KorAP: Find »[drukola/base=oltean & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...47 >

1,169 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

mașina se oprește pe loc, dați la automat. Cristi ridică din umeri. Pohoață avea dreptate. Desigur că așa ar fi acționat și el, dar nu-și pusese niciodată problema să facă o teorie din asta. Trebuia să recunoască că ideea olteanului nu era proastă, ceea ce spunea el avea sens. Eu așa cred că se întâmplară lucrurile: băiatul ăsta venea aseară spre garaj, adică să descarce buștenii și apoi să tragă la garaj. Dintr-un motiv necunoscut, când ajunse pe aici prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl reprezenta drumul. Nu uitați de sălbăticiuni! L-o fi speriat ceva. Ce? Sunt animale sălbatice pe aici? Sunt! Nu mai spune! Nu știam. Aveți lupi, urși? Nu. Din ăștia nu avem. Ori, poate, n-am auzit eu? se scărpină olteanul în creștet. Ei, lasă! izbucni în râs Cristi. Și atunci ce l-a speriat? Un bursuc ori poate o veveriță? 7 Cămașa i se lipise de spinare imediat ce ieșise din sediul secției de poliție. După răcoarea din pădurile prin care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o raită prin pădure. Agentul Pohoață, unul dintre colegii domnului Pop, s-a oferit să mă însoțească. A, dădu ea din cap, -Vasilică. Da, el. Nu știu cât de bun poate fi el ca ghid, nu e de pe aici. Am observat. E oltean sadea, se cunoaște de la o poștă. După vorbă este imposibil să-l confunzi. Da. Credeți că e ceva deosebit, ceva ar trebui văzut în mod special? întrebă Cristi curios. Depinde. Dacă vă place natura, da. Sunt o mulțime de locuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
tare? Păi, era acolo un investigator care spunea așa: dacă elimini tot ceea ce nu poate să fie, nu-ți rămâne decât ceea ce este, spuse agentul dintr-o suflare. Măi Vasilică, tu ai o problemă cu limba română, poate fiindcă ești oltean, dar în principiu ai dreptate. Este vorba de meto da, sau lista, lui Sherlock Holmes. Chestia asta sună cam așa: dacă dai deoparte toate ipotezele care nu se potrivesc cu investigația în cauză, ceea ce rămâne reprezintă varianta adevărată a ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în stare să vorbești românește? Dar eu vorbesc românește, se apără Vasilică. Ce, credeți că mie nu mi se pare că dumneavoastră vorbiți ciudat? Cristi dădu a lehamite din mână, ignorându-l. Nu avea rost să pornească o polemică cu olteanul. Îl înțelegea foarte bine, așa era el obișnuit să vorbească, dar verbele la perfectul simplu îl zgâriau la ureche. În situația aceasta, adică atunci când constați că ți s-a epui zat lista, înseamnă că nu ai luat în calcul toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
te așezi cu picioarele în apă rece și să găsești alte piste de investi gație. Pricepi? Aha! Ce dracu', măi Vasilică, e la mintea cocoșului. Pentru dumneavoastră, domnule inspector. Cristi îl privi pentru o clipă circumspect, încercând să vadă dacă olteanul vorbește serios ori încearcă să-l ia peste picior. Pentru că aveți atâta experiență! adăugă Vasilică lămurind situația. Tot chichirezul acestei metode este să-ți rămână una dintre piste și nu să le elimini pe toate. Atenție însă, asta nu înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vedem! Cum e ipoteza aceasta? E credibilă? Da, s-au mai văzut asemenea situații în care s-au format crăpături în scoarță. E posibilă? Puțin probabilă la noi, dar nu imposibilă. E investigabilă? Nu, pentru că, oricât de șmecheri sunteți voi oltenii, n-ai să poți coborî în iad niciodată. Cel puțin nu atâta timp cât mai ești încă în viață. Ei, dacă trebuie, mă duc și acolo! se bățoși Vasilică. Te duci, pe dracu'! Fugi, măi, de aici! Dacă ai terminat țigara, hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-mi trece. Tu nu pricepi că mie nu-mi place să lucrez așa? La asta se apelează numai atunci când celelalte proceduri dau greș. Păi, nu ne aflăm într-o asemenea situație? Ce vrei să spui? îl privi circumspect Cristi pe oltean. Nimic altceva, decât că, taman asta ni se întâmplă și nouă acum. Făcurăm cercetări peste cercetări și nu găsirăm nimic de care să ne legăm. Asta vreau să spun. Care cercetări, agent? Abia ieri a dispărut șoferul. Noi nu avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să scot vorbele cu cleștele de la tine. Te comporți ca și cum ai avea o legătură cu toată treaba asta. Nu, se apără Vasilică scuturând din mâini, Doamne ferește! Lasă, măi, că am glumit! adăugă Cristi zâmbind, văzând fața pe care o făcuse olteanul. Ia spune, ai o problemă cu cadavrele, nu-i așa? Tot fără să vorbească, Vasilică dădu din cap aprobator. N-ai mai văzut morți până acum? Ba da, dar numai pe năsălie la biserică. În acest caz, ai o problemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu era de acord, nici subordonații nu debordau de amabilitate. Singurul lui aliat rămânea Vasilică Pohoață, dar nici el nu putea fi folosit decât printre picături și în afara îndatoririlor de serviciu. Chiar dacă nu-l prea dădea afară inteligența din casă, olteanul era o figură pitorească și putea fi folosit în anchetă, se gândi tânărul polițist, zâmbind în sinea lui. Bineînțeles că nu întocmise lista de ipoteze așa cum conveniseră în excursia lor de ieri, dar Cristi nici nu se așteptase la așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
opus ori de câte ori ai vrut să mergi acolo. Chiar tu povesteai că s-a făcut foc când a aflat de faptul că ai urcat pe munte împreună cu Pohoață. Nici Vasilică nu mi-a spus nimic. Nici el nu-i de aici. Olteanul e un venetic, n-are de unde să știe. La fel ca și mine. Exact, la fel ca și tine. Asta-i o conspirație. Străinilor nu le spuneți nimic și îi lăsați la voia întâmplării. Dacă au noroc, foarte bine, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
gândește la așa ceva. Să trăiți, domnule inspector! auzi el în spate vocea lui Vasilică. Venirăți încoace? Noroc, agent! răspunse el fără chef. Asta-i mai lipsea acum, cu toate problemele care îi stăteau pe cap, numai de o discuție cu olteanul nu avea chef. Se hotărî să scape repede de el și să plece de acolo. Numai că Pohoață era de altă părere. Să știți, spuse el apropiindu-se repede de Cristi, că sunt aproape gata cu lista. Vă aruncați puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
agentul dar nu voia să se întindă la vorbă. Lista lui Sherlock, șopti conspirativ Pohoață. Misiunea pe care mi-o încredințarăți alaltăieri, în pădure. Păi, e gata? speră Toma din tot sufletul la un răspuns negativ. Încă nu, recunoscu spăsit olteanul, dar nu mai am mult. Uitați-vă, o am la mine. În timp ce vorbea își duse mâna la buzunarul de la piept al vestitei lui uniforme, de unde scoase o foaie de hârtie împăturită în patru. Nu, îl întrerupse inspectorul, până nu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe Toma în ochi. Era clar că nu va scoate mai mult de la Vasilică. Acesta nu era dispus să spună cine răspândise informația. Cine putea fi? De fapt, pe cine încerca acesta să protejeze? Din câte îl cunoștea el pe oltean, acesta era o gură spartă iar asta însemna că ori nu-și amintea cu adevărat ori persoana în cauză se bucura de destulă autoritate în ochii agentului ca să-l determine pe acesta să-și țină gura. Un gând îi trecu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
determine pe acesta să-și țină gura. Un gând îi trecu fulgerător prin minte. Singurul care era în stare să facă așa ceva era numai comandantul Pop. În regulă, dar de ce i-ar da el această informație tocmai lui Vasilică? De ce olteanul trebuia să fie la curent cu excursia sa pe munte? Nu vedea nici o logică aici. Olteanul era un polițist de grad inferior care nu trebuia să fie la curent cu investigația lui Toma. Numai dacă nu cumva, privea lucrurile dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
era în stare să facă așa ceva era numai comandantul Pop. În regulă, dar de ce i-ar da el această informație tocmai lui Vasilică? De ce olteanul trebuia să fie la curent cu excursia sa pe munte? Nu vedea nici o logică aici. Olteanul era un polițist de grad inferior care nu trebuia să fie la curent cu investigația lui Toma. Numai dacă nu cumva, privea lucrurile dintr-o perspectivă greșită. Adică, nu Pop era cel ce îi spusese lui Pohoață, ci invers, Vasilică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ce dăduse raportul șefului de secție. În acest moment totul căpăta alte valențe și năștea alte întrebări. De unde știa Pohoață? Îl supraveghea? Dacă da, asta însemna că îl pusese Pop să facă acest lucru. Da, lucrurile începeau să se lege, olteanul primise sarcina de la comandant să stea cu ochii pe tânărul inspector, să-l spioneze din umbră. În acest caz, era normal ca bătrânul să știe și de cina din oraș și de plimbarea lor de după aceea. Ba mai mult, Vasilică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
el va merge pe acel munte așa că nu-i interzisese lui Pohoață să urce și el acolo. Apare însă următoarea întrebare firească, își spuse Cristian în gând, dacă mie mi-a fost atât de teamă oare cum s-a simțit olteanul? Aiurea, își continuă el gândurile, nu i-a fost teamă deloc. De ce să-i fie? Of, m-a înnebunit Ileana cu poveștile ei. Eu am avut senzația că mă privește cineva deoarece într-adevăr mă supraveghea Pohoață dar pe el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
care le face și pusese pe cineva în care avea încredere pe urmele lui. Dacă la început nu se bucurase deloc de întâlnirea cu Vasilică, Cristian Toma era acum fericit că acest lucru se petrecuse. Trebuia să recunoască faptul că olteanul se achitase cu brio de sarcina primită și, dacă nu ar fi stat atunci de vorbă, el n-ar fi prins de veste niciodată că este supravegheat. Bine, agent, asta-i tot, îl expedie inspectorul pe Vasilică. Rezolvă-ți problemele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
la cale de bătrân, împreună cu Pohoață. Măcar știa de cine trebuie să se ferească. Dar poate nu era atât de rău că Vasilică se ținea pe urmele lui, nu strica să aibă un aliat de care adversarul nu avea habar. Olteanul putea să fie un ajutor nesperat în caz de nevoie. Își privi ceasul de la mână, abia trecuse de zece, ziua era la început. Dacă tot lămurise niște lucruri, se gândi să plece din nou pe Muntele Rău. De data aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fost împreună. Fii sigură că nu mă voi grăbi să-l pun la curent. Atunci poți fi liniștit. Oricum va afla. Ileana se întoarse spre el privindu-l mirată. L-a pus pe Vasilică pe urmele mele, îi explică Cristi, olteanul are misiunea de a mă supraveghea îndeaproape. Îi raportează bătrânului fiecare mișcare pe care o fac. Îi relată apoi femeii discuția avută dimineață cu șeful secției în biroul său. Trecu peste partea cu măritișul Ilenei și insistă mai mult asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de a țâșni de după copac. Voia să iasă în fața lui Vasilică care în sfârșit se dăduse de gol. Intenționa să-l ia la întrebări pe agent, să afle ce căuta acolo și de ce îi urmărește. Se hotărî să aștepte ca olteanul să ajungă în dreptul copacului după care se afla el și abia apoi să se arate. Zâmbea în sinea lui gândindu-se la sperietura pe care i-o va trage lui Pohoață, atunci când îi va pune mâna pe umăr. Desigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
anunțe în prealabil pe nimeni. Calistrat apăruse din urmă, aparent întâmplător, deși inspectorul avea dubii mari și acum Vasilică care să-i urmă rească pe toți trei. Foarte puțin probabil, dacă nu chiar imposibil. Oricât de priceput ar fi fost olteanul la filaj, ipoteza aceasta nu stătea în picioare. Dacă el nu-l dăduse de gol, atunci Calistrat în mod sigur ar fi băgat de seamă că se mai află cineva pe urmele lor. Ileana se îndepărtase puțin iar pe moșneag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Își amintea de Ileana și de cercetările pe care le făcuse împreună cu ea în pădurile din jur. Prin fața ochilor îi treceau imagini ca niște flash-uri cu starostele țiga nilor zlătari peste care se suprapuneau figurile lui Pop și ale olteanului Pohoață. Încet, gândurile lui începeau să se adune și să prindă contur. Dacă până acum îl considera pe bătrân un fel de călăuză pe care trebuia să o urmeze și să-i asculte sfaturile, dintr-o dată își dădea seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
un gaz toxic care se va scurge spre noi de îndată ce el va deschide capacul. Trebuie să ne punem la adăpost fără întârziere. Cel mai bine este să intrăm în mașina mea. E etanșă, am verificat eu, perso nal, acest lucru. Olteanul rămase pe loc, zguduit de ceea ce auzise. Stătea în fața lui Godunov, cu batista pregătită. Dacă spusele acestuia erau adevărate, soarta șefului său era pecetluită. Acesta era motivul pentru care omul pe care tocmai îl arestase le dăduse cheia atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]