142,832 matches
-
jurnalele ori relatările de călătorie sau articolele din enciclopediile iluministe. Documentația folosită e impresionantă, ea înseamnă informație de adînc detaliu ce dă impresia epuizării tuturor surselor. O componentă importantă a studiului o formează imaginea; sînt numeroase reproducerile din interiorul cărții, ochiul nu poate rămîne indiferent la acestea, la atrocitățile zugrăvite în gravurile și picturile cu canibali în secolele XVI XVIII, textul se citește altfel în prezența acestora. E vecin studiul de față cu cercetările de imagologie în măsura în care urmărește felul în care
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
și cel politic, dispută ce se regăsește, simetric, în discursul teoretic. Pătrunsă aici, șalupa ce-i transformă pe naufragiați în antropofagi este laboratorul mental în care sînt testate efectele schimbării acestei distanțe. Dilemele identității e un capitol ce privește cu ochi atent textele ce-și pun problema identității dintre antropofag și masa lui. Ce se va întîmpla în momentul învierii cu aceleași particule omenești ce au fost nevoite să fie materia a două identități diferite, urmare a actului canibal? Distanța dintre
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
și goana după vînt Pavel Șușară Dacă ar fi fost să ascult glasul de sirenă al zăcămîntului balcanic pe care eu, cel puțin, îl resimt ca pe o moștenire inalienabilă și ca pe o aspirație sacră, aș fi tras cu ochiul, asemenea unui puber cu prohabul în flăcări, direct în camera secretelor a lui Big Brother să văd dacă năsoasa aia cu părul policrom și cu un accent ardelenesc șarjat, semn că în momentele marilor adevăruri, cum ar fi rutul, nașterea
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
care țopăie ca o căpriță pe pajiștea de polimeri din studioul suspinelor în vreme ce fachirul hispanic, dacă nu mă înșel, tocmai își revarsă energia și harul asupra unei găini bete criță care se dă profund hipnotizată, ori mi-aș fi pironit ochii, precum un șarpe flămînd asupra unei prăzi sigure, pe albul imaculat al unor rochii de mireasă de pe sub faldurile cărora niște gagici spectrale își somează în direct prietenii să le ia de neveste. Dar am rezistat eroic și, în loc să mă uit
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
Nicolae Ioana Am făcut loc în numărul de astăzi al revistei noastre unei scrisori de la un cititor � pag. 30, în locul Cronicii tv.) care ne semnalează un fapt deosebit de grav care se petrece sub ochii noștri nepăsători: proliferarea unei imposturi tolerate de majoritatea specialiștilor. E vorba de publicarea unor cărți sau de organizarea unor simpozioane, care se pretind deopotrivă științifice, menite a pune în circulație idei false referitoare la istoria României ori a limbii române
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
lor reciprocă. Un alt termen frecvent în teatrul comic al lui Alecsandri, șucada, e considerat turcism, dar are o evoluție semantică în care s-ar putea să fi jucat un rol și apropierea fonică de țigănescul șucar: "serdăreasa are niște ochi... șucada" ( Agachi Flutur).
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
Gheorghe Grigurcu Nu Întîmplător ochiul diaristului se oprește cu predilecție asupra peisajelor urbane urîțite, pustiite, mutilate. Toposuri corelate simbolic cu timpul ce planează asupră-le. Spații impregnate de catastrofele temporale. O demolare a construcțiilor civilizației nu e decît o aluzie la demolarea unei istorii și
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
din Filimon ( «Ciocoii...»). Bibliotecara ( nici nu ne bagă în seamă), instalată la o masă, împletește cu andrelele o căciuliță din lînă bleumarin. Încerc să încropesc cu ea o conversație, răspunde rar, monosilabic ( apatie?), lucrează în continuare, atentă să nu sară ochiuri". Totul pare părăsit, părăginit, stigmatizat de ruină: "Atelierul e situat într-o clădire interbelică, neîngrijită, cu tencuiala jupuită, proprietate a statului, firește". Ori vidat: "Drum pînă la «Cartea Românească». Pustiu în Editură". Redacția venerabilului mensual Viața Românească se prezintă "înghesuită
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
Iulia Popovici Jurnalele de felul celui publicat de Sorana Gurian în 1950, la Paris Les Mailles du filet ( tradus de Cornelia Ștefănescu cu titlul Ochiurile rețelei) sînt aproape totdeauna susceptibile de un anume fragmentarism părtinitor, de intenția de a convinge un anumit cititor ( "e conceput anume pentru o revistă franceză în general și pentru Le Figaro în special", scria Virgil Ierunca), iar o lectură cum
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
o continuare, scrisă în franceză Necruțătoarele iubiri, 1953), a unui volum de nuvele ( Întîmplări dintre amurg și noapte, 1946), și a unui "jurnal de sanatoriu", Povestea unei lupte, ultima carte înainte de moartea ei la Institutul Curie, la Paris, în 1956. Ochiurile rețelei, jurnalul Soranei Gurian din 1950, a cărui ediție românească e, trag concluzia din Post scriptum-ul traducătoarei, doar parțială, ocolește cu multă prudență problemele de conștiință ale unei scriitoare care semnase articole de adeziune la limita penibilului și care, înșelată
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
speță, o căsătorie fictivă cu un cetățean italian). Talentul de prozatoare și, mai ales, de ziaristă, o ajută în schimb să-și transforme cartea într-o fascinantă minifrescă a Bucureștilor anului 1947, semănată cu bancuri ale momentului ( în fapt, în Ochiurile rețelei e foarte multă anecdotică anticomunistă interesantă, dar facilă), cu personaje pitorești străduindu-se să supraviețuiască într-o lume care se descompune nu destul de încet, portrete remarcabile și scene fascinante: lecturile matinale din Scînteia, în toate fabricile patriei, strategiile lucrative
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
în linii sigure: "Femeia asta voinică, masivă, aducînd a jandarm, dreaptă, trufașă, îmbrăcată în catifea neagră, pe umeri cu o somptuoasă capă de hermină... iradia o forță singulară, pasionată, sălbatică."; nu e singura persoană publică care-și face intrarea în Ochiurile rețelei: numit în post "în virtutea convingerilor lui marxiste", "Iustinian Marina, deocheat, șmecher, bețiv și atavic hoț de cai, a devenit capul Bisericii române." ( știm astăzi că patriarhul Iustinian îl adăpostise pe Gheorghiu-Dej pe cînd îl urmărea Siguranța). Cam la asemenea
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
general sovietic), lăsînd să pară căsătoria cu Jo mai curînd un compromis, nu ale unei rupturi de conștiință. Sorana Gurian se revoltă împotriva îngrădirii libertății de exprimare, dar unde, cum, în ce măsură s-a produs desprinderea? Prins cumva in media res, Ochiurile rețelei ( metaforă ușoară a unei capcane din care autoarea vrea să scape) ar fi un roman excelent căci jurnal intim nu prea e dacă n-ar fi mai mult un minunat exercițiu jurnalistic și de captatio benevolentiae decît mărturia personală
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
din care autoarea vrea să scape) ar fi un roman excelent căci jurnal intim nu prea e dacă n-ar fi mai mult un minunat exercițiu jurnalistic și de captatio benevolentiae decît mărturia personală care s-ar vrea. Sorana Gurian, Ochiurile rețelei, versiune românească de Cornelia Ștefănescu, prefață de Nicolae Florescu, Editura "Jurnalul literar", 2002, 256 pag.
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
1918, așadar se împlinesc 145, respectiv 85), de la Marye, soția lui și de la juna Cella publică AXIOMA de la Ploiești, singura revistă culturală din țară care tipărește o rubrică (foarte bună!) de șah. În nr. 4 pe care-l avem sub ochi, în rubrica de șah cu pricina, a dlui Florin Voiculescu, este reprodusă o frumoasă poezie a lui Ion Pop din Biata mea cumințenie, 1969, care face elogiul modeștilor pioni. Între șahiști fie vorba, din elogiu lipsește o singură însușire a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
Milenii, spre recunoaștere, � S-au adumbrit salcâmii de prea-plinul florii/ s-au adumbrit/ s-au aplecat miratele dumbrăvi de meri roșii/ s-au aplecat -/ nu s-au stins") ne-am amintit că le-am mai avut nu demult în fața ochilor, și că le-am acordat atunci un răspuns la post-restant. * Vedeți dumneavoastră cum stau lucrurile și cum se înșeală singur omul Pentru cel care se află la începuturi � căci sunt mai multe, după cum ați și mărturisit) e greu, dacă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
Constantin Țoiu Să Închidem ochii și să ne gândim la toți scriitorii români de la Neculce până la cei mai tineri poeți și prozatori români talentați de astăzi în acest an. Să-i trecem în revistă: Eminescu... Arghezi... Caragiale... Sadoveanu... Rebreanu. Să ne închipuim că toți aceștia
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
strategie în trepte pentru a face să treacă pe post știrile cele mai incomode. Aceasta presupunea într-o primă etapă trimiterea în țară a unor ziariști francezi (Mihnea Berindei se ocupa de instruirea acestora). Pentru a nu deveni suspecți în ochii autorităților ei trebuiau să contacteze pe lîngă scriitorii „buni" (termenul are aici doar conotații morale), Manolescu, Pleșu, Dinescu, Liiceanu și scriitori „răi", colaboraționiști, Adrian Păunescu, Eugen Barbu, Dinu Săraru. La întoarcere, acești jurnaliști occidentali trebuiau să scoată din țară cît
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
să clipească. În lumina zilei un punct de negru binefăcător care se varsă repede într-un client livid. E asemeni picăturilor de profunzime neagră pe care uneori sufletul le distilatează și care dau un ghiont binefăcător: Pleacă! Îndemn să deschizi ochii. Case suedeze răzlețe O învălmășeală de brazi negri și de raze de lună fumegânde. Aici zace afundată coliba și nu e nici un semn de viață, până ce roua dimineții murmură și un bătrân deschide, - cu mâna tremurătoare - fereastra, eliberând o bufniță
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
mormânt. Reconstituirea scriptică a propriei nașteri, după povestirile alor săi, este majestuoasă; camera unde ea a avut loc domina: "o parte pustie a zidurilor cetății, iar prin ferestrele acestei odăi se vede o mare ce se întinde cât vezi cu ochii, sfărâmându-se pe stânci. [...] Eram aproape mort când venii pe lume. Mugetul valurilor ridicate de o vijelie anunțând echinoxul de toamnă împiedica să se audă propriile-mi strigăte; mi s-au povestit adesea aceste detalii; tristețea lor nu s-a
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
Nu e ea, e el, nu sînt scaune, ci bănci lungi unde cîțiva tineri se sprijină unii pe alții, amețiți de beri nenumărate sau de droguri. Imaginea este terifiantă, cu mult mai înfricoșătoare decît am intuit pe alee. Ies și ochii îmi cad pe Fîntîna lui George Cantacuzino. Tăcută și stingheră. Și iar fug după Luca, urlînd de-mi vărs bojocii, fluturînd geanta și amenințările pe deasupra capului. Îl ajung "la tunuri", acolo unde gărzile păzesc zi și noapte flacăra Eroului necunoscut
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
și a atmosferei firești unei activități literare, peregrinări ale scriitorilor prin mai multe țări, în căutarea unui loc mai primitor și mai propice activității lor de un idealism vecin cu nebunia. Primul merit important al acestei enciclopedii, care sare în ochi încă de la răsfoirea ei preliminară, este că acordă o mare atenție și un spațiu corespunzător acestor structuri mai mult sau mai puțin instituționalizate care nu sînt numai importante, dar și mai insesizabile, mai greu de cunoscut în conținuturile și orientările
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
pentru ei trădător și sperjur? ș...ț Nimic nu mă emoționează mai mult decît viețile consacrate unui joc care nu face banii, viețile acelora care au ratat totul, arzînd de o credință care i-a dus la autodistrugere, în timp ce în ochii noștri apare ca o simplă trăsnaie. Doar aceștia au dreptul - și pentru că sînt de obicei anonimi - să nu ne încarce memoria." Uimește acest adînc exercițiu de admirație la ateul Nadeau, cel care păstrează pînă și în anii în care scrie
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
te preschimba în obiect, în sticlă, în cauciuc, în ladă de piroane, dar merită s-o înfrunți pentru detașarea și libertatea de care te bucuri. Găsisem în fine locul ideal ca să îmi petrec noaptea Putea să mă aștepte oricît, cu ochii pe ceas, cea pe care în sinea mea o numeam "răposata" Într-o zi mă gîndeam o să rămîn în spațiul ce depășește vasta și prelunga posesiune a acționarilor, în așteptarea căilor ferate din viitor". Dar mă întorceam acasă amînînd ceea ce
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
cu capul sprijinit pe una din buruienile înalte care-și împart cu scaii întinderea stufoasă, m-am întins atît de tare încît scheletul s-a deplasat în adîncul cărnii și am simțit o tihnă supremă, prevestitoare de vise frumoase, iar ochii au început să mi se închidă. Anexă finală Spicuire din ziarul "El Día" Fapt divers Pe terenurile virane de la marginea căii ferate de sud a fost găsit cadavrul unui bărbat sfîrtecat atît de tare încît nu a mai putut fi
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]