5,006 matches
-
ar putea face aceasta? Uite! Învățătorul vostru e mort ca toți morții și odată cu el și iubirea de care v-a tot vorbit pe muntele ăla... Tăcură un timp iar Baraba îl privi cu duritate pe cel din fața sa. Ucenicul oftă adânc și începu a plânge încet cu capul plecat pe masă, aducându-și aminte de chipul învățătorului. După un timp în care Baraba încercă să mai mănânce și să mai bea ceva, ucenicul păru că vrea să-i spună ceva
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
-i săraci, Ne mulțumim doar cu puțin. Dar suntem buni, suntem cinstiți, Și cu plăcere împărțim! De foame ți-e , noi te poftim La masă să mănânci, Iar de ți-e somn, noi te lăsăm , În pat ca să te culci! Oftă omul din rărunchi și aduse vorba de vecinul lui , bogatul, pe care el îl considera un ,,om bătut de soartă" și spuse că pentru nimic în lume nu ar face schimb de vieți . Pentru el, bogăția spirituală era mult mai
OM SĂRAC ȘI OM BOGAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368519_a_369848]
-
o zi măcar la școală. Din ce să scoată părintele woni de taxă, de haine, de papuci?! Însuși Bu-Bu, cățelul de pripas, oploșit de ani la ei, slăbit și-nfometat e precum stăpânii. La astea se gândește So Jin-Ji în apus, oftând... Ca un copil se miră când zărește la orizont soarele aducând c-un galben de-aur. Pe dată-și amintește că nu o dată îl furase gândul să pătrundă iar în adânc, să ia seama dacă ceva de vis n-ar
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
mine-ți verși mânia!... Că trudesc din zori în noapte, Iar ca hrană îmi dai paie?... Pentr-un laș primesc bătaie; Asta crezi că-mi e simbria? Dacă vezi că nu se poate, Schimbă neică pălăria! După schimbare Nea Sărac oftează-a jale, Nu mai știe ce să facă... Coborînd Dealu, la vale, Cu năduf măgaru ceartă: - Fir-al dracu de măgar!... Mă făcuși să cred în tine? Vândui hamuri, vândui car... Nu spuneai că-mi va fi bine? Îmi luai
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
-Tuu, măsline? -Eeu, măsline! -Am să văd măsline...când mi-oi vedea ceafa. Pârlitule! Ești un om de nimic! Ni-mic, ăsta ești! Și soția tovarășului director ieși din sufragerie, trântind ușa cu putere. Eroul nostru căzu zdrobit pe fotoliu. Oftă adânc: -Ia să-i arătăm dumneaei, tovarășa, ce relații avem noi. Uite-aici, telefonul, unealta asta miraculoasă a omului cu relații. Să scoatem și agenduța, caiețelul ăsta magic. Și...să-ncepem! Își frecă palmele și formă un număr: -Alo, tu
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
spun! Să-l rugați să ne ridice ambalajele astea, că nu mai avem unde.. -Bine, bi... -Și să vorbiți cu tovarășul director să-mi ridice sancțiunea, că eu nu sunt vi... -Bine, pa, te salut, pa,pa! (Trântește precipitat telefonul).Oftează ușurat: ia uite, dom’le, câte trebuie să mai fac eu pentru un kil de măsline! Însă.. trebuie să recunosc că băiatul are dreptate. Toți trag de el și nimeni nu-l ajută. Ia să vorbesc cu directorul lui! -Alo
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
Cam atât? Altcineva, să zicem că domnul Ghezuntertoit, a avut o altă părere. In primul rând, el era expert, cunoscător în materie, om umblat. A privit tablourile în tăcere, s-a apropiat, s-a îndepărtat și într-un târziu a oftat: - Nu se valorifică... Păcat! - Cum adică? s-a interesat Irmiahu. - Tablourile pierd din ansamblu și din particular pentru că lumina e nepotrivită și cadrul prea strâmt. V-ar trebui un spațiu mult mai mare, un perete de sticlă, o lumină oblică
POVESTE NETERMINATĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367420_a_368749]
-
își făcu curajul și o întrebă curioasă, când a văzut că s-a mai potolit. - Dar ce ai pățit, maică, de plângi cu atâta durere în suflet? Ți-a murit cineva? - Nici nu-i prea departe, răspunse fata printre sughițuri oftând din adâncul pieptului său zbuciumat de durere. Mama mea a făcut comoție cerebrală de dimineață și este în comă la spital. - Oo, câtă durere poate să fie. Să dea Dumnezeu să scape, maică. - Doctorul i-a dat mici șanse, dar
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > MEDEEA DE PE ISTRU (1) Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 564 din 17 iulie 2012 Toate Articolele Autorului MEDEEA DE PE ISTRU (1) nuvelă E cald, oftase Cucaras, peste măsură de cald, vipia asta anunță ea ceva! Vreo furtună?... îl întrebasem, numai așa, ca să înnădesc vorba și să evit tăcerea stânjenitoare. Poate, îmi răspunsese. Vremea, se știe, nu e altminteri decât o femeie răzgâiată, cum o iei
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
mai ia o gură din paharul de plastic pe jumătate îngropat în nisip, dar pesemne gustul lichidului din el se alterase. Atunci își deșertase, cu un gest de nervozitate, restul conținutului peste încheietura bolnavă. Și cum îți zicem, continuase el oftând, după ce urmărise atent câteva clipe scurgerea lichidului plin de clăbuci albicioși pe pielea învinețită, se aflau în inima orașului case nu glumă, de oameni prosperi, ce să-ți spun, mai mult decât toate îmi plăcea casa căpitanului de port Georgescu
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
stilistic este o”bijuterie”. “Hai,Vălene, până-n casă Că-s bucatele pe masă, Tot găini și cu pui fripți, Din afară-s zugrăviți, Pe dinăuntru otrăviți.O-mbucat odată gras, Abia sufletul și-a tras. O-mbucat de două ori, Și-a oftat de nouă ori.” (“Balade populare românești”:Bucuresti,1964). Dar,cum spuneam,nu se justifică crima.Poate,unii o să mă combată,afirmând că lumea a apărut înainte de real,fiindcă realul a fost perceput ulterior de gândirea omului,iar pătrunderea lui Dumnezeu
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366873_a_368202]
-
am trecut de multișor peste cei 30 ani... Ah, rochia mea!? Rochia asta am primit-o în dar de la un prieten din nordul Africii drept suvenir, printr-un colet poștal; iar satul meu...satul meu e foarte departe! îi răspunse oftând fata. Cat de departe poate fi ? a continuat să o întrebe el; mai, departe chiar decat Kabilia cea Mică*? Decât Mica Noastră Elveție*? (El se născuse în Kabilia Mare, undeva pe langă Tizi Ouzou și se simțea tare mândru de
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
lângă mine, sprijinindu-se gemând de lemnul mâncat de soare și de ploi al popicăriei dindărătul nostru. Și eu care crezusem că, împins de păcătosul meu obicei de a mă întinde la vorbă, îmi răceam gura de pomană. Și Lolita, oftase cu nostalgie, mă asculta cândva cu evlavie, deși mă cam chinuiam cu româneasca mea de atunci, stârnindu-i râsul. Dar mă numea Sindbadul ei drag, acum însă naiba îi mai poate scoate nasul din telenovelele alea interminabile, iar dacă insist
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
vârsta lui... Nu s-a mai întors... Șeful de sală a declarat că l-a văzut în holul principal vorbind la telefon. I-a atras atenția tonul folosit. Părea agitat, nervos. L-a văzut ieșind. Încă vorbea la telefon... Iuliana oftă prelung și îl privi rugător pe Eugen. El înțelese și se ridică pentru a-i pune apă în pahar și a-i oferi un șervețel, pe care ea îl folosi pentru a înlătura două lacrimi mari ce se rostogoleau lin
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
sfârșit Cer și pământ sunt împreună, Prin jertfă supremă s-au întâlnit! Serafimi și îngeri și-acoperă ochii, Lumina-i orbește când cerul e plin, Cățuia se-aprinde în inima popii Și umple biserică toată cu mir. Mireni din strana oftează ușor E taină acesta mult prea înaltă, O inimă vie în piept încă salța Profundă trăire ce n-am s-o măsor... La o icoană a plâns busuiocul, Aprins de Lumină s-a înfiorat Așteaptă de-o vreme să vină
ÎNĂLȚAREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367691_a_369020]
-
pământ! Cuvintele încremenite Pe buze reci vor adormi, Iar zidurile de-ntuneric, Pe mine se pot prăvăli. Nisipurile de speranțe Surpa-se-vor încetișor. Și ce? Oricum în urmă nu e Nimic să-mi fie de-ajutor. Rănește-mă! Timpul oftează... Hai, joacă-te cu clipele, Aruncă pe pustii toți anii Când ne-avântam aripile Spre zări albastre de luceferi, Ce plâng-acuma răzvrătit! Și de-ai rănit, să nu poți șterge Toți anii-n care ne-am iubit! Referință Bibliografică
RĂNEȘTE-MĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367772_a_369101]
-
Eu l-am încins o țârică dar nu mi-a spus nimic. M-am uitat la Hapciurică. Tenul măsliniu al feței bătea acum spre maron. Probabil că de la palmele primite din generozitate maternă. El mi-a simțit privirea și a oftat scurt. Săracul! Ca să răspund la întrebarea uneia dintre mame, le-am arătat tuturor bidoanele din plastic, pline cu motorină, și i-am întrebat pe derbedei: — Ia spuneți-mi, flăcăi, recunoașteți bidoanele alea!? Mamele se foiau, uitându-se una la alta
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
ceea ce vrei tu, aceasta ar fi o dovadă de egoism, ci trebuie să te rogi să-ți dea ceea ce știe Creatorul că-ți lipsește și îți este necesar. Fiecare clipă petrecută cu Georgia o trăia înmiit când ajungea acasă. Suspina, ofta și zâmbea în somn. Alteori o pierdea prin vis și se trezea ud leoarcă, cu perna mototolită în brațe. Ochii îi erau plini de lacrimi. Multe gânduri puneau stăpânire pe el. Prima lui dragoste adevărată și imposibilă. Când stătea în
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
își cumpărase o bluză de dantelă, dar am rămas acasă și nici nu am telefonat, nu am făcut nici cea mai modestă atenție... Am intrat într-un cerc vicios din care practic ne este imposibil să ieșim. Marcel Ștrudelman a oftat profund, ca la o radiografie pulmonară, și-a suflat nasul fără nici un motiv și apoi m-a privit cu timiditate și speranță. - Da, am rostit eu grav, la prima vedere s-ar părea că... Dar omul nu are voie nici o
SCHITE UMORISTICE (93) CERC VICIOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366983_a_368312]
-
mai am de făcut și ele ... ele mai au încă nevoie de ajutorul meu. Am plâns când ai plecat, înnodând șiruri lungi de lacrimi și în fața lor m-am arătat doar abătut; le-am strâns la pieptul meu și am oftat îndelung, cu ochii plini de lacrimi. De ce nu mă mai doare pieptul, măicuța mea? E-atât de bine dar ... să nu mă rogi să vin cu tine, te rog, iubită mamă, nu vreau să mă despart de ce iubesc mai mult
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
măsura așteptărilor. Timpul se scurgea greu. Groaznica așteptare în zadar. Unul dintre cei care se afla pe canapea zise într-un târziu: Au funcții să rezolve problemele instituțiilor care au nevoie de mâzgălitura lor, nu de pierdere de timp. Semenul oftă coborându-și privirea. Oare conștientiza că și el procedase cândva la fel, ignorându-i pe cei care smeriți, îngenuncheați, veneau la el să îi cerșească o audiență și o semnătură, care pe atunci valora foarte mult? Timpul, ce îți rezervă
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
om malefic? Femeia răspunse: Nu, din nimic. Bătrânul continuă: spuneați că tatăl dumneavoastră a avut o funcție ... onorabilă, nu l-a simțit cu nimic? Cum se comporta față de el? Femeia lăsă privirea în pământ, pentru prima dată de când începuse povestirea oftă greu, foarte greu. Își ridică privirea fără să ne vadă, continuând: în douăzeci și unu de ani nu s-au văzut decât de două ori. S-a tot dus pe unde a lucrat să îl ajute în privința mea. Lumea îl uitase, se
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
se apropie de ea și îi șopti: - Inima îmi spune că Necula n-a murit de moarte bună. Ceva, ce nu înțeleg, este la mijloc. Făcu o pauză și privi spre cer. Era senin. O căldură sufocantă. Respiră adânc și oftă din greu. - Să urcăm în trăsură, apucă să spună doica. - Să urcăm, să urcăm, Bertha, repetă necontrolat tânăra femeie, fără să dea importanță cuvintelor rostite. Ai grijă de fetiță. Cu mila și cu bunătatea lui Dumnezeu voi pleca în căutarea
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Ai grijă de fetiță. Cu mila și cu bunătatea lui Dumnezeu voi pleca în căutarea lor. Era pentru prima dată când îi vorbea Berthei cu atâtea neînțelesuri. „Ce-o vrea să spună tânăra mea stăpână?” se întrebă nedumerită doica și oftă din toată inima. Careta ieși din han străbătând Ulița cea Mare a Șelarilor, în strigătul vânzătorilor de mărfuri, care își lăudau, cum se pricepea fiecare, produsele expuse. Mătăsurile, pânzele de Damasc întinse pe tejghele, îți luau ochii cu culorile și
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
se afla în față. Al aceleia care era soția fiului său, al aceleia ce plămădise aluatul urmașilor fiului său, al unicului său fiu pe care îl pierduse și cu care fusese atît de nedrept. Bătrânul încercă să spună ceva dar oftă. O povară îl vlăguise, înecându-i vocea. - Nu vreau de la dumneavoastră decât să mă ajutați să plec în căutarea soțului și a fiului meu. Părinții mei... au murit. - Ce să faci?! o privi mirat bătrânul. Oare tu crezi că eu
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]