2,422 matches
-
de / Măgura cu mii de ugere de struguri tămâioși - / ca să-mi duceți la măcinat tot ce-mi mai rămăsese / din grâul zilelor mele-mpuținate”. Un plop revăzut după treizeci de ani, în jurul căruia se juca la vârsta inocenței, îi inspiră o odă elegiacă: „Salve, populus tremula! / Aici te pomenisem / și-acum trei decenii - / Cine știe, poate suntem chiar de-o vârstă / și de-o seamă... / Dar precum văd, încă și azi, / ești un falnic semn al exclamării - / ești un mesaj mândru / al
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
versul nu reușește să reliefeze adevărul trăirii în fața comunei filosofii pesimiste, cum se întâmplă în paginile grupate sub titlul Din pana suferinței (1888), iar poezia patriotică - Țara mea (1905), Spade strămoșești (1915), Cântă Dorna (1939) - rămâne și ea convențională. Totuși, oda La Columna lui Traian a fost recitată la Roma, în Forumul Roman, când o delegație de români a depus aici o coroană de bronz. Interesante, scrise cu nerv, sunt impresiile dintr-o călătorie în Danemarca, Suedia și Finlanda, când S.
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
cronică literară și teatrală, care discută, în termeni ironici, pretențiile anumitor gazetari de a-i compara pe poeții români (Gr. H. Grandea, de pildă) cu Schiller și Byron, sau se cenzurează terminologia necorespunzătoare utilizată de unii cronicari dramatici. Articolul O odă tulbure este consacrat lui D. Bolintineanu, criticat cu violență pentru versurile dedicate împăratului Napoleon al III-lea. R. Z.
SARIVARI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289500_a_290829]
-
Prin 1894-1895 N. Iorga, aflat la studii în străinătate, trimite articole privind clasicismul operei lui Giosuè Carducci, literatura lui Madách Imre sau despre piesa Constructorul Solness de Henrik Ibsen. În august 1877 Al. Macedonski închină celor ce luptau în război Oda dedicată armatei române, iar în anul următor Vasile Alecsandri dă Odă ostașilor români, Peneș Curcanul și alte poezii, dintre care unele se tipăresc, concomitent, și în „Convorbiri literare”. Din revista junimistă se republică povești de Ion Creangă și nuvele de
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
privind clasicismul operei lui Giosuè Carducci, literatura lui Madách Imre sau despre piesa Constructorul Solness de Henrik Ibsen. În august 1877 Al. Macedonski închină celor ce luptau în război Oda dedicată armatei române, iar în anul următor Vasile Alecsandri dă Odă ostașilor români, Peneș Curcanul și alte poezii, dintre care unele se tipăresc, concomitent, și în „Convorbiri literare”. Din revista junimistă se republică povești de Ion Creangă și nuvele de N. Gane. Se mai reproduc fragmente din Povestea vorbii a lui
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
le va explica mai târziu. Învățase din Jocul secund tehnica poetică, dar nu „vederea” (viziunea) lirică. Îi rămâne recunoscător pentru că îi atrăsese atenția asupra faptului că esențial și cu adevărat înnoitor, modern în poezia lui Eminescu nu este Luceafărul, ci Odă în metru antic. O idee asumată de S. în teoria lui despre al patrulea tip de poezie, acela pentru care optează în cele din urmă. Este vorba de tipul „metalingvistic” care, fără a le elimina total pe cele anterioare, deschide
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
1990, 13; Florin Manolescu, Poetul „par lui-même”; LCF, 1990, 23; Maria-Ana Tupan, Poetica lui Nichita Stănescu, VR, 1990, 9; Ioan Holban, Poetul este un om liber, CRC, 1990, 41, 42; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 156-158; Ioana Em. Petrescu, Dialog cu „Odă în metru antic”, TR, 1991, 2; Negoiță Irimie, Un pământ numit Nichita, TR, 1991, 15; Ștefania Mincu, Nichita Stănescu. Între poesis și poiein, București, 1991; Augustin Frățilă, „Partitura a opta”, VR, 1992, 3-4; Alina Cuceu, Argotice stănesciene, ECH, 1992, 7-9
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Gabriel Dimisianu, Tiberiu Utan, RL, 1994, 22; Aurel Rău, Tiberiu, ST, 1994, 7-8; Simion, Fragmente, I, 173-174; Dimisianu, Lumea, 581-582; Otilia Marinescu, Laura Temian, Ana-Maria Brezovski, Autori maramureșeni. Dicționar biobibliografic, Baia Mare, 2000, 547-556; Popa, Ist. lit., I, 935; Daniel Cristea-Enache, Odă soarelui, ALA, 2002, 607; Dicț. scriit. rom., IV, 687-688; Lucia Olteanu, Declarație de avere - Neștiuți sau celebri, București, 2002, 195-199, passim. N. M.
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
improvizează piese de teatru, lui U. (membru în Comitetul Teatrului Național din Iași și apoi în cel al Naționalului din București) nu i se poate tăgădui meșteșugul, dar nici ignora desincronizarea. Jucate începând de prin 1860, scenetele comice, farsele (Sacagiul, Odă la Elisa, Balul mortului sau Mortul și danțul, Avocat sau paiață, Anghina difterică, Sticla de Cotnari ș.a.) prelungesc maniera comediografică a lui Vasile Alecsandri. I-au fost reprezentate, de asemenea, numeroase prelucrări: Cine este ea? după Bretón de Los Herreros
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
1865; Femeia română dupre istorie și poezie, București, 1865; Despre fabule în genere și în speciale despre Cichindel, București, 1866; Despre elocința română, București, 1867; Poezia în fața politicei, București, 1867; Carol I, domnitoriul românilor, București, 1868; Patria română, București, 1868; Odă la Elisa, București, 1869; Fidanțata imperatorului, București, 1870; Opere complete, seria A, t. I: Comedii, scenete, București, 1878, [t. II]: Teatru. Drame, București, 1878, seria B, t. I: Conferințe și discursuri, București, 1878, t.II: Discursuri academice, București, 1882, seria
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
de nume sau de epitete mitologice, menite să plasticizeze, prin personificare, atotputernicia erosului. Înfrângerea lui Amor de către o „tânără copilă”, răsărită din români, oferă prilejul dezvoltării poemului pe linia motivului „Amor cu aripile muiate de ploaie”, care, pornind de la o odă a lui Anacreon, a cunoscut o largă circulație. Pe fundalul de pastel evocând ținutul Târgoviștei („Se întinde o câmpie/ De sub poale de Carpați/ Câmp deschis de vitejie/La românii lăudați”) este proiectată imaginea unui trai sănătos, vergilian, a cărui robustețe
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
medicului” intrând în volumul Toate leacurile la îndemână (1935). Alte lucrări de popularizare ale medicului V. preiau texte apărute inițial în „Lamura”, „Albina”, „Vatra”, „România administrativă”, „Tribuna medicală”, „Farul căminului”. Între timp devenise un nume în literatură. Prima poezie, o odă dedicată lui Eminescu, datează din 1901. Va debuta însă cu poezia Dorul în 1912, la „Convorbiri literare”, sub inițialele V.V. Publică ulterior în „Flacăra”, „România”, „Dacia”, „Revista copiilor și a tinerimei”, „Însemnări literare”, „Răsăritul”, „Luceafărul”, „Lamura” (va face parte din
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
raportul dintre gândire, cuvinte, simțuri și realitate etc. - sunt abordate cu instrumente postmoderne: parodia, jocul lingvistic și intertextual, construcția hibridă a poemului și a imaginii, desfacerea (textualistă) a mecanismelor limbajului. Uneori tocmai această metafizică în registru ludic constituie farmecul poemelor (Odă, Prolog), alteori combinarea lor nu se articulează într-un discurs viabil poetic, ca în Deus ex machina, Ieșirea din apă, dar și în Rama de cuvinte, I, II, ce pare o poemă filosofică de Nichita Stănescu pusă, pentru copii, pe
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
ce pare o poemă filosofică de Nichita Stănescu pusă, pentru copii, pe note sau în Pentameronul, un fel de Joc secund rescris în gamă minoră, în genul prozelor poetice pentru cei mici de Marin Sorescu. În Kant Orient-Expres sau în Odă se observă cel mai bine amestecul (reușit) de asociații metaforice proaspete și aluzii livrești, de limbaj abstract-ermetic și colocvial-discursiv, de imagini suave, romantice și (neo)realiste, tehniciste, șocant-avangardiste. Este, în fond, un joc aparent aleatoriu, dar care desfășoară, în volutele
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
mă scutur de simțuri cum/ evadatul adormit în zăpadă/ sub seara prinsă în gușă de/ pelican ca de cârja aortică,/ port sufletul, urmă/ cu fulgi/ Mânătarcă duioasă, burete-nflorit,/ căruia-i cânt să adoarmă.// Sprijinit de Porțile/ Orientului. Mă aștept” (Odă), sau: „peisajul ca un tablou/ electric fără fire/ aprins de un nerv/ deodată inima ta șterge geamul cu/ optzeci de gesturi pe minut/ deodată plămânii tăi/ mișcă frunzele/ un iepure traversând geamul ca punctul/ săritor la nevoie al electroencefalogramei// sunt
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
copiii aristocratului la școală)14. Fiecare școală avea un maestru specializat: paidotribes (paidotríbhj), care slujea în palestra (palaístra = școală sportivă pentru copii); gymnasiarchos (gumnasíarcoj), care slujea în gymnasion (gumnasion = școală de antrenament pentru tineri și adulți)15. Pindar celebra în Odele sale idealul educațional al acestor vechi școli: areté (arethv = aprox. „virtutea”). Această areté avea fundament nobil, fiind înnăscută la aristocrați; dar, în cazul educării lui Ahile de către centaurul Chiron, ea putea fi învățată, desăvârșită. Condiția nobilă era necesară, dar nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
științei pozitive a curriculumului" Tocmai când se pregătea să intre triumfător în „cetatea științelor pozitive”, curriculumul modern s-a împiedicat și a căzut, ca în comediile bulevardiere ale lui Goldoni. Lucrarea lui George Beauchamp Curriculum Theory (1961) părea o adevărată „odă a curriculumului științific”. Beauchamp celebra asimilarea spectaculoasă a diferitelor rezultate ale cercetărilor psihologice, sociologice și antropologice în curricula formale (written curricula) și aprecia că, în acest mod, se naște autentica „știință a curriculumului”. A botezat această nouă știință „teoria curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
V.O. este înlocuită de „Oltul”, dar în 1860 se revine la primul titlu. În coloanele publicației semnează Nicolae Nicoleanu, Radu Ionescu, August Peșacov, Gheorghe Chițu și Toma Strâmbeanu. Se reiau și poezii de C. D. Aricescu, G. A. Geanoglu (Odă la Safo) sau de I. C. Fundescu (Italia la 1860, La Patrie, La damele române, Soldatul român). Tot reluări sunt „două arii” din canțoneta comică Surdul, „compusă și executată de dl I. Caragiali și publicată de curând la București”. Câteva traduceri
VOCEA OLTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290616_a_291945]
-
artistic”, Convorbiri literare”, „Năzuința”, „Universul literar”, „Licăriri”, „Graiul nostru”, „Gândul nostru”, „Viața literară”, „Neamul românesc literar”, „Politica”, „Miorița”, „Pământul”, „Lumea literară și artistică”, „Țara de Jos”, „Teatrul” (Iași), „România literară (1939-1940), „Semnalul”, „Capitala”, „Rampa” ș.a. A mai semnat O.B., Odo Basca, George Vlad, G.M. Vl., g.m. vl., G. M. Vlădescu-Vlad. În 1932 i se decernează Premiul Societății Scriitorilor Români pentru romanul Menuetul, iar în 1934 este încununat cu Premiul Femina pentru romanul Moartea fratelui meu. A tradus prin intermediar francez
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
însă accentele pe contextul istoric și pe biografia intelectuală a poetului și îmbina criteriul cronologic cu cel tematic și stilistic. Definitorie pentru personalitatea poetului este coordonata titaniană, care sfârșește în perspectiva reflexivă a geniului, formele lirice deplasându-se, corelativ, de la odă la satiră și, mai departe, la elegie, pe când palierul stilistic evoluează de la comparație la metaforă și la limbajul gnomic. Cum arată Ioana Em. Petrescu, în forma ei definitivă interpretarea urma să aibă un caracter structuralist, să identifice formele logice (biografia
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
Înflorire în pustiu, București, 1974 (în colaborare cu Leonida Maniu); Un cântec despre România, pref. Ilias Iliou, Iași, 1980; Jean Coutsocheras, Cu aripa și tridentul, pref. Romul Munteanu, cu ilustrații de Marcel Chirnoagă, București, 1980 (în colaborare cu Constantin Crișan); Odele Mării Egee. Poeți greci contemporani, București, 1990 (în colaborare cu Ioanid Romanescu); Surâsul Afroditei. Poeți ciprioți contemporani, îngr. și pref. trad., Iași, 1995 (în colaborare cu Leonida Maniu și Leonidas Rados); Soarele Verghinei. Poeți contemporani din Salonic, Iași, 2003 (în colaborare
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Se tipăresc și versuri de Al. Sihleanu. Într-o scrisoare către redacție, Bolintineanu recomandă spre publicare fragmente din Contractul social de J.-J. Rousseau, traduse de Adelaida S., care apar în 1863. Alte transpuneri, puține, aparțin chiar lui Bolintineanu (Horațiu, Odă la țară) și lui Gr.H. Grandea (fragmente din Străbunii de Mickiewicz). Se mai tălmăcesc versuri din Uhland (M. Strajanu), Schiller și Musset (N. Nicoleanu). Demnă de semnalat este atitudinea față de Transilvania, manifestată în articole prin care se semnalează opiniei publice
REFORMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289164_a_290493]
-
Poeziile exaltă un hedonism împrumutat din At. Christopoulos, lipsindu-le însă nota de senzualitate grațioasă caracteristică liricii acestuia, chiar dacă unele versuri sunt de-a dreptul traduceri. Stihurile bachicești preiau tonul cântecului de lume, dar patetismul (tânguiri, blesteme) le scade valoarea. Odă râvnitoare spre învățături, scrisă cu prilejul deschiderii la București a Școlii de la „Sf. Sava”, indică orientarea spre problemele epocii și spre ideile iluministe. Pentru mărirea omului, Pentru neputința omului amintesc discursurile lui Voltaire din Sur l’homme. Filosofia sceptică a
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
traseul a două motive, singurătatea și melancolia, un splendid poem încheie cartea: „Ca să fiu sincer / nici cu trupul / nici cu sufletul n-am ajuns la vreo concluzie // Dar dacă lumina s-ar putea sfâșia / un adolescent ar irupe ca o odă pindarică / în acest orășel transilvănean / încleștat în aer // Țin lumânarea în mâna stângă / și aștept noile glume // Întotdeauna după ploaie / am un moment de derută / mă voi naște / ori / mă voi întoarce / pe locul singurei singurătăți” (Nici o concluzie). Și în
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Kempis, Urmare lui Iisus Hristos, București, 1845; Tacit, Viața lui C.J. Agricola, Brașov, 1858, Germania sau Situațiunea, datinele și popoarele ei, Sibiu, 1864, Opurile lui..., postfață G. Barițiu, Sibiu, 1871; Suetoniu, Viața a XII imperatori, pref. trad., Brașov, 1867; Horațiu, Odele și epodele lui..., pref. trad., Iași, 1868. Repere bibliografice: Aron Pumnul, Gavriil Munteanu, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, IV, partea II, Viena, 1865, 40-42; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 287-288; G. Bogdan-Duică, Relativ la G. Munteanu, „Țara Bârsei”, 1930
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]