2,682 matches
-
desfășurată de societate drept „vătămătoare” și hotărăsc desființarea ei. Pentru susținerea deciziei se afirmă că în ședințele literare „Horea, Cloșca, Iancu și Balint sunt zilnic pomeniți ca martiri, sunt numiți eroi care au murit pentru eliberarea de sub iobăgie”. În realitate, oficialitățile doreau scoaterea asociației în afara legii pentru a se înlesni politica de deznaționalizare dusă împotriva națiunii române. Și profesorul Grigore Silași suportă rigorile deciziilor Senatului care, în 1885, hotărăște suspendarea sa din corpul profesoral al Universității. Ziarele românești din Transilvania („Gazeta
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
a consulului rus. Se pare că, spre sfârșitul activității ei, societatea adăpostea o organizație politică secretă, care milita pentru unirea Principatelor Române, pentru egalitate în fața legii, pentru eliberarea robilor, vot universal, înlăturarea protectoratului țarist ș.a. Lipsită de sprijinul material al oficialităților, chiar combătută de acestea, minată de unele disensiuni între membrii de vază, societatea și-a încetat activitatea în cursul anului 1838. S.F. și-a propus, în primul rând, să sprijine înființarea unui teatru în limba română. Prin cotizări s-a
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
orașele italiene și configurând o Italie idealizată, aproape atemporală, admirată cu pasiune. Opera lui S. a avut, în anii ’70-’80 ai secolului trecut, un incontestabil sens antitotalitar, a subminat exigențele literaturii de comandă pe care încerca să o impună oficialitatea din epocă. Promotor al extremei modernități - s-au remarcat similitudini între scrierile sale și cele ale unor reprezentanți ai grupului francez OuLiPo, ca Raymond Queneau și Georges Perec -, precursor al textualismului, prin utilizarea unor procedări literare practicate ulterior de scriitori
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
clipa intrării sale În țară și până În momentul plecării. Chiar și hamalii care cărau bagajele pe dealuri - căci e imposibil să folosești animale mult Încărcate, din pricina stării rele a drumurilor În acea țară deluroasă - erau puși la dispoziția vizitatorilor de către oficialitățile maharajahului. Totuși, Într-o conversație pe care am avut-o cu maharajahul, acesta s-a plâns că mulți dintre servitorii vizitatorilor europeni abuzaseră de ospitalitatea ce le fusese arătată, pentru că luau frecvent cu ei mari cantități de șofran, precum și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sunt și cele paisprezece limbi: germana, latina, greaca, româna, maghiara, franceza, engleza, italiana (lui Ventura, Honigberger Îi scrie În italiană), turca, persana, araba, lahori, hindi și „kashmiri”. 192. La fel va păți Eliade În Lahore: arest feroviar, discuție prelungită cu oficialitățile, inspectarea domiciliului (prin telefon la Calcutta), aport diplomatic semnificativ al apartenenței creștine („ce păcat că nu sunteți a Belgian father. Semănați așa de mult!”). Chiar și față de Young Eliade devenea mai precaut: „De câte ori Îi vorbeam de arheologie, mă suspecta de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
amintește și R. de Becker, L’hindouisme et la crise du monde moderne, Éd. Planète, Paris, 1966, pp. 169-200, citându-i pe Honigberger și Wilson. 240. Colonelul C.M. Wade este cel care, la data respectivă, a făcut un raport pentru oficialitățile engleze, publicat În Journal of the Asiatic Society of Bengal din 1834, care cuprinde și o adiție a lui Honigberger. Raportul a fost comentat de Arion Roșu, Honigberger, p. 212 și, cel mai recent, de J.-M. Lafont, Indika, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Tudor în „Săptămâna culturală a Capitalei”. Cu o politică editorială ezitantă, marcată de situația din epocă - alternări de întăriri și relaxări ale controlului de partid, limitări și interdicții impuse de cenzură, rivalitate între protocroniști, care reușiseră să își adjudece spijinul oficialității, și cei atașați principiului estetic și necesității înnoirii reale, mari și mici manifestări de oportunism, compromisuri etc. - , revista cultivă, totuși, valori ale literaturii și artelor. Dintre textele editate în serial, două sunt importante cu deosebire: un roman de Eugen Barbu
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
lui Ion Cristoiu - needitată ulterior ca volum - a făcut oarecare vâlvă în epocă prin caracterul scandalos al practicilor pe care le dezvăluia, fiind considerată un demers îndrăzneț, deși se poate opina că, în parte, era și un demers apreciat de oficialități, deoarece limita „dezvăluirile” la perioada dejistă. Cu vremea, tenta puternic protocronistă a publicației se estompează, obsesia temelor istorice, național-patriotice, cedează locul unei „linii” ceva mai echilibrate și mai adecvate unui periodic literar-artistic pentru tineret. Cu toate acestea, în ultimii ani
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
psihologie „primară”, analizată expozitiv și insuficient, într-un limbaj sărac, pedestru, inadecvat. O proză mediocră despre o omenire mediocră, caracteristică reperabilă și în alte scrieri ale lui Ș. În epoca realismului socialist prozatorul se va adapta fără dificultăți la exigențele oficialității (Pâinea inimii, I-II, 1949, Pământ și oameni, 1957), totuși fără excese, inclusiv cantitative, reducându-și ritmul prezențelor editoriale. După relativa liberalizare care a urmat realismului socialist, va mai publica romanul Circul în 1972, încât se poate spune că esențialul
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
la Iași în toamna anului 1951, își reia studiile. Este numit tot acum redactor la revista „Iașul nou” (din 1954, „Iașul literar”), unde lucrează și după absolvirea facultății (1953). Va fi demis în 1955, în urma unor critici aduse publicației de oficialități, pentru așa-zise „abateri ideologice”. Preparator, din același an, apoi asistent la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie ieșene, este înlăturat din învățământul universitar în perioada valului de epurări din 1958. După un interval de șomaj și de
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
Pionierilor (1966-1969), ca director general al Centrului Național al Cinematografiei (1970-1972), șef la Direcția Literaturii din Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1972-1974). Din 1974 e desemnat director al Editurii Albatros, funcție din care este demis în 1985, motivele invocate de oficialități referindu-se la „superficialitate, lipsă de fermitate față de conținutul politic al cărților editate”. A fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor, în Comitetul Asociației Scriitorilor din București și președinte de onoare al Târgului Internațional de Carte Gaudeamus (1994-1998). Debutează editorial în
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
Început În luna aprilie a anului 1914 și s-au concretizat prin sosirea , la 14 iunie, la Constanța a țarului și a familiei imperiale. Discuțiile, purtate Între cei doi suverani la Constanța, și mai apoi la București și Sinaia Între oficialitățile ruse și cele române, nu au atins problematica raporturilor româno-asutro-ungare, ci s-au concentrat pe problemele balcanice: chestiunea albaneză, libertatea comerțului În Strâmtori, relațiile României cu Bulgaria, Serbia și Grecia <ref id=127"">127 Ibidem, p. 348-349. </ref>. Moartea Regelui
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
comentariului și recenziei literare sau științifice, al polemicilor lingvistice și filosofice. Cu timpul, deși trebuia să facă aproape toată gazeta, el are de înfruntat și controversele frecvente cu politicienii conservatori, nemulțumiți, printre altele, de revolta cu care redactorul semnalează indiferența oficialității față de soarta ostașilor care se întorceau din război. Uzura se face din ce în ce mai simțită spre sfârșitul primăverii anului 1883, când Eminescu scrie tot mai rar, lăsând grijile redacției în seama unor colegi mai tineri și, fără îndoială, mult mai docili. Nu
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
mai ales din evocarea Viața de durere și creație a lui Al. Davila de Arșavir Emin (Arșavir Acterian), răzbat atât mâhnirea și disperarea neascunsă a unui om bolnav irecuperabil, țintuit în cărucior, cât și a unei individualități creatoare ignorate de oficialități și de confrați. Sub genericul „De vorbă cu...”, concurat de „Ancheta pregătitorilor”, apar interviuri cu Eugen Goga, Lucian Grigorescu, Olga Greceanu, Constantin Baraschi, Tony Bulandra, Lucia Sturdza Bulandra, Ion Minulescu. Promisiunea de a tipări „producție originală (eseuri, schițe, poate și
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
I. Pretor, Eriantus. Descoperite întâmplător, însemnările Din carnetul unui medic de plasă aparțin unui om care aproape treizeci de ani a dus o existență seminomadă, obligat de autoritățile locale, nemulțumite de dârzenia și de lipsa lui de docilitate la injoncțiunile oficialităților, să-și schimbe frecvent domiciliul. Migălite ani de zile, acestea „zugrăvesc din punct de vedere sanitar rural epoca 1918-1938”, sunt interesante ca perspectivă de viață, dar mai ales ca document asupra condițiilor igienice de la sate și a stării sociale și
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
prima jumătate a secolului al XX-lea. Însemnările... sunt diarium-ul unui om de două ori înzestrat, ca medic-apostol și ca „fin literat amator” (Alexandru Piru), din generoasa stirpe de medici-scriitori întâlnită în toate literaturile lumii. Asumată necondiționat în 1948 de oficialitățile culturale ale noii puteri prin tipărirea în colecția „Cartea poporului”, scrierea lui U. a avut o carieră de invidiat în anii ’50 ai secolului trecut: a fost tradusă într-un singur an, 1951, în maghiară și polonă, a cunoscut trei
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
din Consiliul Uniunii Scriitorilor, din care făcea parte din 1977, ca să protesteze împotriva impunerii nedemocratice, după Conferința Națională a Scriitorilor din iunie 1981, a conducerii Uniunii. Iese în 1982 și din Partidul Comunist. Atitudinea lui aduce după sine persecuția din partea oficialității: este îndepărtat de la „Luceafărul”, i se retrage dreptul de a publica. Un articol în care T. argumenta un plagiat al poetului Ion Gheorghe - agreat în acel moment de autoritățile ideologice ale regimului - nu este acceptat la nici o publicație din țară
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
în acel moment de autoritățile ideologice ale regimului - nu este acceptat la nici o publicație din țară. Trimis în Occident, textul va fi difuzat de postul de radio Europa Liberă, ceea ce provoacă o escaladare a presiunii exercitate în țară la adresa lui T., oficialitatea orchestrând o campanie de presă de denigrare și „condamnare” a sa. Scriitorul răspunde prin alte texte date spre difuzare Europei Libere, eseuri politice de o radicalitate extremă. T. devine astfel cel mai remarcabil disident după Paul Goma. Hărțuit de autorități
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
angajase timpuriu și nu fără un oarecare succes -, V. s-a consacrat în special reportajului, unde are realizări notabile, chiar dacă, recitite azi, multe pagini apar puternic marcate de imperativele ideologice din epocă. Asumându-și convențiile genului, impuse sau agreate de oficialitate, el a izbutit să dea texte ferite de derapajele grotești ale unei propagande grosolane. Tehnicile utilizate sunt cele de rigoare în reportajul literar: descrieri de natură sau consemnări „meteorologice” care fie corespund, fie contrastează cu înfăptuirile oamenilor, un comentariu auctorial
VANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290426_a_291755]
-
arta îndrumată de „metoda realismului socialist”, care oferă „calea cea dreaptă”. Un artist adevărat are de pătimit într-o orânduire marcată de „lupta dintre cele două culturi”. De aceea - stăruie dogmatic V. - se cuvine ca el să ia atitudine împotriva „oficialității reacționare” (care inspiră „mânie” și „ură”), oferind viitorimii un „profil pilduitor de artist-cetățean”. Încercarea de sinteză intitulată Istoria teatrului românesc, apărută în 1972 într-o colecție de uz școlar, va cunoaște o reeditare revizuită și amplificată în 1995. Elaborată mult
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
o lucrare de lexicografie literară”. Istoria elaborării și mai cu seamă a publicării lui a fost dramatică, așa cum atestă și dosarul inclus în primul volum. Predat la editură în 1983, dicționarul a fost cules în 1984, dar împiedicat să apară, oficialitățile dispunând topirea zațului în 1986; lucrările nu au putut fi reluate decât după 1989. O formă concentrată, intitulată Dicționarul esențial al scriitorilor români, iese de sub tipar în 2000. În volumele personale de istorie literară, Z. denunță caustic braconajul documentelor inedite
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
ci, mai ales, pe o mișcare politică internă Îndrăzneață ce să confere micului principat de la Dunărea de Jos o mai Înaltă titulatură și un sporit prestigiu. Era vorba despre proclamarea Regatului, act În privința căruia la Viena fuseseră exprimate, de „Înalte oficialități ale Dublei Monarhii”, temeri ca aceasta să nu survină În ținuta unui „mare fapt Împlinit” <ref id="35">35 Ibidem, p. 51-55. </ref>. Și toate acestea În timp ce diplomația Vienei se afla extrem de motivat antrenată În negocierile cu Belgradul pentru Încheierea
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Abilitatea de a vorbi cu oamenii, de a convinge despre nevoia și urgența acțiunii colective, de a delega responsabilități, de a monitoriza punerea în practică a efortului comun, de a pedepsi, de a recompensa și de a întreține contactele cu oficialitățile au putut fi practicate în UTC, PCR sau în sindicatele comuniste și aplicate pentru acoperirea nevoilor vecinătăților de către viitorii lideri, la fel precum capacitatea și disponibilitatea de a munci în echipe organizate au putut fi asimilate de membrii activi ai
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
să fie la question de l’évêque, adică numirea unui mitropolit român pentru cuțovlahii din Macedonia <ref id="48"> 48 ANIC, fond Papiniu, dosar 116, f. 4.</ref>. Apărarea specificității aromânilor figura, este adevărat, de mai multă vreme pe agenda oficialităților de la București, finanțarea școlilor și a bisericilor din Macedonia fiind principala cale de acțiune. Din 1895 ea a devenit Însă linie de acțiune prioritară. Stă dovadă, Între altele, energia cu care D. A. Sturdza a Îmbrățișat cauza românilor macedoneni după 1896
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
preajma Silistrei și de aici până la Mangalia inclusiv, Insula Șerpilor fiind și ea concedată României. De altfel, problema delimitării graniței de sud a Dobrogei avea să fie Încredințată unei comisii europene teritoriale și va constitui subiectul unor serioase divergențe Între oficialitățile române și cele de la St. Petersburg. Profitând de ocazie, Contele Șuvalov ținea să reamintească că aderarea Rusiei la independența României este subordonată direct primirii de către aceasta din urmă a „retrocesiunii reclamate de Guvernul rus” <ref id="140">140 Protocolul nr.
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]