1,924 matches
-
Se pare că Tom poate să facă orice vrea și să rămână totuși neprihănitul Cavaler Galahad, în timp ce în cazul meu orice greșeală obișnuită e etichetată drept crimă. L-ați auzit vorbind despre crimele mele. Nu m-am referit la ceva odios, ci la minciunile tale răutăcioase. — George dezonorează familia noastră... începu Brian, constatând că și-a pierdut șirul gândurilor și devenind mai furios din această pricină. — Eu sunt de partea lui George, declară Alex. — Și eu, sări Gabriel. Simt că George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
face. Îl întrebă: — Unde e Stella acum? Nu știu, presupun că în Druidsdale. Acolo am lăsat-o. Eu m-am mutat la Diane. Plecăm în Spania. — Tu și Diane? — Da. Dar totul e infernal, atât de negru, ca un vis odios, și trebuie să fac iarăși totul de la început. — Să faci ce? Lucrul acela îngrozitor pe care l-ai săvârșit? — Nimic, nimic, mi-am văzut dublul cu un ciocan în mână. Cum poate o persoană străină să-ți fure conștiința, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bani să curgă în continuare. A avut loc o stâlcire a sufletului omenesc, fenomen generat de însuși sistemul care-l favoriza și cultiva. Așa s-au născut informatorii, supraveghetori neîntrerupți ai românului devenit din om, din concetățean - „obiectiv”. Cum funcționa odiosul mecanism, este ilustrat în această carte cu însuși armele folosite. Autorul, victimă al acestui concasor polițienesc, face autopsia cadavrului și „organele” scoase pe albul hârtiei vorbesc de la sine și pe drept cuvânt definește aparatul represiv al poliției politice - drept antinațional
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
devină erou. Numai că eroismul de acest gen s-a stins astăzi din lipsă de idealuri. A mai spus că, întorcînd spatele vieții și bunurilor ei când aș fi putut să mă bucur din plin de ele, înseamnă că atentez odios împotriva propriei mele persoane. Banalități, locuri comune, vorbe de clacă! Unde era elocința care mă entuziasmase cîndva? Frazele maestrului sunau calp de astădată, le lipseau căldura și forța. Ce rost ar fi avut să-i înșir tot ce s-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sinceră din câte mi-ai scris. ― Mihaela, îți dai seama ce spui? Tot ce s-a petrecut între noi a fost o minciună? ― Nici atît: uneori minciunile sânt așa de frumoase! Ceea ce s-a petrecut între noi a fost ceva odios, înțelegi? Așa cum e odios să semeni un crin în mocirlă. Dar am vorbit prea mult și nu-mi face bine. Te rog să pleci. Nu numai că-mi pierise cu desăvârșire buna dispoziție, dar simțeam că-mi fuge pământul de sub
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ai scris. ― Mihaela, îți dai seama ce spui? Tot ce s-a petrecut între noi a fost o minciună? ― Nici atît: uneori minciunile sânt așa de frumoase! Ceea ce s-a petrecut între noi a fost ceva odios, înțelegi? Așa cum e odios să semeni un crin în mocirlă. Dar am vorbit prea mult și nu-mi face bine. Te rog să pleci. Nu numai că-mi pierise cu desăvârșire buna dispoziție, dar simțeam că-mi fuge pământul de sub picioare. Ca un disperat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
singura revoluție fără monștri este revoluția americană și că ambele coșmare din secolul nostru, fascismul și comunismul, și-au avut "producătorii" între Rin și Urali. Probabil, America e unicul loc unde europenii pot vorbi cu mândrie de "virtuțile europene", considerând odioasă "mitologia banului", de parcă Europa, de câteva mii de ani, n-a făcut decât să frecventeze "Academia" lui Platon. Formulat ca ostilitate globală, "antiamericanismul e de un simplism jenant. Căci America înseamnă și Whitman și Poe! Și singura Constituție în care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
migrenă. E două și douăzeci și cinci de minute. Urmăresc, alarmat, cum se scurg implacabil minutele. Și constat, pentru a-mi spori neliniștea, că pe Roosevelt avenue, pe care ne aflăm acum, și care străbate o sumedenie de mici orășele, stopurile sunt odios de dese. Abia facem câteva sute de metri și trebuie să oprim din nou. Pe deasupra, traficul e din ce în ce mai intens. Un ambuteiaj prelungit mi-ar fi acum fatal. Cristian B. dă semne de nesiguranță. Se miră că n-am ajuns la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tale de publicitate n-ar strica. Primește salutările mele cele mai cordiale, cu care rămân al d-tale credincios prieten. M. Eminescu 217 [ALEXANDRU VLAHUȚĂ] Mănăstirea Neamțului, ianuarie în 26 - 1887 Dragă Vlahuță, Nu te pot încredința îndestul cât de odioasă e pentru [mine] această specie de cerșetorie, deghizată sub titlul de subscripție publică, recompensă națională etc. E drept că n-am bani, dar aceasta e departe de a fi un motiv pentru a întinde talgerul în public. Te rog dar
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în forma ei clasică și harta plămânilor fotografiată sta precisă subt ochii lui Maxențiu, resemnat. Căuta acum ocupații mărunte și răutăcioase, îngrijirile infirmierei îl plictiseau fiindcă subliniau prezența ftiziei. Era hărțăgos cu ea ca și cum ar fi șicanat, astfel, boala aceea odioasă. Totuși îi primea îngrijirile cu aviditate. în timpul boalei, Ada venea foarte des în camera lui. Conferenția cu doctorul și supraveghea totul. O apucase teama ca nu cumva prințul să moară, ceea ce nu socotea oportun. De aceea, nu se opusese cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ar fi gândit niciodată. Vrea să desfacă căsnicia de omul care surâsese în batjocură. Nu-1 iubise, nici nu era ge-loas J., dar acum îl ura. Ideea că Rim știuse secretul, care pe ea o chinuise toată viața, i-1 făcea odios. Ani întregi se ferise de el ca o vinovată și îi suferise despotismul numai ca să ascundă vina. Și el știa! Știa atunci când își bătea joc de Lică! Știa când se împăcase cu Lică și se legase de Sia! Știa pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu gardienii lui năvăliseră în Camera 4 Spital, chipurile, să-și salveze capetele de pod care strigau că-i omoară legionarii. Un sfârșit de noapte și o jumătate de zi ne-au măcelărit cu parii, centiroanele, picioarele, susținuți de echipa odiosului Țurcanu Eugen, care după plecarea oficialității, vocifera: “în curând trotuarele orașelor vor deveni culoare de penitenciare”. Și acesta a fost începutul din “Camera 4 Spital”. Probabil că în demența lor criminală, comuniștii intenționau să facă prin această reeducare prin tortură
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
era dirijată intenționat activiștilor și șefilor de instituții. După 1990, am sperat într-o rapidă transformare democratică a țării, dar nu mi-am putut închipui că vor apărea îmbogățiții de peste noapte care au acaparat fraudulos avuțiile țării și astăzi sfidează odios masele de oameni ce abia își mai duc traiul de zi cu zi. Avem libertatea de a ne exprima, dar vocea noastră nu contează și unii politicieni își fac jocurile politice protejându-și interesele materiale pentru ei și urmașii lor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
reușit să dea un strigăt, indefinit, urmat de un horcăit urât și sinistru.Hai, chemă ea, dulce, și încetișor: nu vii? Nu mai ajungi, odată, la mine? Nimic. Nici un răspuns. A ieșit din cadă. A făcut doi pași, până la locul odioasei autocrime. Profesorul nu mai mișca. A pus mâna pe trupul său. L-a pipăit, apăsat,în dreptul inimii. Pulsul nu mai funcționa. S-a speriat. Și-a revenit,însă, destul de repede, după care, a apucat telefonul mobil, de lângă oglindă, și a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rațiuni sau motive, dar îl vedem zilnic în fiece frunză, în bobul mărunt de nisip, în apa crisralină a mării, în limpeziciunile cerului, pretutindeni, absolut pretutindeni. -Dar cu nenorocirile, cum rămâne? Sunt tot ale lui Dumnezeu? Boala, moartea, războiul, crimele odioase și altele, nu le vede Dumnezeu? -Ești răutăcios. De aceea nici nu se arată niciodată. Dacă s-ar arăta, n-am crede că e Dumnezeu, l-am crede un mincinos. -Te înțeleg destul de bine, Codrin. Tu nu ai avantajul intuiției
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
orice idee nouă, orice schimbare nouă să nu mai însemne... un fel de moarte pentru mine. Vrei să te facă mai fluid? Își înălță capul, de parcă ea aproape că l-ar fi înțeles. Ideea i se părea lui Karin aproape odioasă. Mark devenise fluid. Ea nu putea fi mai fluidă decât o obligase să fie accidentul lui Mark. Ceea ce-și dorea - ceea ce-i trebuia de la Daniel - era pământul ferm. Plecă și ultimul cocor, iar Kearney își reveni la înfățișarea obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
delict. Să întinzi o capcană. Și apoi să mă judeci pe mine. El clatină din cap pentru amândoi. Ceva mai mare decât judecata l-a adus înapoi. Vânturile întoarcerii acasă. Acum mai mult decât oricând, chiar când devine rece și odioasă, o cunoaște. Fața ei arde și lovește volanul cu palmele, cu ochii în toate direcțiile, scurgându-se în afară. Cu o zvâcnire a capului, o s-o silească să întoarcă, nu spre bungalow-ul ei, nici spre o cameră anonimă de hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl salută cu o voioșie surprinzătoare, ridicîndu-și ușor capul să-l sărute pe buze. Unde-ai fost, Lanark? Ce-i cu disparițiile astea misterioase? — Am fost la pat. Vino sus cu mine. — Sus? Nimeni nu mai merge acum sus. E odios. Acum mergem la cafeneaua de la parter. Arătă cu degetul spre o draperie roșie și groasă despre care Lanark crezuse că acoperă ușa spre cinema. O trase ușor la o parte spunîndu-i: Hai, vino cu noi. Toată gașca e aici. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dragoste Rima P.S. O să mă întorc să iau cîteva haine și lucruri. Poate o să ne vedem atunci. Se dezbrăcă încet, se vîrî în pat, stinse lumina și adormi imediat. Se trezi de cîteva ori, simțind că s-a întîmplat ceva odios, ceva pe care trebuie să i-l povestească Rimei, apoi își aminti despre ce e vorba. Stînd treaz și profund deprimat, auzea din cînd în cînd clopotele catedralei bătînd ora. O dată bătu ora cinci și cînd se trezi mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de coapsa lui. — Martha te folosește, zise Libby, ca să-l facă gelos pe prietenul ei. — Nu, nu fac asta. Ei bine, doar puțin. — Cine-i prietenul tău? o întrebă Lanark zîmbind. — Bărbatul ăla cu ochelari, care stă acolo. Bateristul. E odios. Cînd nu-i iese ce cîntă, nimic nu-i pe placul lui. Poți să-l faci gelos cît poftești, zise Lanark, bătînd-o pe mînă. Cealaltă Joy îi dădu un pahar înalt cu o băutură limpede și toate îl urmăriră cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă închidă într-o încăpere foarte mică o bună bucată de vreme. Adevărul este că am fost îngrozit. Membrii executivului din Provan au căzut într-o neagră tristețe cînd ne-am dat seama că vom găzdui marea adunare sub conducerea odiosului Ozenfant. Dar care a fost rezultatul? Urmă o pauză. Apoi Weems continuă cu fervoare: Doamnelor și domnilor, aceasta a fost cea mai bine condusă, cea mai lucidă, cea mai coerentă dintre toate adunările pe care le-a convocat consiliul! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de când sunt la Evin, locuiește în ea un nepot mai îndepărtat... Nu am multe rude. Părinții mei au murit, iar cele două surori ale mele sunt de mult măritate în Mashad. Ghazal nu simțea nevoia să ia de la început cazuistica odioasă a crimei, cu Laleh ciopârțită și violată și pe urmă spălată și îmbrăcată frumos cu o rochie de la ea din dulap. — Ai găsit-o în dormitor? — Da, ea stătea mai mereu acolo. Mulțumesc lui Allah, era fără copii, nu știu unde îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Melania Lupu. Mi-e frică de Doru, nu va rezista." " Trupul acela țeapăn, gândi Doru Matei, am să-l simt toată viața. Îmi vine să țip... Aș fi vrut să nu se fi întîmplat nimic... Goya... Rembrandt... mi-au devenit odioși! Am să urlu, totuși..." Cei doi așteptau ghemuiți. Pe fața sculptorului se citea deznădejdea. Pe a Melaniei Lupu, nimic. Văd că domnul Van der Hoph întîrzie, observă bătrâna cu o voce limpede, de cristal. Sculptorul tresări. ― Cine? Da... Întârzie. ― Asta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
1973, mai precis în ziua de 27 decembrie, în timp ce eram șșșeful Miliției județțului Vrancea, primesc un telșefon de la Șșșeful de Post de Miliție din comuna șihlea care mi-a raportat că pe raza comunei sale s-a comis o crimă odioasă și cere sprijin, deoarece nu intră în competența sa de cercetare a faptelor grave. Am ordonat să se deplaseze la fața locului echipa de ofițeri judiciari, formată din locotenent major Ivan Constantin, Boțoc Adrian și Cristian Ion, condusă de maior
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
am zis ca drept răspuns că se poate duce doar după ce va da cărțile pe față, adică v-a recunoaște totul. După câteva zile văzând că nu este slăbit din cercetări a fost nevoit să recunoască că el a comis odioasa crimă, declarând că în acea zi pe înserat se stârnise o furtună cu ploaie și atunci a intrat la consăteanul său Ion Lepădatu cerând să-l adăpostească câtva timp până trece ploaia. Lucru ce s-a și întâmplat. În timp ce proprietarul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]