1,904 matches
-
numai mine cu profil trapezoidal. Puțul vertical al ocnei Apaffi are o intrare pe care este așezat un grilaj metalic. În perioada interbelică ocna Apaffi era încă vizitabilă. În vecinătatea ocnei Apaffi se află "lacul Ferencz-Francisc", rezultat în urma surpării minei omonime. La Coștiui au existat în trecut următoarele mine de sare:<br> - 9 mine vechi, exploatate înainte de anul 1600, ale căror denumiri s-au pierdut.<br> - mina Kurucz (exploatată între anii 1450-1707)<br> - mina Viz (1580-1758)<br> - mina Apaffi (1590-1766)<br
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
de reședință cu același nume. Se află în partea vestica a judetului Mehedinți pe DN 57. Localitatea se învecinează în est cu municipiul Orșova, fiind situată pe malul Dunării la 7 km în amonte de Orșova, la confluența cu râul omonim, la poalele Munților Almăjului. Localitatea este menționată documentar în anul 1488. Până în anul 1966 satul și comuna s-au numit "Ieșelnita". Localitarea era o comună grănicerească din plasa Orșova, jud. (districtul) Severin/Caraș-Severin (1872-1950). Ulterior a aparținut de comuna Ogradena
Comuna Eșelnița, Mehedinți () [Corola-website/Science/301604_a_302933]
-
Neagra este un sat în comuna Tașca din județul Neamț, Moldova, România. Numele de Chisirig (Neagra) vine de la muntele omonim, iar Neagra de la stânca Bâtca Neagră (1458 m), cât și de la pârâul și pădurile negre din zonă. Legat de toponimia satului, tradiția spune că, din cauza iernilor grele și aspre, călugării pustnici și sihaștri coborau în peșteri și bordeie la biserica
Neagra, Neamț () [Corola-website/Science/301653_a_302982]
-
limba maghiară ("Oláh"). Explicația acestei modificări onomastice trebuie pusă în relație cu formarea, între anii 1252 și 1322, a localității Cârța (Cârța Săsească), fondată de mănăstirea Cârța și populată cu oaspeți germani, precum și cu intenția de a disocia aceste așezări omonime. Data întemeierii acestui sat românesc medieval timpuriu nu este cunoscută. Prima atestare documentară, implicită, a așezării datează din anul 1223. Documentul emis în acest an de regele maghiar Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) se referă la evenimente petrecute
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
Măneciu este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Cheia, Chiciureni, Costeni, Făcăieni, Gheaba, Măneciu-Pământeni, Măneciu-Ungureni (reședința), Mânăstirea Suzana și Plăiețu. Comuna Măneciu este situată în depresiunea omonimă, la poalele sudice ale munților Ciucaș, pe valea râului Teleajen. Este străbătută de șoseaua națională DN1A, care leagă Ploieștiul și Vălenii de Munte de Brașov prin pasul Bratocea. Pe teritoriul său se află capătul de linie al căii ferate Ploiești
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
Valea Doftanei (în trecut, Teșila) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Teșila (reședința) și Trăisteni. Comuna îsi trage numele de la râul omonim care o traversează. Acesta izvorăște din munții Baiului de la o altitudine de 1260 m, din Pasul Predeluș, și străbate comuna în lungul acesteia, pe o direcție nord-sud, pe o distanță de 30 kilometri, pentru ca în partea de sud a ei
Comuna Valea Doftanei, Prahova () [Corola-website/Science/301755_a_303084]
-
Mânerăului. Poziția geografică ilustrează zona de trecere, piemontană, de la rama estică a Munților Poiana Ruscă la spațiul de luncă, trasat de coridorul inferior al râului Cerna. Satul a fost rostuit în scurtul talveg cu axa vest-est, tăiat de firul pârâului omonim, de-o parte și de alta a cursului de apă, fiind protejat de vânturile puternice în ringul închipuit de dealurile ce închid laturile dinspre miazănoapte, apus și miazăzi. Acest cadru a fost remarcat și de preotul Constantin Dăncilă din Mânerău
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
(în ) este un oraș în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Balda, Larga, Moruț, (reședința), Sărmășel, Sărmășel-Gară, Titiana și Vișinelu. În perioada interbelică, după 1929, comuna de atunci Sărmașu" a devenit reședința plășii omonime din județul Cluj interbelic. Orașul Sărmașu este situat in Câmpia Transilvaniei, la intersecția paralelei 45°45' latitudine nordică cu meridianul 24°10' longitudine estică, in zona centrală a țării, la intretăierea limitelor administrative ale județelor Mureș, Cluj și Bistrița Năsăud
Sărmașu () [Corola-website/Science/300567_a_301896]
-
Sătic este un sat în comuna Rucăr din județul Argeș, Muntenia, România. Satul are cam 200 de locuitori și este situat pe valea superioară a Dâmboviței, între culmile estice ale Munților Iezer-Păpușa și Piatră Craiului. Situat în bazinetul depresionar omonim, bazinet format prin eroziune diferențiala. Săticul este cunoscut de localnici ca având trei zone distincte: "Cojocaru", lângă Valea lui Ivan, "Săticul de Sus" între valea Largă și Valea Clăbucetului și "Săticul de Jos" între valea Clăbucetului și Valea Jugii. Inițial
Sătic, Argeș () [Corola-website/Science/300642_a_301971]
-
săi, și de Roghina. Culmile aflate pe teritoriul comunei Rucăr sunt: Depresiunile și micro depresiunile aflate pe culoare de văi în comuna Rucăr sunt: - Depresiunea Rucăr pe Dâmbovița. - Depresiunea Sătic cu doua bazinete depresionare, pe Dâmbovița. - Depresiunea Râușor pe valea omonimă. Rețeaua hidrografică aferentă comunei Rucăr este variată. Toate râuile sunt tributare Dâmboviței sau Râușorului, care se varsă la Rucăr în Dâmbovița. Râușor ul izvorăște de sub vârful Păpușa are o lungime de 16 km și în cursul său străbate depresiuena Râușor
Comuna Rucăr, Argeș () [Corola-website/Science/300641_a_301970]
-
este un oraș în nordul Uzbekistanului, centru administrativ al raionului omonim și fost port și stațiune balneară la Marea Aral. În 1975 orașul avea 21 mii locuitori. Scăderea nivelului Mării Aral cu peste 10 m a condus la închiderea (în 1983) portului maritim, iar ulterior și a fabricii de prelucrare a
Muinak () [Corola-website/Science/300757_a_302086]
-
a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950. După Unirea Transilvaniei cu România din anul 1918, pe baza Constituției din 1923 și a legii de unificare administrativă din 1925, a fost înființat județul Făgăraș, cu reședința în orașul omonim, fiind divizat în trei plăși. Ca și în alte zone ale țării, în 1945, o parte a populației săsești din județul Făgăraș a fost deportată în Uniunea Sovietică, de unde o parte dintre supraviețuitori au revenit după vreo cinci ani. În urma
Județul Făgăraș (interbelic) () [Corola-website/Science/300754_a_302083]
-
(în , în , în ) este un oraș în regiunea Cernăuți (Ucraina), centru administrativ al raionului omonim. Este situat la distanțe de 48 km nord-est de orașul Cernăuți și 67 km nord-vest de orașul Briceni (Republica Moldova). Orașul se află la o altitudine de 247 metri, pe malul fluviului Nistru, în partea de nord-est al raionului. Are locuitori
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
frontieră pe flancul sudic, acolo unde, până atunci, avea o țară prietenă a cărei independență fusese obținută simultan cu a sa în același război. După anexarea Cadrilaterului la România, în același an este înființat județul Dobrici, cu reședința în orașul omonim. La data de 1 aprilie 1914, numele județului este schimbat în Caliacra (denumire luată după Capul Caliacra), iar cel al orașului reședință în Bazargic. Județul Caliacra, împreună cu restul Cadrilaterului, au rămas în componența României până în 1940, când prin Tratatul de la
Județul Caliacra (interbelic) () [Corola-website/Science/300778_a_302107]
-
regiunea istorică Transilvania. Reședința județului era municipiul Brașov. Județul se afla în partea centrală a României Mari, în sud-estul regiunii Transilvania. El îngloba și vechea Țară a Bârsei. Până la reforma administrativă din anul 1925, teritoriul județului a corespuns vechiului comitat omonim. Avea o suprafață de 1.491 km². Ulterior, teritoriul său a fost mărit. Teritoriul lui cuprindea partea estică din actualul județ Brașov și sudul județului Covasna de astăzi. Se învecina la vest cu județele Făgăraș și Muscel, la nord cu
Județul Brașov (interbelic) () [Corola-website/Science/300784_a_302113]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe actualul teritoriu al comunei erau organizate comunele Amara, Grădiștea de Sus și Câineni, în plasa Gradiștea din județul Râmnicu Sărat. Comuna Amara era formată doar din satul omonim, având 612 locuitori; în comuna Amara funcționau o școală mixtă fondată în 1882 și o biserică datând din 1819. Comuna Grădiștea de Sus avea reședința în satul Balta Albă sau în satul Gradiștea de Sus, și era și reședința plășii
Comuna Balta Albă, Buzău () [Corola-website/Science/300792_a_302121]
-
Biharia (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bihor, Crișana, România. "Cetatea Biharia" ("Castrum Byhor", azi ruine) este situată la 14 km nord de Oradea, lângă satul omonim, într-o zonă de șes inundabil. Este menționată în izvoare ca aparținând voievodului Menumorut care a rezistat aici 13 zile asediului maghiar (sfârșitul secolului al X-lea). Este o fortificație cu valuri de pământ (înălțimea actuală: 5-7 m), de plan
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
Scorțaru Vechi este un sat în comuna Tudor Vladimirescu din județul Brăila, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Scorțaru Vechi era reședința comunei omonime din plasa Vădeni a județului Brăila și era alcătuită din trei sate, Comăneasca, Lutu Alb și Scorțaru Vechi, cu o populație totală de 937 de locuitori. În comuna Scorțaru Vechi se aflau o școală cu 60 de elevi, deschisă ca
Scorțaru Vechi, Brăila () [Corola-website/Science/300988_a_302317]
-
elevi, deschisă ca școală de băieți în 1865 și devenită mixtă în 1880, precum și o biserică ridicată de locuitori în 1873. În 1925, cele două comune făceau parte din plasa Silistraru a aceluiași județ. Comuna Tudor Vladimirescu (formată din satul omonim) avea 1374 de locuitori. Comuna Scorțaru Vechi avea în componență satele Comăneasca, Lutu Alb și Scorțaru Vechi, și era locuită de 1349 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Brăila al regiunii Galați. În 1968
Comuna Tudor Vladimirescu, Brăila () [Corola-website/Science/300993_a_302322]
-
(corsicană "", []) este una dintre cele 26 regiuni ale Franței situată pe insula omonimă, de cultură italică (și italică prin istoria sa) din Marea Mediterană. Din punct de vedere administrativ, Corsica este organizată diferit față de celelalte regiuni ale Franței continentale, fiind constituită sub forma unei colectivități teritoriale (), având puteri în plus față de cele ale unei
Corsica () [Corola-website/Science/300998_a_302327]
-
Fildu de Jos este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Localitatea a făcut parte din plasa Huedin în cadrul județului Cluj (interbelic). Biserica de lemn din Fildu de Jos s-a aflat în localitatea omonimă din comitatul Cluj și, după informațiile lui Leontin Ghergariu, a fost probabil ridicată în anul 1630. Biserica de lemn a funcționat ca biserică parohială până în anul 1930, când a fost înlocuită de o nouă biserică de zid. Gábor Szinte a
Fildu de Jos, Sălaj () [Corola-website/Science/301794_a_303123]
-
La Punți, La Poiăți, la Aric, La Răstoacă, Preste Vale, Dimburele, Pădurici, la Hotare, Pe Vălcea, Sub Pruni, Pădurea Rară, Pădurea Deasă, Puste, Hediuț, Între Părae, Făntăna Satului,Tisieu", etc... Biserica de lemn din Sighetu Silvaniei se află în localitatea omonimă. După istoricului Petri Mór biserica ar data din 1632 și conform tradiției ar fi adusă din satul Sălăjeni. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-B-05113. Biserica de lemn (inițial construită în localitatea învecinată, Sighetul
Sălăjeni, Sălaj () [Corola-website/Science/301829_a_303158]
-
Brețcu (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Covasna, Transilvania, România. Se află în partea de est a județului, în Depresiunea Târgu Secuiesc, pe valea omonimă. Localitatea Brețcu este situată pe valea cu același nume, la poalele Munților Nemira și Vrancei, pe drumul european E574 și DN11, Târgu Secuiesc - Bacău, la intrarea în pasul Oituz, la o altitudine de 600 m. Săpăturile arheologice făcute de-a
Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/300373_a_301702]
-
acest sat era o localitate mai dezvoltată, cu caracter de orășel mic, probabil stațiunea balneară locală cu băi carbogazoase. Numele amintește de prezența brebilor (în maghiară "bibarcok") în zonă. Până la generalizarea denumirii de Biborțeni aplicată apelor minerale provenind din zăcământul omonim, la identificarea acestora s-au folosit două nume (mărci) distincte: BORHEGY era denumirea dată izvorului situat la poalele dealului Tirco, exploatarea acestuia durând până în 1949. Etimologic, denumirea însemna “din dealul vinului” (borhegy = dealul vinului în lb. maghiară). BARROS - izvorul cu
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
principal prin mijlocul satului. De la covei provine "încovoiat". Numele de Balasan pare să fie de origine cumană, la fel ca Desnățui, Vaslui, Covurlui, Teslui. Sărăceaua provine clar de la sărăcie, poate că acesta să fi fost și numele așezării de lângă balta omonimă, dispărută și ea. Numele de Boureni pare să indice niște locuitori provenind dintr-un sat dispărut, care se numise Bour. Satul actual mai degrabă își trage numele de la moșia Boureni, de lângă Dobridor și Moțăței. Băilești este satul întemeiat de unul
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]