6,900 matches
-
A apărut soarele, ceea ce înseamnă... Tacă-ți fleoanca, se rățoiește EL. Dispute electorale O vreme chinuitoare, cu vînt, lapoviță și frig se abătuse asupra Iașilor și oamenii, zgribuliți și încruntați, grăbeau pasul spre destinații de tot felul. Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
felul. Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la o confruntare între candidați. Rodion rîde cu gura pînă la urechi. Eu sînt unul dintre combatanți. Mie mi-s toți antipatici... Toți? Da, toți. Niște nătărăi și pe deasupra, niște hoți. Umbrela se ridică ușor și lapovița izbește din nou ochelarii profesorului. Acesta nici nu observă mișcarea și din nou începe lupta cu batista. Dar preocuparea aceasta devine secundară, excitarea centrului nervos al "omului politic" domină celelalte părți din creier. Nu vezi cum în politică sînt antrenați doar submediocrii, imoralii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cum în politică sînt antrenați doar submediocrii, imoralii și, în general, rebuturile omenirii? Eu nu mă consider... Nu te consideri om politic pentru că nici nu ești. Tu n-ai încă sufletul deformat. Umbrela se lasă din nou în jos și ochelarii, nasul și urechile profesorului sînt iarăși sub protecție. Dar, între noi fie vorba, ești și ai fost un mediocru, mai precis un submediocru. Din nou lapovița tăbărăște pe ochelarist și batista, udă bine, nu mai are nici un efect reparatoriu. Rodion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
căuta pe acolo după plecarea lui, aproape invariabil, nu mai găsea nimic. Ar fi fost oare posibil? Un om curățel ca Datcu, la costum, cu stiloul și pixul într-o cutie de firmă, cu inele pe aproape toate degetele, cu ochelari fumurii și cu geantă din piele, s-ar putea preta să fure cutia cu pixuri de pe birou? Eu cred că, probabil, femeia de serviciu a aruncat, din neatenție, buclucașa cutie la coșul de gunoi. Tot așa credea și directorul Zăbavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poetei la manifestările culturale provoca un val de șușoteli, nu întotdeauna admirative, lipsa ei era regretată de aproape toată lumea. La una din reuniuni, Roxana sosește foarte zîmbitoare, chiar exagerat de binedispusă. Ochiul stîng era înconjurat de o elipsă albastru-negrui. Niște ochelari de soare ar fi putut camufla elipsa, dar fata aceasta era vădit că nu vrea să acopere nimic. S-a așezat cuminte și nu a scos un cuvînt pe timpul prelegerii ținute de un corifeu în domeniu. A aplaudat, a rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe verticala cerului trunchiul, patru tușe îngroșate ca niște semne de exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop, ochelari fumurii. Vezi? Acestea sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe flori și o iau de nebune pe alei. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-a aruncat în fântână, apoi s-a spânzurat de ciutură ca o pecetluire a izvoarelor.) Pendulul s-a oprit la miezul nopții, ultima metanie cu fruntea în cer, genunchii deschideau mormânt sub tocul ușii. Paznicul, o umbră ursuză cu ochelari, a răspuns la salut printr-o bălăngănire necontrolată a capului. În fereastră, în loc de sticlă, o bucată de carton. Umbra a ferit icoana ce obtura geamul spart, apoi a stropit cu apă sfințită duhul care i-a tulburat rugăciunea. Petru, speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mi-a spus că nu văzuse acolo nici o carte și că ei vorbiseră despre altceva. Eu, dimpotrivă: primul loc pe care-mi cădeau ochii, la intrarea În casa din spatele prăvăliei, era masa lui Weisz cu o carte mare deasupra, cu ochelarii lui lîngă ea, cu file lucitoare și cu cele mai colorate poze pe care le putea vedea cineva pe hîrtie. Nici hîrtie nu știu dacă era, ci un fel de piele netedă, lunecoasă. Nu foșnea cînd o mîngîiai cu mîna
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu Augustin Zegrean și ne instalam, la o cafea și un suc, la cofetăria zisă „Arizona“ unde, la etajul Întîi, se fuma. Cafeaua ținea trei ore, răstimp În care și sucurile se făceau vreo patru. Gusti, căruia restantul vizual și ochelarii plini de dioptrii i-o permiteau, citea cu voce tare ca să-l aud și eu, din Echinox și din Tribuna, alteori, din volumele de poezie, numai de poezie, proaspăt cumpărate de la librăria Universității. Astfel mi l-a citit Într-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o Însoțea și se minuna mereu țîțÎind din buze cum de pot exista doi orbi care mai și stau față În față și conversează de parcă nimic nu li s-ar fi Întîmplat. Tanti Emma luase cu ea două perechi de ochelari pe care a ținut să mi-i arate. Unii erau de vedere, Îi purtase cînd mai zărea cîte ceva și spunea că o ajutaseră mult. A doua pereche avea o ramă metalică subțire. Erau ochelari fumurii, Îi purta, spunea dînsa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu ea două perechi de ochelari pe care a ținut să mi-i arate. Unii erau de vedere, Îi purtase cînd mai zărea cîte ceva și spunea că o ajutaseră mult. A doua pereche avea o ramă metalică subțire. Erau ochelari fumurii, Îi purta, spunea dînsa, ca să nu i se vadă ceața albă de pe ochi. Chiar și În casă, unde se descurca destul de bine, le știa pe toate unde se găsesc de o viață Întreagă, pînă și-n casă Îi păstra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
avut destul de plătit, casa și bunurile lui scoase la mezat n-ar fi acoperit toate datoriile către bănci. Curtea fiului său s-a umplut iarăși de oameni de-ai legii, de jandarmi de la oraș, de slujbași cu genți și cu ochelari. Satul Însă n-a mai stat cu gura căscată ca Înainte. Pișcăranii s-au adunat la casa Pomeanului și n-au lăsat să se pună popreală pe nimic. — Ne judecăm pînă la Dumnezeu, dar nu dăm nimic din casă, a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
așchie. În scurt timp, ochiul acela decorativ s-a destrămat În mici fîșii, ceea ce nu credeam că e cu putință cu sticla. Ea m-a liniștit:— Nu putea să reziste o veșnicie. Nu-i nimic, n-ai să-ți scoți ochelarii de soare decît noaptea, iar după ce ne Întoarcem la București, ai să-ți faci una nouă. — Și cu cioburile astea ce facem? Sper că nu vrei să le păstrezi ca amintire, le aruncăm. Pune-le În șervețelul ăsta! Am Înțeles
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Era În octombrie 1962, Împlineam opt ani, iar asupra planetei stătea să se năpustească războiul nuclear. La sfîrșitul verii lui 2013 Însă, după ce traversasem Carpații Orientali, urcasem În Apuseni și mă Învîrtisem prin nordul Ardealului cu orbita pustie mascată de ochelarii fumurii, am revenit la București unde un medic mi-a confec ționat o proteză din acrilat. La sfatul lui, am renunțat la artificiul cu irisul albastru și am acceptat unul căprui, mai potrivit cu nuanța incertă a scleroticii globului din dreapta. Și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ne ucidă pe toți, dar credința rămâne. Chiar acolo se convertiseră o mulțime. Până și soldații. Soldații care plângeau lângă cruci. Lângă cele douăzeci și șase de cruci. * Când a lăsat manuscrisul din mână, se făcuse seară. Își șterse tacticos ochelarii. Erau aburiți... și-a spus. Un japonez nu plânge. Niciodată. Mai ales un creștin. Oare ce se întâmplase cu familia lui Louis Ibaraki ? O să vadă mâine. E cald acum. Și târziu. Puse semn în manuscris, îl înapoie bibliotecarei care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chipurile lor probabil sunt copiii sau nepoții celor pe care-i știu din oraș. Dar unde sunt părinții, bunicii ?! Da, e adevărat, ici și colo vedeai câte un bătrân chiar în parc văzusem unul care semăna cu Einstein, plus niște ochelari cât roata carului pe nas, care-și așezase laptopul pe bancă, mormăi ceva spre mine, apoi se întorsese demonstrativ cu spatele și începuse să lucreze. După un timp, se răsuci spre mine și strigă : "Hei, nu-ți irosi timpul ! Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-au pregătit după regulă. Apoi au trecut la manevrele ce se impun În această situație. Ordinea În echipă era aceeași ca și În timpul operației. Când pansamentul a fost Îndepărtat, medicul care a cerut să vadă plaga și-a aranjat ochelarii pe nas și s-a apropiat de patul lui Nicu. După ce a examinat plaga cu atenție, a declarat. ― Domnule profesor, mi-am permis această intervenție pentru a mă convinge că nu ați greșit acceptând să fiți operat de o echipă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să fie formată din dumneavoastră, domnule doctor Vatră, avându-i alături pe doctorul Gruia și pe doctorița Despina. Aș dori ca dumneavoastră să fiți șeful echipei. Ce părere aveți? Doctorul Vatră - cu ticul lui obișnuit - și-a așezat mai bine ochelarii pe nas și a răspuns: ― Sunt de acord cu hotărârea dumneavoastră, domnule profesor. Aș fi avut comentarii poate dacă Îmi propuneați alți coechipieri. ― Atunci, vă doresc succes. La contravizita de mâine, vă rog să-mi prezentați modul cum s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
hârtia cu miros de cerneală proaspătă de tipar. Pe prima pagină a "Scânteii" sărea în ochi poza mare în chenar negru a dictatorului sovietic, însoțită de un titlu scris cu litere de-o șchioapă. Deschizând ziarul său, Stelian citi fără ochelari necrologul oficial, tipărit și el cu litere mari. Hm, asta era, va să zică, bombăni prudent. A murit Stalin... Marele conducător... Da, a murit... Bine că s-a dus dracului!... Bine c-am scăpat de tartor!... vorbi fără grijă și fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de casă al Teodoreștilor era îmbrăcat cu o pufoaică muncitorească, purta o căciulă rusească, iar în spate ducea un rucsac greu și îi recunoscu primul, salutându-i de departe. Împreună cu el mai era un ins înalt, slab și negricios, cu ochelari, pe care Stelian avu impresia că-l cunoștea de undeva. Camaradul și prietenul meu..., îl prezentă cu glas scăzut în mod conspirativ Fănel Trifu. Își strânseră mâinile și se retraseră la marginea trotuarului, ca să poată discuta mai în voie. Aflară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Aflară astfel că Fănel Trifu și cu prietenul său lucrau pe undeva pe lângă Brașov și că veniseră pe la București cu niște treburi importante, despre care nu puteau vorbi... Nu vă mai aduceți aminte de mine?... zise deodată tipul negricios cu ochelari, întrerupându-l pe Fănel Trifu. Ne-am întâlnit acum trei ani aici, în București, la cârciuma lui Tănase... Sunt Corneliu Caraiani!... Fost violonist, dat afară din orchestra filarmonică de niște iude infame!... Glasul său apăsat îi făcură pe niște trecători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întinzând mâna și ridicându-se o clipă de pe fotoliul pe care-l ocupa. Nu părea să aibă mai mult de 35-40 de ani. Era un bărbat brunet, cu o figură expresivă și cu o privire vie, ușor disimulată în dosul ochelarilor cu lentile rotunde și groase, pe care-i purta. Stelian îi strânse mâna și se interesă, mai mult ca fapt divers, dacă nu-l avusese ca pacient, în urmă cu vreo doisprezece ani, și pe fiul său Virgil, care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nemți toți și-au închipuit că sunt oameni civilizați și că nu sunt în stare de asemenea fapte... Dar dumneavoastră ce credeți?... întrebă medicul Gutman, săgetându-l cu o privire ușor ostilă pe Ticu prin lentilele rotunde și groase ale ochelarilor săi. Și genocidul armean a ajuns la cunoștința opiniei publice europene mai târziu, și totuși a existat!... Văzând că remarcile sale nu fuseseră bine primite, Ticu hotărî să nu mai spună nimic. Adevărul este că Hitler și cu Stalin au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pomenit dumneata este Zalman Rabinsohn, un adevărat sfânt printre noi... Eu sunt doar prietenul său apropiat și frate cu el întru credință și năzuințe... Noi credem în Eretz-Israel! întări medicul Gutman, apăsând pe cuvinte, iar ochii îi străluciră în dosul ochelarilor. Și dacă îl arestează iar pe Valentin, noi n-o să mai stăm cu mâinile în sân, ca până acum... Vremea lui Stalin și a proceselor înscenate contra medicilor evrei a trecut!... Sa ne rugăm pentru ai noștri..., iar bunul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]