1,160 matches
-
cimitirului din acele timpuri) au slujit în activitate misionară a călugărilor dominicani, franciscani și ioaniți. Până la fondarea politică a Valahiei a fost așadar Arhiepiscopia de Kalocsa cea care a dirijat activitatea misionară de încreștinare din ținutul Severinului printre cumani și olteni, și la sud de Dunăre spre bulgarii bogomili. Până la stabilirea definitivă a confesiunii ortodoxe a domnilor munteni, în Banatul de Severin și întreaga regiune situată la Sud de Dunăre, religia și activitatea misionară era dirijată în majoritate de la Roma (via
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Nemțească și apoi pe Ulița Mare (str. Brazilor) punându-se astfel bazele viitoarei localități. Locurile de baștină ale acestor coloniști au fost Tirol, Styria, Bavaria, Silezia și Boemia. În jurul anului 1729 pe teritoriul Ciclovei se așază un grup compact de olteni (bufeni) veniți din regiunile montane subcarpatice ale județelor Mehedinți, Gorj, Dolj și Vâlcea. Între anii 1735 -1780 sosesc și alte familii din nordul Olteniei, din părțile Izvernei și a Băii de Aramă. Oltenii au construit casele lor mai la periferie
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
Ciclovei se așază un grup compact de olteni (bufeni) veniți din regiunile montane subcarpatice ale județelor Mehedinți, Gorj, Dolj și Vâlcea. Între anii 1735 -1780 sosesc și alte familii din nordul Olteniei, din părțile Izvernei și a Băii de Aramă. Oltenii au construit casele lor mai la periferie pe uliți laterale. La început, după Passarevatz (1718), până la pacea de la Beograd (1739), când Oltenia făcea parte din teritoriul Austriei, oltenii au fost aduși în Banat de către austrieci pentru a întregi forța de
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
familii din nordul Olteniei, din părțile Izvernei și a Băii de Aramă. Oltenii au construit casele lor mai la periferie pe uliți laterale. La început, după Passarevatz (1718), până la pacea de la Beograd (1739), când Oltenia făcea parte din teritoriul Austriei, oltenii au fost aduși în Banat de către austrieci pentru a întregi forța de muncă necesară, mai ales pentru despăduriri și prepararea mangalului, necesar topitoriilor. Apoi oltenii s-au refugiat aici și din cauza fiscalității crescute a regimului fanariot. Odată cu exploatarea aurului, în
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
după Passarevatz (1718), până la pacea de la Beograd (1739), când Oltenia făcea parte din teritoriul Austriei, oltenii au fost aduși în Banat de către austrieci pentru a întregi forța de muncă necesară, mai ales pentru despăduriri și prepararea mangalului, necesar topitoriilor. Apoi oltenii s-au refugiat aici și din cauza fiscalității crescute a regimului fanariot. Odată cu exploatarea aurului, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, la Ciclova Montană apare și gruparea de populație numită rudari sau aurari. Ei au venit împreună cu oltenii
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
oltenii s-au refugiat aici și din cauza fiscalității crescute a regimului fanariot. Odată cu exploatarea aurului, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, la Ciclova Montană apare și gruparea de populație numită rudari sau aurari. Ei au venit împreună cu oltenii din aceleași teritorii și au fost aduși cu consimțământul împărătesei Maria-Terezia, fiind folosiți la spălarea nisipurilor aluvionare din părâul de la Ciclova în vederea obținerii minereului de aur. Ei au fost scutiți de impozite, dar erau obligați sa devena statornici si să
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
Uliești este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Croitori, Hanu lui Pală, Jugureni, Mânăstioara, Olteni, Ragu, Stavropolia și Uliești (reședința). Comuna se află în sud-vestul județului, la limita cu județul Teleorman, într-o zonă de câmpie traversată de râul Neajlov. Prin comună trec șoseaua națională DN61 care leagă Găeștiul de Giurgiu prin Ghimpați; și, pe la
Comuna Uliești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301192_a_302521]
-
parte din plasa Găești a aceluiași județ, dar din ea se desprinsese comuna Jugureni. Comuna Uliești a rămas cu satele Ragu, Zinca și Uliești, cu 2724 locuitori, în vreme ce comuna Jugureni avea în compunere satele Coada Izvorului, Funduri, Dogari, Jugureni, Mânăstioara, Olteni, Stavropolia și Gușați, cu 2080 de locuitori. În 1931, satul Dogari a fost transferat comunei Uliești, iar satul Uliești s-a împărțit în Uliești-Dâmbovița și Uliești-Vlașca, primul dintre ele rămânând reședință a comunei. În 1950, cele două comune au fost
Comuna Uliești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301192_a_302521]
-
timp numele a suferit modificări ,folosindu-se mai multe derivate din substantivul propriu de bază. Astfel se cunosc mai multe forme: Ibrahim,Ibraim,Ibrain,Ibrian ,într-un final ajungându-se la Ibrianu. Satul este împărțit în două regiuni: Partea numită Olteni s-a format mai târziu decât restul satului și are o legătură strictă cu acest nume.În anul 1821, după asasinarea lui Tudor Vladimirescu și înfrângerea revoluției acestuia ,parte din pandurii lui Tudor întorcându-se spre casă au trecut prin
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
În secolul următor, la 27 martie 1546, domnitorul Petru Rareș al Moldovei (1527-1538 și 1541-1546) de la curtea din Bârlad emite carte de cancelarie prin care face cunoscut tuturor supușilor cum a miluit și a dăruit un loc în pustie la Olteni, la obârșia Lozovei, la Fântână Cucului sub Dumbrava, adevăratelor slugi, Ion Goescu, Stanciu Bursuc, Ghedeon, Fratian, si Danciu Bursuc cu obligația de a face un sat cu tot ce trebuie pentru îndestulare, toate acestea pentru servicii deosebite aduse domniei. Aceasta
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
din el și din satele Ștubeiu și Valea Stâlpului, având în total 1200 de locuitori. În comună funcționau 2 mori pe râul Teleajen și 2 biserici ortodoxe — una în Ștubeiu construită în 1870 pe locul alteia vechi și una în Olteni, datată în 1805. Comuna Olteni a fost desființată în 1968, când a fost inclusă cu toate localitățile ei în comuna Teișani.
Olteni, Prahova () [Corola-website/Science/301699_a_303028]
-
Ștubeiu și Valea Stâlpului, având în total 1200 de locuitori. În comună funcționau 2 mori pe râul Teleajen și 2 biserici ortodoxe — una în Ștubeiu construită în 1870 pe locul alteia vechi și una în Olteni, datată în 1805. Comuna Olteni a fost desființată în 1968, când a fost inclusă cu toate localitățile ei în comuna Teișani.
Olteni, Prahova () [Corola-website/Science/301699_a_303028]
-
Teișani este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Bughea de Sus, Olteni, Ștubeiu, Teișani (reședința) și Valea Stâlpului. Comuna se află în partea central-nordică a județului, în zona de deal spre munte, pe malul drept al râului Teleajen, satul de reședință fiind situat la 6 km nord de orașul Vălenii de Munte
Comuna Teișani, Prahova () [Corola-website/Science/301742_a_303071]
-
clopot purta o inscripție ce arată că a fost turnat la 1786. Pe teritoriul actual al comunei era organizată și comuna Olteni, formată din satele Olteni, Știubeiu și Valea Stâlpului, având 1200 de locuitori și 298 de case. În comuna Olteni funcționau 2 mori de apă pe Teleajen și două biserici ortodoxe — una construită în 1870 pe locul alteia vechi în satul Știubeiu; și alta în Olteni, datând din 1805. Satul Bughea de Sus aparținea comunei Bughiile, și avea o biserică
Comuna Teișani, Prahova () [Corola-website/Science/301742_a_303071]
-
Știubeiu și Valea Stâlpului, având 1200 de locuitori și 298 de case. În comuna Olteni funcționau 2 mori de apă pe Teleajen și două biserici ortodoxe — una construită în 1870 pe locul alteia vechi în satul Știubeiu; și alta în Olteni, datând din 1805. Satul Bughea de Sus aparținea comunei Bughiile, și avea o biserică ortodoxă fondată de localnici la 1837. În perioada interbelică, situația administrativă s-a păstrat. Astfel, în 1925, după cum consemnează Anuarul Socec, comuna Teișani avea 1538 de
Comuna Teișani, Prahova () [Corola-website/Science/301742_a_303071]
-
Satul Bughea de Sus aparținea comunei Bughiile, și avea o biserică ortodoxă fondată de localnici la 1837. În perioada interbelică, situația administrativă s-a păstrat. Astfel, în 1925, după cum consemnează Anuarul Socec, comuna Teișani avea 1538 de locuitori, în vreme ce comuna Olteni avea 1485. În 1950, comunele Teișani, Olteni și Bughiile au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, la reforma administrativă, județul Prahova s-a reînființat, iar comunele Olteni și Bughiile s-
Comuna Teișani, Prahova () [Corola-website/Science/301742_a_303071]
-
și avea o biserică ortodoxă fondată de localnici la 1837. În perioada interbelică, situația administrativă s-a păstrat. Astfel, în 1925, după cum consemnează Anuarul Socec, comuna Teișani avea 1538 de locuitori, în vreme ce comuna Olteni avea 1485. În 1950, comunele Teișani, Olteni și Bughiile au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, la reforma administrativă, județul Prahova s-a reînființat, iar comunele Olteni și Bughiile s-au desființat, prima fiind inclusă în întregime
Comuna Teișani, Prahova () [Corola-website/Science/301742_a_303071]
-
de suprafețele mari pentru pășunat , pe teritoriul localității s-au adunat moșneni și clăcași , veniți din diverse regiuni ale țării , mulți dintre ei ca păstori . Cei mai mulți păstori însă , au venit în timpul domnitorului Știrbei Vodă ( 1849 - 1856 ), printre aceștia numărându-se , oltenii “, care au venit comuna Butoiești , județul Mehedinți ,, jienii “, ce au venit de pe malurile râului Jiu , din județul Gorj , iar , ungurenii “ sunt păstori , proveniți de prin părțile Sibiului. În vremea domnitorului Brâncoveanu exista la Slobozia și un conac pentru popasul domnesc
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
de informare pentru persoane vârstnice INFO C.O.O.P.” se va derula în satele Stroești - Argeș, Costești - Vâlsan și Valea Muscelului. În Șoptana, Societatea Cultural - Științifică „Stroești - Argeș”, An III, nr.1 (7), martie, pp.1-4, ISSN 1844 - 2420. 25. OLTEAN, D., 2007. Burebista și Sarmizegetusa. Editura Saeculum I.O. București, pp. 257. 26. ROBEA, M. M., 1980. Folclorul poetic din Stroești - Argeș, Societatea Cultural - Științifică „Stroești - Argeș”, București. 27. ROBEA, M. M., 1997. Basme, snoave, legende, povestiri populare - Proză populară
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
gol marcat pentru echipa din Bănie a fost cel cu capul din minutul 68 al meciului cu Astra Ploiești, după ce a fost introdus la pauză de către antrenorul Florin Marin, meci disputat la data de 25 mai 2002 și câștigat de olteni cu scorul de 1-0. În ultimul meci jucat în Bănie, pe 1 iunie 2002 cu FC Național, a făcut gesturi obscene în fața galeriei după primul gol marcat de Bărcăuan. În 2003 a dat probe la Ujpest Budapesta, marcând un gol
Victoraș Iacob () [Corola-website/Science/300714_a_302043]
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,07%). Pentru 4,41% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Orașul a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Rotărești, Vîrteșcoiu, Olteni și Beciu, cu o populație de 1565 de locuitori. În comună erau trei biserici (la Rotărești din 1868; la Olteni din 1860; și la Vârteșcoiu o biserică veche, fost schit de călugări), și o școală mixtă fondată în 1881. La
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]
-
al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Orașul a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Rotărești, Vîrteșcoiu, Olteni și Beciu, cu o populație de 1565 de locuitori. În comună erau trei biserici (la Rotărești din 1868; la Olteni din 1860; și la Vârteșcoiu o biserică veche, fost schit de călugări), și o școală mixtă fondată în 1881. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, funcționa în aceeași plasă și comuna Faraoanele, cu satele Faraoanele și Pietroasa, având
Comuna Vârteșcoiu, Vrancea () [Corola-website/Science/301911_a_303240]
-
Bujoreni este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Bogdănești, Bujoreni, Gura Văii, Lunca, Malu Alb, Malu Vârtop și Olteni (reședința). Comuna "Bujoreni" este situată pe malul drept al râului Olt, la nord de municipiul Râmnicu Vâlcea (reședința județului Vâlcea), în imediata vecinătate a acestuia, de-a lungul drumului european E81 (drumul național DN7 Râmnicu Vâlcea - Sibiu). Comuna "Bujoreni" include
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
la nord de municipiul Râmnicu Vâlcea (reședința județului Vâlcea), în imediata vecinătate a acestuia, de-a lungul drumului european E81 (drumul național DN7 Râmnicu Vâlcea - Sibiu). Comuna "Bujoreni" include localitățile Bogdănești, Bujoreni, Gura Văii, Lunca, Malu Alb, Malu Vârtop și Olteni. Datorită poziției sale geografice, comuna "Bujoreni" s-a aflat pe ruta de acces a armatelor romane conduse de împăratul Traian în cel de-al doilea război dintre Imperiul Roman și Dacia (105 - 106 d.Chr.). Pentru a-și consolida înaintarea
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]
-
Vâlcea mobilate și cu anexe gospodărești (cea mai veche casă având peste 200 de ani), precum și fântâni și porți specifice zonei. Printre edificiile reprezentative ale patrimoniului istoric și cultural al comunei "Bujoreni" se numără "Biserica Sfântul Nicolae" a fostului "schit Olteni" (construită în jur de 1580-1590 și extinsă în 1830), "Biserica Sfinții Voievozi" din Bogdănești (construită în jur de 1692-1698), "Biserica Sfântul Gheorghe" din Gura Văii (construită în jur de 1758) și "Biserica Adormirea Maicii Domnului" (construită în jur de 1812
Comuna Bujoreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301993_a_303322]