23,968 matches
-
are ceva inadecvat și grotesc, fiind un fel de diminutivare a măreției. Este vorba, de fapt, de o greșeală de gândire poetică, din care derivă și alte reprezentări aberante. Ce noimă are faptul că el, cerul, „disprețuise, până ieri, șederea, odihna bună, chiar și mierea“? Fusese mai... activ? Și a devenit, apoi, mai... comod, iubitor de odihnă bună și de miere? Cum arată un cer dedat la leneveală și răsfăț? Nu se înțelege nimic. Autorul descrie în continuare declinul moral al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de o greșeală de gândire poetică, din care derivă și alte reprezentări aberante. Ce noimă are faptul că el, cerul, „disprețuise, până ieri, șederea, odihna bună, chiar și mierea“? Fusese mai... activ? Și a devenit, apoi, mai... comod, iubitor de odihnă bună și de miere? Cum arată un cer dedat la leneveală și răsfăț? Nu se înțelege nimic. Autorul descrie în continuare declinul moral al cerului: „În vremi de sus s-a resemnat / și începu să stea culcat, / Cu toate că i s-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
afle în același timp pe cer). În versurile lui Ion Valentin, Luceafărul și Luna apar ca doi amorezi săraci cu duhul și caraghioși: Mai mângâie, Luceafăr bun, / Iubirea mea în tihnă, / Căci în raza ta de nea / Eu îmi găsesc odihnă. // Dar, vai, nici bine n-a vorbit, / Și iat-o în răceală, / Cu fața palidă nespus / Ca de madonă goală. // Căci a vorbi nu te descarci / De oful ce te doare? / Și stingi acel foc de dor / Ce arde-atât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este locul din care plec, punctul B locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn înfipte peste un mușuroi cu furnici. Cercurile se nășteau din memorie și se spărgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au luat banii, hainele, geanta. Mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu atât, unul avea un cuțit mare... Petru nu se gândise cum să-și motiveze prezența tocmai acolo, în creierul munților. Când ți se face de Dumnezeu sau de odihnă, cauți un loc, altfel decât Mănăstirea Fântânele. Când vrei să ți se piardă urma, desfaci muntele și intri în pântecele lui ca într-un mormânt. Petru se simțea cu adevărat salvat de la moarte. Portarul i-a sugerat o poveste credibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
abătea nicio litera de la canoanele anthonite. Pregătea Sfintele Taine meticulos, cu grijă, cu băgare de seamă, precum un farmacist medicamente pentru furnici. Călugării, oameni de toată spița, făceau nevoință, post, rugăciune, supușenie. Jupânul era Dumnezeu, cuvântul părintelui stareț bilet de odihnă în grădina cerului. Fraților, în ușa voastră o să bată, pe laița voastră își va hodini oasele, din strachina voastră se va hrăni. Așteptați-l în post și rugăciune, ziua celei de-a doua veniri e aproape! Dar grijă mare, fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în plin ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață în pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat în fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda îi atrage atenția că, în comparație cu torturile pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda îi atrage atenția că, în comparație cu torturile pe care le îndură zilnic în fundul iadului, cele de la suprafață echivalează cu un concediu de odihnă. și, într-adevăr, Iuda se află în micul lui concediu săptămânal, care începe sâmbătă seara și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și în iad! Grație intervenției generoase a lui Brendan, Iuda va beneficia de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de un pervers sentiment de sațietate (koros), urmat de o mișcare deviatorie (kinesis), are drept consecință crearea lumii pe trei paliere: al îngerilor, al oamenilor și al demonilor. Schema origeniană se poate așadar rezuma în următoarea suită: stasis - kinesis - genesis (odihnă paradisiacă - mișcare - creație). În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el îi atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, îndumnezeirea (entheosis), definită ca o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o lucrare pe care pronia divină o săvârșește în om după ce a primit consimțământul liberului său arbitru, trebuie așezată la sfârșitul, și nu la începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis - stasis (creație - mișcare - odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu în mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
realitate, despre un panteism deghizat în doctrină creștină. De altfel, Origen este un „pesimist”; doctrina sa despre eterna reîntoarcere nu-i decât o variantă a gândirii mitologice grecești, impregnată de deznădejde. Conform acestei concepții, lumea nu-și va găsi niciodată odihna și mântuirea; ciclurile se succed unul după altul, fără oprire și fără speranță. „Acestui du-te-vino etern, în sus și în jos, al spiritelor, în trepte mereu schimbate, acestui carusel fără sfârșit și fără sens, niciodată scăpat de speranță, dar niciodată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în sus și în jos, al spiritelor, în trepte mereu schimbate, acestui carusel fără sfârșit și fără sens, niciodată scăpat de speranță, dar niciodată cu speranța deplin satisfăcută, în care nu există adevărate identități personale, Sfântul Maxim îi opune eterna odihnă mobilă în dragostea și contemplarea lui Dumnezeu etc.”213 De o parte, un Dumnezeu limitat și impersonal; de cealaltă, un Dumnezeu infinit și personal. De o parte, o lume statică, împietrită în ritmul ei glacial și deznădăjduit; de cealaltă, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a lui Dumnezeu se înfăptuiește în afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască. Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră în „Duminica” vieții, care vine după „Sabbat-ul” odihnei în contemplația naturală și după cele „șase zile” de nevoință ascetică. Grigore Palamas sau geniul ortodoxiei Teologul care l-a marcat cel mai mult pe Stăniloae rămâne fără îndoială Grigore Palamas (secolul al XIV-lea), și aceasta din mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Acum, se cade să te duci acasă și să-i bucuri și pe ai tăi, așa cum m-ai bucurat pe mine... Astăzi, fiind vineri, ne vom revedea luni dimineață. După efortul pe care l-ai depus, aceste câteva zile de odihnă vor fi ca o ploaie bună după o lungă arșiță. Să stai cu Tudorel, cu Maria și cu bătrânii tăi. Meriți din plin acest lucru, la fel cum merită și ei un asemenea dar. Să nu cauți nici un fel de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete și-i arătă băiatului patul din colțul odăii, poftindu-l la odihna binemeritată. 2 Culae dormi neîntors și liniștit ca niciodată și avu parte numai de vise frumoase, în care se făcea cum că se întorsese la el în sat și le cânta din găidulcă oamenilor strânși cu mic și cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bilet de tratament pentru trei săptămâni, de categoria a doua, la Băile Herculane. Stelian se declară mulțumit și cu atât și, încheindu-și activitatea cooperatistă pe anul 1953, își luă concediu fără plată până după sărbători (la cel legal de odihnă neavând încă dreptul, după numai câteva luni de serviciu). În ziua următoare se mai duse încă o dată pe la Vidra, unde află că postul de contabil pentru transferul lui Virgil tot nu era liber. Apoi, la sfârșitul săptămânii, își pregăti o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ascultă... Nu fi debilă ! Sunt eu, sora ta... Hai, pune-ți gândirea în mișcare, nu mă înfuria ! Uf ! În fine, te-am scos încă o dată la liman..." Noua formă a Dorei (sau Dora în noua sa formă ?) are nevoie de odihnă după repetatul drum dus-întors pe care l-a făcut. Ființa înveșmântată în cămașa alburie este într-o stare de amorțeală și încă nu și-a reluat capacitatea de gândire. Nu mai percepe minunatele irizații albastre din neantul transparent. Nu percepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
distinge ca prin ceață chipul tânărului intern Nicolaï, cel care fusese mâna dreaptă a profesorului la operație. Dora reușește să zâmbească și să îngâne : Dumneavoastră, domnule doctor... Și crucea ?... Tânărul intern realizează că în graba cu care s-a smuls odihnei din camera de gardă ca să fugă la căpătâiul bolnavei, nu a luat seama că mica cruce de aur, talismanul lui secret, este deasupra halatului. Păstrează aproape de inima lui, dar în cea mai mare taină, simbolul religiei în care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vrut-o întreagă. Știi bine că rusul e puternic și pe ce pune el mâna nu mai lasă niciodată. Du-te să îl vezi pe Ovidiu, dacă gândești că asta te poate liniști ! Să încercăm să dormim, ai nevoie de odihnă." "Odihnă... Cum mă pot oare odihni când știu ce se întâmplă acolo ? Când știu ce pătimesc cei de acolo ? Femeile... Copiii... Doamne, Dumnezeule ! Nu pot face chiar nimic ? Nimic ?" În primăvara care a urmat, tatăl Dorei, Simion Almăjan plecase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-o întreagă. Știi bine că rusul e puternic și pe ce pune el mâna nu mai lasă niciodată. Du-te să îl vezi pe Ovidiu, dacă gândești că asta te poate liniști ! Să încercăm să dormim, ai nevoie de odihnă." "Odihnă... Cum mă pot oare odihni când știu ce se întâmplă acolo ? Când știu ce pătimesc cei de acolo ? Femeile... Copiii... Doamne, Dumnezeule ! Nu pot face chiar nimic ? Nimic ?" În primăvara care a urmat, tatăl Dorei, Simion Almăjan plecase de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dacă mă voi și sluji vreodată de ele. Nici medicamente nu prea am. O să telefonez și o să primiți câteva mâine din oraș, dar mare lucru nu se rezolvă cu medicamentele. După cum spunea medicul dumnea-voastră, va trebui probabil intervenit. Până atunci, odihnă, evitarea emoțiilor, scurte plimbări, hrană ușoară, dar consistentă. Și infuzii de plante... Ciprian ! Întreab-o pe doamna ta dacă are în casă flori de păducel, dacă nu îi trimit eu de la mătușa Stana care are de toate. Să bea doamna infuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ta! Tu n-ai văzut că există ordin de la minister care a ajuns în liceu fără știrea mea? Crede-mă că nici nu bănuiesc cum și când i-au dat drumu!.. Mai mult ca sigur, în perioada concediului meu de odihnă... Voi discuta cu adjunctul Chintea și vom vedea... Dar trebușoara-i mai mult decât clară!.. Inspectorul are dreptate, tovarășe Feller! Trecând peste acel ordin care i-a folosit ca temei acțiunii, l-ai mirosit pe bădia Bogdan cum o scaldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
meu, se lăuda stăpânul, trage de unul singur cât pentru o pereche de cai bunicei și nu m-a lăsat nicicând cu căruța în drum. Ce mai... Roibu îmi hrănește întreaga familie și nici nu-i gingaș la mâncare, la odihnă sau la corvoadă, de-i vreme bună ori de-i vremuială. Atâta doar, să-i dai rația zilnică de fân‑otavă și ceva boabe în amestec cu stroh de trifoi ori șișcă din spicele și tulpinele de timoftică sau lucernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la Vamă. Nu peste multă vreme, pe adresa Inspectoratului Școlar Județean, a sosit următoarea comunicare din partea instituției similare a regiunii Cernăuți: Motivat de anumite chestiuni de natură organizatorică, la recomandarea Obkomului, suntem nevoiți să declinăm unilateral Protocolul privind trimiterea la odihnă a unor grupuri de copii în taberele de pionieri și școlari din România. Urmau ștampila și semnăturile de rigoare. Vijelie mare, fraților, la Cernăuți! Stopăm și noi recrutările! A conchis inspectorul general. Huțulii Noi sîntem urmașii dacilor liberi, asemănători cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]