KorAP: Find »[drukola/base=odihni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...347 >

8,671 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

Mi se adresează din nou cu politețuri. O fi uitat că ieri ne tutuiam. Sau prezența Ștefanei... Dacă asta este, atunci trebuie să îi fac jocul sau să o determin și pe ea să mă tutuiască", gândește Dora. M-am odihnit cum nu se poate mai bine. Iar aici, la dumneavoastră, este atât de frumos, totul în jur este de un alb atât de pur. Plăcintele făcute de doamna Ștefana sunt atât de îmbietoare... Dar, spuneți-mi ce noutăți aveți despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
pur. Plăcintele făcute de doamna Ștefana sunt atât de îmbietoare... Dar, spuneți-mi ce noutăți aveți despre posibilitatea continuării călătoriei mele ? Dacă găsiți că este atât de frumos și îmbietor, de ce n-ați mai rămâne o săptămână aici ca să vă odihniți, așa cum recomandă doctorul ? E frumos, dar știți, v-am spus ieri, doresc să ajung cât mai repede "acolo" , trebuie să găsesc răspuns la niște întrebări care mă chinuie. Poate la întoarcere... Atunci... Dacă sunteți atât de determinată... Atanasie a confirmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
a fost interpretat doar pentru ea, simbol al unei întâlniri și despărțiri unice. A mai înțeles că trăirile emotive ale mamei, atunci când cânta la pian, se transmiseseră și fiului. Da, doar atât ! Trebuie să facem ultimele pregătiri și să ne odihnim, la miezul nopții, plecarea ! Răspunsul târziu al lui Dragoș vrea să pară impersonal. Sania spațioasă este și de data asta încălzită de dogoarea cărămizilor fierbinți. Șuba de blană este la fel de protectoare. Dora este încotoșmănată într-un cojocel, iar capul îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
aflu atâtea : despre Minodora, despre tata, despre tot ce ați trăit de când nu l-ați mai văzut, despre ce s-a întâmplat prin părțile locului încât nici nu știu cu ce să încep. Începi prin a mânca și a te odihni ; casa are și un mic iatac în care îmi pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
locului încât nici nu știu cu ce să încep. Începi prin a mânca și a te odihni ; casa are și un mic iatac în care îmi pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
I-am dat niște picături de nalbă amestecată cu crețișoară. Dacă astea nu-i fac bine, va trebui să mă duc s-o văd și asta e mai greu, stau departe, trebuie să mă ia cu sania. Dacă te-ai odihnit bine pot să încep să răspund la multele întrebări care cu bună seamă te frământă și te-au adus atâta amar de drum până în acest loc uitat de lumea de azi. Ce crezi, ești pregătită ? Sunt nerăbdătoare să aflu cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Siberia, de la mare la mic, pentru șapte ani pentru că ați eliberat cei șapte cai costelivi ai obștei închiși în biserica transformată în grajd de bolșevicii din satul vostru Brodoc pe Nistru în care nici unul dintre voi nu s-a reîntors... Odihniți-vă în pace, voi, bărbaților vrednici, tăcuți ca apa și aprigi ca focul : Artenie-Andrei-Vadim-Vasili-Artenie-Vadim, voi pe care v-a ucis un alt fluviu decât Nistrul vostru. Și tu, Iuliană, femeie în floarea vârstei, mamă a trei feciori pe care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
învăța nepotul lor Vasili. Nu am aflat niciodată nimic despre urma celor trei femei din familia ucraineană Cozmei. Cu bună seamă că s-au stins pe Obi în sus, pe un plai străin, dar mai apropiat de osemintele bărbaților lor. Odihnească-se în pace ! Doar pe Vasili l-am mai revăzut peste ani. Primăvara revenise cu cortegiul ei de ciripit de păsări, de muguri care se grăbeau să se deschidă sub căldura razelor de soare, de parfumuri de verdeață și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

la orizont, vornice Moțoace? Că doar n-o fi Iașul către care țintim... Nu, slăvite Rex! Este Târgul cel Frumos... De acolo și până la Iași ar mai fi încă o zi bună de marș întins pentru pedestrime. Oștirea ar trebui odihnită înainte de bătălia pentru izgonirea slugarnicului către păgâni răzaș Constantin... care pune pe urice sigiliul de pe deget în loc de semnătură și care numai sabia știe mânui. Și nici în Turculeți să n-ai încredere, și nici în Davidel, că toți îs nestatornici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
l-au asaltat cu ironii, observații, cu afirmații insinuante și cu întrebări incomode: Salut, părinte! L-ai vizitat pe bunicul? Ceva colaci? Ceva pitaci? Te-ai mai închinat în baie cu Visul Maicii Domnului în dimineața asta? Cum te-ai odihnit? Pari obosit! Ceva tărie, șprițuri?.. Ei!.. Îi dai cu șprițul pân' la ziuă, neniculeneanicule! Și, pe aceste discuții, cam pe la 8.30, în birou și-a făcut apariția însuși tovarășu' șefu', Leu, cum îi ziceau lucrătorii din Sfat, însoțit de către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
A intervenit un băiețel de la Boian pe nume Ion Stănoagă. Să refacem, rebiata, traseul călătoriei noastre, a cerut ajutorul comandantului, Viorel Purice. Bucșoaia Voroneț Mestecăniș Vatra Dornei Bicaz -Târgu Neamț Fălticeni Suceava Bucșoaia. Bine, rebiata! Să coborâm în ordine, ne odihnim un ceas după care urmează cina și apoi dansul pioneresc cu cântec, joc și voie bună! Iar eu, Simion Simionovici, îmi iau rămas bun de la voi și vă mulțumesc pentru interes și bună colaborare! * * * Aveți un norod frumos, ordonat, disciplinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

ia soldații un pic pe loc repaus, la bucătărie, de pildă, până când eu îi voi șopti secretul. Dar civilul de ce, Dumnezeu, stăteau soldații sub porunca lui? nu și nu, că Ucu n-are chef de secrete, că trebuie să se odihnească, piciule drag chiar așa îmi spusese panarama de civil, piciule drag că este obosit, că numai oamenii mari și cu mintea întreagă, precum mama eroului Ucu, înțeleg asta. Și pentru că mama lui Ucu înțelegea foarte bine asta, unde nu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
mine, încât, atunci când li se face dor, vin și mă iau de acasă, chiar cu mașina lor, la ceas de noapte, în pijamale, cum s-a întâmplat și ultima oară... Și ce faci acolo, nea Onuț?... A, mai nimic. Mă odihnesc, petrec mult timp în sala lor de fitness unde, din cauza neîndemânării, mă mai lovesc de fiarele alea de-acolo, dar cel mai mult stăm de vorbă ore și ore întregi uneori. Eu zic una, ei alta, dar băieții au un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Coafura de marchiz chiar o avantaja; pe bune. Eu chiar o stimam. Cu formula aceea complicată a apei, ca întrebare de baraj, am scăpat de multe ori de nota patru. Directorul, triumfător, îi arată partea din podoaba mea capilară care odihnea pe biroul său, ca trofeu. Ea nu schițează nimic. Directorul face alți pași. E marfă de marfă. Îl admir... Zi mă, așa, de curiozitate, ce înseamnă fată mare?... Eu, nimic. Adevărul este că-l credeam așa de prost, încât eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
în izvor; omenos. Cel puțin așa am apreciat atunci... Trece o eternitate. Nici țipenie de om. Soarele iar îmi topește ființa. Nu se poate să mă fi părăsit norocul. Înalț cu greu privirea. Cortul este destul de aproape. Mă târăsc. Mă odihnesc. Aproape adorm. Iar mă târăsc și îmi vine să strig de bucurie: cortul este lângă mine! Cu ultimele eforturi, reușesc să-mi aduc trupul pe prima treaptă a scărilor de marmură. Doamne, ce scări! Ca-n Ali Baba și cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
dar niciodată nu mi-a zis nimic. Ajungeam acasă, scoteam vioara și încercam să reproduc acordurile lui Milică. Eram dezamăgit din nou; Milică-și plimba degetele pe strune ca un vrăjitor. Și nu lăsa impresia că face eforturi. Dimpotrivă: parcă se odihnea atunci când cânta... Și când m-am apropiat de pălăria lui Milică și i-am așezat acolo banii pe care-i câștigasem, ca detectiv, în ultima săptămână, m-am simțit ca un Mecena. M-am retras lângă copacul meu, am continuat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
depene epopeea muzicală a celor doi minunați eroi de poveste, prin vocea lui Engelbert Humperdinck. Era de poveste căsuța. Capela, înălțată pe verticala unei îndrăzneli care căuta cerurile, avea aerul unei păsări care ar vrea să zboare, dar încă-și odihnea aripile. Nu semăna, decât pentru cunoscători, cu bisericuțele din Apuseni sau Moldova. Semăna cu ea. Sau poate că semăna cu Andra. Mândră, independentă, puternică, originală, gata oricând să-și ia zborul de una singură... Antu era, cu siguranță, Antu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

rezistat singurătății, să fi găsit cum să fie lăsată în pace. Însă groaznică va fi fost, în curând, lumea plină de toate gunoaiele. Disciplina era una, libertatea îngrădită era suportabilă, însă se apropia haosul. Emil era neobosit. Și ea era odihnită, dar nu pentru acolo. Însă ea se simțea în siguranță ascultându-l și de fapt nu era atentă la el. Îi urmărea trăsăturile cu un creion fin, fără să le judece, exact cu gesturile absente pe care le ai când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ceva! Prostii.... Nu te mai consuma atât. Dacă nu puteți ajunge la un compromis, fă ce ai de făcut și las-o și pe ea să facă la fel. Tu știi că ai dreptate?! Exclamă luminat. Îți mulțumesc. Noapte bună! Odihnește-te. Nu-și iubea soția. Nu se iubeau. Cumva îmi era milă de ei, cumva le invidiam libertatea. Setea asta a lor de viață era esența și blestemul lor totodată. Așa cum viața mea era tocmai cel ce îmi dădu viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Irin, tu ești? Unde ai plecat? Știi cât a suferit Angi? "Irin, nu-mi vine să cred! Angi? Angi numai muncea, ca un nebun." "Angi? Angi a plecat într-o călătorie de afaceri. Săracul, de trei ani nu s-a odihnit." Îl așteptai o lună întreagă să se întoarcă, și apoi încă una, și în a treia veni. Îl văzui intrând la braț cu o doamnă într-un restaurant de lux. Intrai după ei. Aveam niște emoții cumplite: mă va îmbrățișa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Nimic nu putea fi cu adevărat încadrat în muntele necruțător, imens, indiferent, oricine era liber în acele locuri ce aparent condamnau la moarte în singurătate, în disperare. El simțea doar plăcerea de a fi , doar bucuria individualității veșnice. Să ne odihnim puțin! Trebuie să ne recăpătăm puterile. Conform hărții, nu mai avem mult. Eu zic să coborâm, să stăm puțin la umbră. E abrupt, cam dificil de ajuns, dar frumos acolo jos. Scoatem funia și coborâm pe rând? În acel loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
contrastă cu demnitatea ei. Aruncă sabia, o luă aproape de el și, înainte s-o sărute cum nimeni n-a mai sărutat vreodată, rosti: Să-ți arăt! Nu! se desprinse. Trebuie să știi ceva. Mai târziu. Se treziră dimineața. S-au odihnit ca niciodată. A fost noapte cum nici un an n-a mai avut. Dimineața se amânase cu ceva timp iar ei se treziră singurii Nemuritori, liberi de orice constrângere. Doru încă nu știa. Dar o simțea oricum. Ce faci? întrebă Amanda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
lipsa de a vedea și simți frumosul. Presupun că la urma urmei nu suntem toți capabili să simțim, să ne bucurăm de intimitatea frumosului. Păcat de locul unde am ajuns, de progresul făcut, de posibilități. Când am putea să ne odihnim(cu excepția legilor de drept animal pe care nu le impune nimeni deși sunt și logice și normale ) iată că unii nu ne lasă. Păcat. O catastrofă ar șterge de pe fața pământului, fără doar și poate, toate ideile geniale păstrate , toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nimic nu te poate răni. Asta-i calea cea mai ușoară pentru mine. Ceva mă îndeamnă, ceva m-atrage și mi-e greu să mă desprind. De aceea am și trăit ca mine. Numai că vine un moment când te odihnești singur și uiți. Lumea a fost și ea creată cu atât de mult timp în urmă, încât Dumnezeu a uitat. Să eliberezi sufletul de tot ceea ce se lipește Karmei tale. Să te decizi și să fii aceeași persoană, indiferent de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]