2,067 matches
-
semnificative pentru acele timpuri... “Am tras zăvorul la gură, multe s-au schimbat în rău, sunt tari și răi și nu ies de sub papucul rusului.” Condamnarea fostului căpitan are la bază “crima de uneltire contra ordinii sociale în virtutea căreia erau obsesiv condamnați toți cei ce s-au împotrivit sau erau bănuiți de împotrivire”. între căpitan și Fănel e o mare dragoste reciprocă, rugându-l pe tatăl său să-l lase în pace pentru că “așa sunt copiii isteți, nu au astâmpăr, curiozitatea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a fost binecuvântat cu un copil care să ne poarte numele și neamul spre mai departe. Au apelat la singura soluție a adoptării unui copil... Le-am înțeles zbuciumul și soluția pentru rezolvarea acestei situații, dar pe undeva îmi sunau obsesiv în auz o prevenire, un avertisment pe care l-am auzit rostit de o venerabilă bătrână - înțeleaptă, care spunea printre altele că în viață omul să nu facă următoarele trei greșeli: 1) Să nu se împrumute de la bănci, că nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Sara Freedland, împreună cu socrul meu, Michael Peters, au citit o schiță preliminară, dându-mi sfaturi prețioase pe parcurs. La Harper Collins, Jane Johnson e tipul de editor pentru care orice scriitor ar ucide: atentă, entuziastă, pretențioasă și cu un obicei obsesiv și constant de a fi corectă. Ea și Sarah Hodgson alcătuiesc o echipă extrem de capabilă. Trei indivizi merită mulțumiri speciale. Jonathan Cummings nu e doar capabil să scotocească după cea mai obscură sursă de informație cu viteza luminii, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
frică să nu..., dacă tot e să... I se Întîmpla să cugete că pînă la urmă cartea sa va fi publicată cu titlu postum, În starea În care aveau s-o găsească pe masa lui de lucru. Era un comportament obsesiv tipic, știa el bine. Obsesivul ar vrea să lase să se creadă că a murit deja, pentru ca moartea să nu se ocupe de el. Dar nu ține figura. Obsesivii mor la fel ca toată lumea. François se Întreba tot mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
e să... I se Întîmpla să cugete că pînă la urmă cartea sa va fi publicată cu titlu postum, În starea În care aveau s-o găsească pe masa lui de lucru. Era un comportament obsesiv tipic, știa el bine. Obsesivul ar vrea să lase să se creadă că a murit deja, pentru ca moartea să nu se ocupe de el. Dar nu ține figura. Obsesivii mor la fel ca toată lumea. François se Întreba tot mai des dacă nu suferea cumva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-o găsească pe masa lui de lucru. Era un comportament obsesiv tipic, știa el bine. Obsesivul ar vrea să lase să se creadă că a murit deja, pentru ca moartea să nu se ocupe de el. Dar nu ține figura. Obsesivii mor la fel ca toată lumea. François se Întreba tot mai des dacă nu suferea cumva de o nevroză obsesională În măsura În care această nevroză constă În a evita ceea ce-ți dorești, mai cu seamă să sfîrșești o carte, de teamă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
suferea cumva de o nevroză obsesională În măsura În care această nevroză constă În a evita ceea ce-ți dorești, mai cu seamă să sfîrșești o carte, de teamă ca nu cumva asta să fie (conjunctivul!) ceva prea plăcut. Luase note În legătură cu comportamentul obsesivilor, recopiase fraze care i se potriveau ca o mănușă: obsesivul nu este niciodată În locul pe care pare să și-l desemneze singur, se teme de libertatea actelor și gesturilor lui, are nevoie de incertitudine, se Îndoiește de Încrederea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În a evita ceea ce-ți dorești, mai cu seamă să sfîrșești o carte, de teamă ca nu cumva asta să fie (conjunctivul!) ceva prea plăcut. Luase note În legătură cu comportamentul obsesivilor, recopiase fraze care i se potriveau ca o mănușă: obsesivul nu este niciodată În locul pe care pare să și-l desemneze singur, se teme de libertatea actelor și gesturilor lui, are nevoie de incertitudine, se Îndoiește de Încrederea pe care o poate acorda sentimentelor lui, iar gradul de erotizare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plătești decît În octombrie este un atentat la libertatea individuală“. Femeia de la bancă Îi spusese: „Domnule Weyergraf, noi ne cunoaștem bine, Îmi pot permite să vă pun o Întrebare: nu cumva sînteți cam leneș?“. François răspunsese: „Nu. Eu sînt un obsesiv“. Fraza aia Îi adusese permisiunea de a-și mări și mai mult golul din cont. Tatăl lui, dacă n-ar fi murit, ar fi astăzi un falnic octogenar care ar merge poate sprijinindu-se Într-un baston, un bătrîn elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui, dacă n-ar fi murit, ar fi astăzi un falnic octogenar care ar merge poate sprijinindu-se Într-un baston, un bătrîn elegant pe care fiul lui n-ar mai trebui să-l readucă la viață Într-un roman obsesiv. −SÎnt Într-o mare Încurcătură, le spusese el lui Lionel și Catrionei. Dacă tata ar mai trăi, n-aș fi cutezat vreodată să scriu un rînd despre el. Cartea mea n-ar fi existat fără moartea asta. Poate că nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu Întîlnirea dintre Gustav Mahler și Freud, cînd cei doi bărbați Își petrecuseră o după-amiază Împreună În Olanda. — Nu Îngrijești pe cineva plimbîndu-te printre lalele și grămezi de brînză de Olanda. Freud n-a izbutut nici măcar să zgîrie blindajul nevrozei obsesive a lui Mahler! Nimeni n-ar fi izbutit Înr-un timp așa de scurt. Iar dumneata n-ar trebui, dragul meu, să te cufunzi În muzica aceea, hm... În acea seducătoare durere... Reik Îmi spusese că Freud suferise și el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
invizibilului, cu scopul de a verifica dacă, în interiorul cel mai intim a ceea ce se lasă văzut, există, cum e de bănuit, ceva chimic sau fizic cu o tendință perversă spre negare și ștergere, o alunecare amenințătoare spre zero, un vis obsesiv al golului. Oricum, Cipriano Algor e mulțumit. Acum câteva minute se considera o povară pentru fiică și ginere, o piedică, un inutil, cuvânt care spune totul când trebuie să calificăm ceea ce presupunem că nu mai servește la nimic, dar iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o obosise, ci faptul că asista neputincioasă, fără să poată face nimic, la supărarea amară și la rău ascunsa tristețe a tatălui, la schimbările lui de dispoziție, la pateticile lui elanuri de siguranță și de autoritate, la afirmarea categorică și obsesivă a propriilor îndoieli, ca și cum ar fi crezut că, în acest fel, va reuși să și le scoată din cap. Și mai era și femeia aceea, Isaura, Isaura Madruga, vecina cu urciorul, căreia zilele trecute nu-i răspunsese decât E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i le explice, Nu cred că dormea, dar nu înțeleg de ce o fi spus că visase, se gândi, și imediat, în continuarea frazei amintite, își lăsă gândul s-o apuce pe aceeași cale, începând să intoneze în minte o litanie obsesivă, Rămâne și pentru poimâine, rămâne pentru mâine, rămâne pentru azi, reluând apoi secvența inversată, Rămâne pentru azi, rămâne pentru mâine, rămâne pentru poimâine, de atâtea ori a repetat-o încât i-a pierdut sunetul și înțelesul, semnificația lui mâine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să Îndrăznească să recupereze rândurile astea și să le supună umilinței electronice. Citindu-le, ți se pare că urmărești o Întâmplare bine cunoscută, cele petrecute la *** Între 1943 și 1945, unchiul Carlo, partizanii, oratoriul, Cecilia, trompeta. Cunosc prologul, erau temele obsesive ale unui Belbo Înduioșat, ale unui bețiv dezamăgit care suferea. Literatura memoriei, o știa și el, era ultimul refugiu al oamenilor de nimic. Dar eu sunt un critic literar, Încă o dată sunt Sam Spade, care caută ultima urmă. Și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acestei cauzei, ba chiar s-a oferit să traducă acte de adopție pentru cupluri americane. Noii prieteni ai Marianei Îl găseau pe Wakefield poetic Într-un mod misterios. Tăcerile lui clocitoare, disparițiile lui Îndelungi În călătorii de afaceri, lecturile lui obsesive, cînd stătea acasă, modul lui de a mînca, a dormi și a umbla fără să facă zgomot, aveau asupra lor efectul unui farmec, aproape narcotic. Dar În cursul unei călătorii ceva mai lungi, hotărîrea lui Wakefield de a nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
face griji, o consolă el, punând cu blândețe mâna pe brațul ei, are efectul acesta asupra multora. Prefer să te văd mișcată decât să am de-a face cu vreo cotoroanță fără inimă care crede că femeile infertile sunt persoane obsesive și egoiste care ar trebui să se adune și să-și vadă de viața lor. Există persoane care cred asta? — Te-ar surprinde să afli cât de multe. De pildă femeia de-aseară. Habar nu au că dorința de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
început, trebuia să-ți spun. Ralph zâmbi larg, recăpătându-și ceva din șarmul de odinioară. — E un om foarte norocos atunci. Îmi fac uneori griji că ți-am subminat șansele la căsătorie. Ți-am transmis toate defectele mele: o preocupare obsesivă pentru ziar, năravul curselor, mai mult cinism decât ar fi fost de dorit. — Prostii! Fran îl sărută pe creștet. — Problema mea e că sunt o romantică incurabilă. Pur și simplu până acum n-am întâlnit pe nimeni la fel de drăguț ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încât ar fi fost imposibil să găsești un fir de praf pe care să-l aspiri. Uitându-se în jurul ei, la casa bine cunoscută, Fran își dădu seama că, fără tatăl ei, nu mai părea acasă. Ralph sfidase cumva preocuparea obsesivă a maică-sii pentru ordine prin simpla sa prezență. Ca și cum ar fi simțit și ea asta, Phyllis își sărută scurt fiica și o întrebă cum se simțea Ralph. — Bine. — Serios? Phyllis se întoarse și îndreptă cărțile deja așezate la dungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
protocronism românesc»”. În bătălia ideologică dintre adepții sincronismului și cei ai protocronismului, Victor Ivanovici își precizează ferm poziția. Scopul teoriei lansate de E. Papu ar fi, în opinia lui, acela de „a ne consola de eventualele complexe” provinciale prin invocarea obsesivă a precursoratului absolut: „Însă calitatea de precursor, chiar aceea de precursor absolut, nu este încă un indice valoric”. Potrivit autorului, „nu poți da seama de (...) contestarea limbajului literar (Urmuz) fără să întreprinzi tu însuți o operație echivalentă, adică să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mi-am păbugit clientul cu cincizeci de milioane de lire. Cincizeci de milioane. E ca tobă care îmi bate încontinuu în cap. Nu înțeleg cum de s-a întâmplat. Nu înțeleg. Gândul îmi revine întruna în minte. Iar și iar, obsesiv. Cum de nu am văzut... cum de mi-a scăpat... Nici măcar n-am văzut documentul. Nu mi-a captat atenția, nici măcar o secundă. Probabil că mi-a fost pus pe birou, după care a fost acoperit cu altceva. Un dosar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
căruia se află singurul lucru de care-mi pasă cu adevărat. Mă uit pe fereastră la o pasăre maro care scormonește cu ciocul pământul, după care mă întorc și mă așez pe un scaun, cu ochii la masă, jucându-mă obsesiv cu unghia de la degetul mare pe textura lemnului șlefuit. Am făcut o singură greșeală. Toată lumea are voie să facă o greșeală în viață. Așa e regula. Sau poate că nu e așa. Pur și simplu nu știu. Deodată, mobilul începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Încep din nou să calc, cu fața ca un furnal. Iris începe să mă dirijeze din nou, dar nu aud nici un cuvânt din ce spune. Mâna mi se mișcă pe scândură orbește, în sus și-n jos, și mă gândesc obsesiv la a)Nathaniel, b)Nathaniel fără cămașă, c)dacă Nathaniel o avea o prietenă. În cele din urmă scutur cămașa perfect călcată, cu pliurile ca la carte. Foarte bine ! spune Iris, aplaudându-mă. După ce mai capeți puțină experiență, o să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Încercări de familiarism sau căutând să‑i scandalizeze - amuzându‑i cum fac profesorii histrionici - prin expresii ca „căcat” sau “Îl bag În mă‑sa!” N‑avea În el nimic din neîmblânzitul campusului. Slăbiciunile, friabilitățile lui erau vizibile. Știa, În chip obsesiv, ce Înseamnă să fii dat la fund de greșelile și vinovățiile tale. Dar Înainte de a se scufunda ți‑ar fi descris peștera lui Platon. Ți‑ar fi vorbit despre sufletul tău, deja subțiratic, și Împuținându‑se rapid - din ce În ce mai rapid. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
până la condamnarea moral‑religioasă, fapt extrem de ciudat În Statele Unite (cel puțin În public). Știu pozitiv că În versiunea finală a romanului Bellow și‑a mai atenuat diatriba Împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre‑cititori” În fața obsesivei preocupări de a‑l vitupera pe „Abe” chiar și când acesta agonizează Într‑un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain‑Barré. Și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt. Pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]