1,311 matches
-
da’ noi le facem la toți În necaz. Bem și la necaz și la bucurie. Cred că și atunci când m-or duce ai mei la groapă am să am sticla-ntre dește. Râseră cu poftă. Mai pe brumă, mai pe-omăt, mult mai beau și nu mă-mbăt, le ținu Ioana Radu isonul din boxe. Așa fac cei trei prieteni de pahar În fiecare săptămână. Se Întâlnesc Într-un separeu al cârciumii și, dacă nu au motiv pentru chef, ori inventează
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
risipită și sfărmată În bulgări mari. Pe mândrele cărări, Ce trec prin verzile și mândre plaiuri E pulbere de-argint. Pe drumuri Cireși în floare scutură zăpada Trandafirie a-nfloririi lor, Vântul le mână, văluros le-nnalță, De flori troiene în loc de omăt Și sălcii sfinte mișcă a lor frunză De-argint de-asupra apei și se oglindează În fundul ei - astfel încît se pare Că din aceeași rădăcină crește O insulă în sus și una-n jos. Și nu-i nimica în aceste
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-o mândră Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod Trece albă, dulce, mlădioasă, jună, Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur Lin împletind în crinii mînilor, Ivind prin haina albă membri-angelici, Abia călcând podul cel lung cu-a ei Picioare de omăt zâna Miradoniz. Ea-ajunge în grădina ei de codri Și rătăcește, -o umbră argintie Și luminoasă-n umbra lor cea neagră; Ici se pleacă spre a culege o floare, Spre-a arunca în fluviul bătrân, {EminescuOpIV 95} Colo aleargă dup-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-o-ntoarce, Se strâmbă de râs și-n fugă se dă vesel peste cap. Albe trec în bolta neagră prin a trestiei verdeață. De o cracă pe-ape-ntinsă una-și spînzur-a ei brațe, Mișcă-n aer peste unde fructul mării de omăt; Altele pe spate-ntinse cu o mînă-nnoată numa, Cu cealaltă rupând nuferi, plini de-o luminoasă spumă, Pun în păr și ca-nnecate liniștit plutesc și-ncet. {EminescuOpIV 119} Crenge lin îndoaie Eros - schimă face, ce văzînd-o Ele-urmează în tăcere abia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a stelelor lumină, Alt raiu s-adîncește mândru într-al fluviului fund. Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi - o ploaie -, Snopi de flori cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vânt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădește În troiene de ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu. Aeru-i văratic, moale, stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
frumoasă Trece împletindu-și părul cel de-auree mătasă, Albă-i ca zăpada noaptea, corpu-i nalt e mlădiet, Aurul pletelor strecoară prin mînuțele-i de ceară Și prin haine argintoase străbat membrele-i ușoare, Abia podul îl atinge mici picioarele-i de-omăt. Trece râul și ușoară nalte scări de stânci ea suie; La ivirea-i zi se face în spelunci de cetățuie, Ca o zi ea intră mândră în palatul ei de stânci; Luna e plină de raze - sub căldura-i - argintoase
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Munții plutitori și-i sfarmă și pe-a câmpurilor față El ridică visuri nalte... volburi mari de frig se văd 1150Și trecând peste oștire o îngroapă... Și cu fală El ridică drept făclie aurora-i boreală Peste-oștirea-ntroenită în pustiul... de omăt. Nordul m-a învins - ideea m-a lăsat. Și ca un soare Vezi că-ncepe a apune într-a secolilor mare, 1155Aruncînd ultima-i rază peste domul d-invalizi. La apus privește lumea în duioasa ei uimire. N-a fost
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
politicos și sec, Lumea cea pingelită o duceți de urechi. Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate: Popoarele există spre a fi înșelate. {EminescuOpIV 222} ANTROPOMORFISM În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, Trăia puica cea moțată cu penetul de omăt; Nu-i cucoș în toat-ograda, ce de-iubire căpiet, S-urmărească insolenter innocenta ei junie. 5Ce cochetă e copila, cu ce grație ea îmblă? Și ce stele zugrăvește în nisip cu dulcea-i labă - O găină virtuoasă, o găină prea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i n-opri c-un blând repaus 40Pe-o față bărbătească... că ea nu s-a adaos În gîndu-i sau cu fapta în rândul altei vieți... Le cred, le cred pe toate... de ce nu mi-o spuneți? Spuneți că-i ca omătul din proaspăt abia nins, Colanu-i nici o mână, ca noi, i l-a descins, 45Că gura i-i fecioară, că ochiu-i e virgin Și mâna asta dulce, ca floarea cea de crin, Că nu a strîns-o nimeni, că n-a răspuns
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fericirea... Te du! Te du aiure! REGELE SOMN (zîmbind) Tu spui... Privește-n juru-ți... lumea-i o feerie; Te duc prin fericire și inima-ți n-o știe, {EminescuOpIV 311} Dar vezi... nu vezi tu colo... apare-un chip d-omăt. Cu glasu-i ea te chiamă încet... tot mai încet... Auzi! Vîntu-n ruine și undele se vaer, De mâne diafane nu vezi duse prin aer Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i n-ajung. Amicul cel de-o vârstă păharul lui îl împle Și-l chiamă și pe dânsul la masa unde beu; Pe mînile-amîndouă el ține a lui tâmple Se uită pe fereastă cum ninge-ncet... mereu. Se uită cum omătul copaci și case-ncarcă, Cum vântul farmă ramuri svîrlindu-le-n ferești, Atunci i se năzare un vis frumos... și par-că Revede tinerețea-i cu ochii sufletești. Colo în depărtare e valea lui natală, Cu codri plini de umbră, cu râpe fără
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cea largă - Pornit ca de vânturi sirepul aleargă. {EminescuOpIV 327} Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a strecurat mulțimea și sala-i iar pustie. Prin ea Brigbelu singur îmbla ca o stafie... Adânc fugiră ochii în cap, pierit e chipul, Orlogiul în uitare de mult și-a scurs nisipul, Când iată o femeie mai albă ca omătul, Ieșind încet din umbră, o-ntoarce de-a-ndărătul, Privește cum din discul de aur iese fum Și zice rar și rece: "Ești mulțămit acum? Atuncea el tresare și ochii învîrtește. {EminescuOpIV 416} Cum sta-nainte-i naltă, privind o mistuește: "O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pentru ce noi simțim? O coardă-atinsă imiteze-un tunet, Un ah! să spue cum ne chinuim Nu, nu... Și fie forma cât de nudă N-ajunge-n veci durerea noastră crudă. De bate-o inimă sub alba haină, Abia se mișcă creții de omăt. Un semn că sub ea se petrece-o taină, C-un suflet e de groază sfîșiet. Un semn abia ce poate, ce distaină Din chinul nostru vorbe ce arăt? Neputincioase sunt semnele-orcare... Ce-arată fața mărei ce-i în mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tot seninul. Se sting una după alta Și icoana, și suspinul. Înfășat în întuneric Eu nu văd, nu aud șoapte. Ah, mă simt atât de singur! Este noapte, noapte, noapte. 49. TRADUCERI ȘI ADAPTĂRI (cca 1874) Dulce cu corp de omăt înnecat în păru-i de aur, Venera zace murind - cine o va moșteni? Ah, în două părți d-opotrivă-mpărți bogăția-i - Ție: frumsețe ș-amor; mie: durere și dor. Ce cumplit este amorul, deși dulce aparent. Un tiran, care nu varsă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-a oprit, l-a privit cu ochii dilatați și cu rugămintea întipărită în străfunduri: „Nu te opri tocmai acuma, bade Pavăl”. În cele din urmă l-a întrebat, pe bătrân: Da’ când o venit frigul, când s-o așezat omătul, ce-o făcut? -Apoi văzut-ai tu haiduc care să nu știe ce să facă ca să-i fie bine? Închipuiește-ți că avea un bordei de toată frumusețea. Numai că nu se vedea nici un semn care să arate că acolo este
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să mă prefac eu că îl beau, dar...” În seara aceea, hangița, știind că i-o pus fiertura în ulcica cu vin, n-o mai băgat de seamă dacă hangiul o băut vinul ori ba. Era o iarnă vrăjită și omătul proaspăt din poiană nu era atins nici de pasăre... La miezul nopții, hangița a plecat, ca de obicei către bordeiul haiducului... Am uitat să-ți spun că hangiul avea o durdă de pușcă cu alice. O ținea ca să se apere
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă era liniște și cald. Prea multe lucruri nedezlegate și prea puține aflate străbăteau mintea atât de întortocheată a omului, însă cei doi prieteni hotărâră atunci, pe loc, - Nu vom intra în partid niciodată! Dar viața continuă indiferent de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se găsește doar o imitație spectrală a obiectului, aspectul și nu substanța lucrului. Înfățișarea și nu materialitatea lui. Oglindirea constituie și unul din motivele folosite frecvent În compunerea poemelor: Pisc alb În iezer - un fulg de zăpadă-atinge alt fulg de omăt (toate haiku-urile care ilustrează acest studiu aparțin lui Eduard Țară) Cei doi fulgi sînt, În mod evident, cel real și cel oglindit În apă. Este surprinsă clipa Întîlnirii dinainte ca ambii fulgi, cel real și imaginea lui În apă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o tehnică de compoziție pentru haiku. poiana cu maci somnoros a răsărit un copil din flori cu soacra prin munți - o fac atentă: uite, alta viperă statuie În parc persoană Însemnată - stol de porumbei o avalanșă la doi metri sub omăt sunt cam prost dispus afara ninge - in casa doar eu si vara lui Vivaldi sosește soțul - pe culoar se aude doar fuga lui Bach pân-acum credeam ca vecina-i ușoarăacum văd că-i grea Jocurile de cuvinte existente În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a ornicelor le accentuează lipsa care e percepută astfel În registrul mai sensibil al amputării unei ființe vii, În timp ce acoperite face un joc de cuvinte și mai complex: deși face să dispară murdăriile, acoperirea cochetează cu dosirea, tăinuirea; acceptăm puritatea omătului, dar parcă și asta a ajuns doar o făcătură. În fine, spartă, care denotă deteriorarea și dă la iveală golul, are, În mod neașteptat, o conotație pozitivă: golul este plin de rosturi virtuale și deschis la o cooperare muzicală. O
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cădea În zăpada compactată rămasă de la ninsoarea anterioară, o pudra ușor și apoi se pierdea În ea. Nu mai trebuia să notez cum se producea căderea (scuturată, cernută), ci mai curînd să surprind Întru ce se transforma puful. Cădea peste omătul existent, adunat, consistent, masiv pentru care era bine să găsesc și eu un cuvînt mai generos evocator. Troian era foarte bun pentru că amintea de mari Îngrămădiri și de grosimi durabile, de vremea vitregă, de vremuri, de timp. Pulberea efemeră se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
liniștii și a păcii, ca un fel de absorbant garantat al zgomotelor. CÎteodată, de atîta tăcere acumulată, ai impresia că Îți țiuie urechile. Asta mi-a amintit poemul Corneliei Conta, care rămîne un reper pentru modul generos În care lucrează omătul: prima zăpadătoate murdăriile acoperite Simțeam aceeași funcție purificatoare În acțiunea zăpezii, dar Într-o altă variantă, aceea de amortizor sonor, de surdinizare neașteptată a vuietului confuz al orașului. M-am gîndit mai Întîi și mai Întîi să asociez tăcerea cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
am gîndit Însă să nu abuzez repetînd informația despre zăpadă și s-o las doar pentru final. Crengi aplecate ar fi sugerat, un pic mai discret, implicit, dar suficient de bine ninsoarea durabilă care le acoperise și le Îngreunase de omăt. Crengi Încărcate mi s-a părut Însă și mai bun pentru că adăuga sugestii suplimentare: solicitarea, Împovărarea, Încordarea. Crengile erau acum Încărcate ca o armă care se putea descărca, solicitate prea mult se puteau scutura de povară sau se puteau rupe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
De câteva zile, din noaptea de Sf. Vasile, vremea era geroasă și cu viscole care nu mai conteneau... ca un adevărat vifor. Anton Chiuariu, pădurar peste o bună parte din codrii Fălciuilui până în hotarul Tutovei, cu greu a răzbit prin omătul gros până la pieptul calului, și a izbutit s-o aducă pe bătrâna moașă de acasă, înfofolită în cojoace ca o momâie... Ea trăia într-un cătun, pe Valea Elanului, peste deal de Brăițenii de Sus, - într-o casă veche, batrânească
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]