2,027 matches
-
am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de teamă; știau că un pustnic poate deveni oricând un monstru pentru simplul fapt că a uitat cum arată lumea. Preferam de aceea în discuții, ca să nu par ireverențios, să compar soarta Bătrânului cu a lui Dumnezeu. Ziceam că fiecare ofrandă l-a făcut pe Dumnezeu mai puternic și mai singur, că Dumnezeu a plătit cu un deșert bunătatea de a fi necruțător, „și dacă lui Dumnezeu i s-a putut întâmpla una ca asta, de ce să ne mirăm că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oarecare inocență, nu crezi? observă Wakefield. Sau să fi fost aroganță? Lipsă de sensibilitate? Poate un fel de omagiu naiv adus Istoriei, cu I mare? De fapt, pietrele jefuite Îi aduc aminte de lingurița pentru sare din buzunarul lui, o ofrandă adusă Diavolului. Poate că acești turiști, poate chiar toți turiștii, fură lucruri pentru Diavol. Malignitatea Sa trebuie că se Îneacă În colecțiile sale de ofrande de dragoste. Susan face parte dintr-o generație de curatori de muzee care, spre deosebire de predecesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
De fapt, pietrele jefuite Îi aduc aminte de lingurița pentru sare din buzunarul lui, o ofrandă adusă Diavolului. Poate că acești turiști, poate chiar toți turiștii, fură lucruri pentru Diavol. Malignitatea Sa trebuie că se Îneacă În colecțiile sale de ofrande de dragoste. Susan face parte dintr-o generație de curatori de muzee care, spre deosebire de predecesorii ei, a fost educată În respectul față de alte culturi și locuri, dar nu are nici un fel de iluzii romantice. — Colecționarii americani nu vedeau nimic rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
momentul ăsta și domnișoarele de onoare le biciuiesc de-a binelea acum și În ochi le apar lacrimi, am niște prim-planuri grozave, dar nu se pierd din ochi. Se re-dedică, Înțelegi. Pot Îndura durerea pentru cealaltă, e ca o ofrandă, suferă pentru că se iubesc. Am o imagine grozavă cu dîrele de pe fundurile și spatele lor, le poți vedea cum transpiră, nu răni, nu sînge, nimic de genul ăsta. Domnișoarele de onoare sînt profesioniste, dacă se rupe pielea, sîngele care curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
el să se fi putut preface măcar că răspunde la dragostea ei, dar Camilla nici nu părea să observe. Prânzul e gata. Felurile tale preferate. Friptură de vită în sânge, pâinici de Yorkshire, cartofi copți și hrean. Părea că-și depune ofrandele dinaintea unui suveran. — Ai adus lucrurile pe care le ai de spălat? Aș putea să le pun la mașină acum și vor fi gata până când plecați. — Mamă, îi reaminti Laurence pe un ton răbdător, am treizeci și șapte de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se aduna în punga sterilă, totul era minunat. Dar Fran avea mai multe lucruri în comun cu soția lui Lot decât credea și, în ciuda tuturor avertismentelor de bun-simț, nu se putu abține să nu tragă cu ochiul la prețioasa ei ofrandă. Imaginea propriului sânge, la care se adăuga faptul că nu luase micul dejun în dimineața aceea, o copleși deodată și totul începu să se învârtă cu ea. Când își reveni, asistenta era aplecată deasupra ei. — Vă simțiți bine? Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în apă lină. Eminescu este rege peste codru-mpărătesc, El este veșmânt și lege pentru neamul românesc. Eminescu e Luceafăr, stea frumos strălucitoare, El e fir de nemurire printre nuferi de iubire. Eminescu e comoară, niciodată n-o să piară, Eminescu e ofrandă pentru noi, cuvânt de laudă. Floarea mea specială Am o floare, e plăpândă Cu surâsu-i mă încântă, E mama mult iubitoare Stea din cer, strălucitoare. Am o rază, e din soare E zefir, e o cicoare, E mama chip luminos
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
catifea cum îmi dezmiardă fiecare parte a trupului, acea mantie care îmi îmbracă ființa în iubire nemuritoare, în frica continuă, în pace neprihănită. Voiam să privesc spre cerul inundat de ultimii picuri de lumină. Picuri parcă dăruiți în semn de ofrandă, în semn de iertare, în semn de nemurire. Să închid ochii și să visez la iubire, la iertare. Să visez sub cerul în care luna, iubita scriitorilor, semnul melancoliei și al misterului, se ridica deasupra omenirii precum un ochi ocrotitor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
țeseau - îmi susurau la ureche. În lumina arămie a cortului roșu, cortul menstrual, își treceau degetele prin cârlionții mei, în timp ce povesteau iar și iar despre aventurile lor din tinerețe, istoriile aducerii pe lume a copiilor. Poveștile lor erau ca niște ofrande în numele speranței și puterii, doar că aceste ofrande nu erau destinate zeilor sau zeițelor, ci doar mie. Și acum mai simt iubirea mamelor mele. M-am bucurat de această iubire mereu. Mi-a fost sprijin. M-a ținut în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a cortului roșu, cortul menstrual, își treceau degetele prin cârlionții mei, în timp ce povesteau iar și iar despre aventurile lor din tinerețe, istoriile aducerii pe lume a copiilor. Poveștile lor erau ca niște ofrande în numele speranței și puterii, doar că aceste ofrande nu erau destinate zeilor sau zeițelor, ci doar mie. Și acum mai simt iubirea mamelor mele. M-am bucurat de această iubire mereu. Mi-a fost sprijin. M-a ținut în viață. Chiar și după ce le-am părăsit, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de frumoasă, într-adevăr. Și totuși, se uita în ochii mei fără frică și asta îmi dădea speranțe. Am prins un ied și l-am tăiat, era un ied fără nici o pată, perfect, l-am ales ca și cum ar fi fost ofrandă pentru zei. Am pisat meiul până a devenit moale ca un nor. Am scotocit în traistele în care țineam cele mai prețioase condimente și am pus și ultima rodie uscată pe care o mai aveam. Am cântărit, am tăiat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
câteva bucăți le-am sacrificat, pentru ca Iacob să înceapă să mă placă. Așa cum facem când pregătim turta pentru Regina Cerului în a șaptea zi, am rupt o bucățică din cocă, am sărutat-o și am dat-o focului, ca o ofrandă în speranța că acel bărbat mă va vrea. Să nu-i spui Zilpei toate astea, dacă-i spui, n-o să mai auzi cum se termină povestea, șoptea Lea pe un ton glumeț și secretos. Sigur, dacă Laban, bunicul tău, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că nu era de la mâncare. Dar apoi, prostuță cum eram, am început să mă gândesc că nu i-o fi priit faptul că l-am servit eu. Sau poate că greșisem cu bucățelele de pâine, pe care nu le dădusem ofrandă vreunui zeu sau zeițe, ci mai degrabă încercasem să fac o vrajă. M-am întors deci spre zei și am vărsat ultimele rămășițe din cel mai bun vin în cinstea zeiței Anath, vindecătoarea. Se chinuia de trei nopți. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a mărit. Iacob l-a convins pe Laban să sacrifice doi miei grași și un ied în cinstea zeului tatălui său, ca mulțumire pentru bunăstarea ce pogorâse asupra lor. Lea a copt turte pufoase din grâul păstrat special pentru ofrande. Sacrificiile s-au făcut după indicațiile lui Iacob care, așa cum învățase de la tatăl său, arunca în foc pâinea întreagă și hălci mari de carne în loc de câteva bucățele. Femeile bombăneau nemulțumite de atâta risipă. A fost un an plin de schimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de pământ, cum sângele s-a întărit - ea zâmbea prin somn. Plină de veselie și de încredere, a lenevit în cort cele trei zile, adunând lichidul prețios într-un bol de argint - pentru că primul sânge al unei virgine era o ofrandă neprețuită pentru recolte. Au fost cele mai liniștite și mai senine zile din viața ei. De cum femeile și-au terminat ritualul lunar, Rahela a vrut să fie stabilită data nunții. Dar oricât a bătut ea din picior, Ada a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nume ar fi derutat demonii, care ar fi putut crede că Ada s-a întors din lumea morților și ar fi venit s-o ia înapoi, luându-mă astfel pe mine. Zilpei îi plăcea Ishara - care ar fi fost o ofrandă adusă zeiței și un nume foarte muzical și ritmat. Deja se gândea să compună cântece în onoarea mea. Dar Bilhei nu-i plăcea cum sună. „Parcă e un strănut”, zicea ea. Rahela a sugerat Bentresh, un nume hitit pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
produceau dureri groaznice Rahelei care țipa așa de sfâșietor încât copiii care au auzit-o de afară au început să plângă instantaneu. Iacob stătea pe bamah, se holba la fața zeiței, întrebându-se dacă ar trebui să-i dea niște ofrande, deși el jurase să nu venereze decât un zeu, zeul tatălui său. Rupea smocuri de iarbă și dădea din cap de disperare, până când n-a mai putut să suporte țipetele Rahelei și s-a refugiat sus, pe cea mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au mai mâncat doar ierburi, ci au început să mănânce pâine coaptă și să bea băuturi făcute meșteșugit. Iar copiii oamenilor, înveliți în pături de lână moale, n-au mai murit de frig, ci au crescut mari pentru a aduce ofrandă zeilor. În timp ce îmi povestea, Bilha și-a pus mâinile ei fine în jurul mâinilor mele neîndemânatice. Am simțit mirosul de pământ reavăn și de mosc care plutea în jurul tinerei mele mătuși, am ascultat vocea ei dulce, lichidă și am uitat definitv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lor care încotro. Suflarea Zilpei devenea grea și zgomotoasă când femeile vorbeau despre plecare. - Eu nu pot să plec, spunea ea. Nu pot să las copacul sacru, care e sursa mea de putere. Și nici bamah-ul, care e ud de la ofrandele pe care le-am adus. De unde o să știe zeii unde sunt, dacă eu n-o să mai fiu aici să-i servesc? Cine o să mă mai protejeze? Surori dragi, o să fim împresurate de demoni. Avea ochii măriți de groază. - Locul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vom lua pe Nanșe cu noi, spunea ea, numind-o astfel pe zeița iubită a Zilpei, pe zeița din cântecele și rugăciunile ei. O vom lua și pe Gula, numind-o astfel pe zeița vindecării, căreia Rahela însăși îi aducea ofrande. Și exact în acel moment, Rahelei i-a venit ideea și a spus: Vom lua tot terafimul din corturi și-l vom duce cu noi, cu soțul și cu copiii noștri. - N-o să ne facă nici un rău, spunea ea, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frică că dacă mă văd acolo, o să mă trimită afară din cort. Stăteam nemișcată, între mâna dreaptă a mamei mele și mâna stângă a Bilhei și mă minunam de ce auzeam. Rahela îi era devotată lui Gula, vindecătoarea. Bilha îi aducea ofrande lui Uttu, țesătoarea. Lea avea o legătură specială cu Ninkasi, făcătoarea de bere, care folosea un vas de lapislazuli și o lingură de aur și argint. Eu îi vedea pe acești idoli ca pe niște mătuși și niște unchi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care mă vrăjea ca un povestaș. Am stat pe mal până când ultima rază de lumină a dispărut și apoi, după masa de seară, m-am întors să mai simt încă o dată mireasma lui, care era la fel de tare ca o mirosul ofrandelor, tare și întunecată și atât de diferită de mirosul suav și dulce al apei de izvor. Mama, Lea, ar fi zis că e doar mirosul ierbii putrezite de pe maluri amestecat cu cel al oamenilor și al animalelor, dar eu simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a lăsat s-o duc eu s-o îngroape. Au înfășurat-o într-o bucată de pânză fină și au îngropat-o sub cel mai puternic și mai bătrân copac care se vedea din cortul mamei. Nu s-au adus ofrande zeilor, dar în timp ce groapa era acoperită cu pământ, suspinele mamelor mele erau mai grăitoare decât orice psalm. Când ne întorceam de la înmormăntare, Zilpa a zis în șoaptă că zeii locului erau porniți împotriva vieții, dar, ca de obicei, mătușa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toată căldura. Să nu te temi. Era deja întuneric când mama a spus aceste ultime cuvinte. Cântecele de la sărbătoarea recoltei se auzeau până la noi și mama s-a ridicat, întinzându-mi mâna. Am pășit împreună în noapte, să vedem ritualul ofrandelor, arse pe un altar așezat sub copacul cel mai înalt. Muzică minunată se auzea de peste tot, cu armonii complicate. Deborele dansau în cerc, după ritmul propriilor bătăi din palme. Se ridicau și se ghemuiau la pământ, săreau și se legănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]