3,282 matches
-
din viclenie veghează neabătut, ca starea să continue. Iar noi vitele de povară și de sacrificiu, ale acestui stat original, nu avem decât libertatea de a înjura cât vrem, că tot nu ne auzim decât noi între noi... Înmormântare cu onoruri militare Era prin 1990, sau chiar 1991, când într-un ziar am citit o știre care m-a stupefiat pur și simplu. Într-un articol, o așa zisă jurnalistă, înaripată de o satisfacție sardonică de neînțeles, de altfel la ora
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
deloc de Cehov și se întreabă, una pe alta, la care echipă de fotbal joacă pentru a-i lua un interviu. Și spre marea mea mâhnire, am văzut azi, în ziua în care poetul Adrian Păunescu a fost înmormântat cu onoruri militare, lângă poetul Mihai Eminescu, că gunoaiele literare nu au fost duse în totalitate de valuri, ci se mai ițesc rânjind, pe după colțuri, încercând să mânjească pe cât se poate imaginea poetului cu noroi. Un neica nimeni, un nenorocit de pe la revista
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gata de drum. Fără alte vorbe, am pornit pe cărarea bine știută. Jucăușele veverițe, cu cozile arcuite, ne-au ieșit în cale... S-au oprit la marginea cărării și cum le este felul, stând în două lăbuțe, ne-au dat onorul, fără să se arate supărate că nu le-am omenit cu alune... Bună dimineața, mândrelor! Azi nu v-am adus de mâncare, pentru că aveți destulă. Lăsați giumbușlucurile și... la treabă! La iarnă om mai vedea noi... Acestea le-a spus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
parte din această dubioasă categorie. Mata ești chiar nițel zgârcit, coane Gafton... Sper că nu te indispune faptul că te-am observat cu atenție. Mărturisesc o stimă neclătinată față de acest semn de seriozitate. Zgârcenia e o chestie serioasă, merită toate onorurile! Doar găgăuții o socotesc un defect. Sunt cu atât mai mișcat de propunere, îți dai seama. Profesorul vorbea repede repede, cu privirea pe fereastra neagră, aproape lipit de fereastră, fără a se întoarce spre interlocutor. Frazele veneau parcă prin ricoșeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Hai să facem lista, amantissime“, spusese nea Gică Teodosiu și era miercuri și ploua. Tovarășii Măndiță și Teodosiu se aplecaseră gospodărește asupra listei de priorități. Anul de dizgrație una mie nouă sute optzeci și, zilele doldora de poticnelile secolului și ale onor clientelei, trebuie să-ți stabilești din timp planul de bătaie, altfel pierzi tocmai acolo unde câștigul nu suferă amânare. Ochii lor străluceau. Trufie era, nu doar lăcomia succesului, în privirile descurcăreților. „Sună-l pe Vlăduț, amantissime, că te-a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și se repezi, trăgându-l pe Gafton după el, spre primul stâlp electric. Fără lumină, firește. Seara, străzile zăceau în beznă. Se auzea doar tropotul santinelelor, se ridica peste oraș putoarea gunoaielor neevacuate si bezna moale, scârboasă. — Bucuria merită toate onorurile, profesore! Când eram tânăr și luptam pentru paradis, m-au închis într-o închisoare adevărată. În captivitate, îi disprețuiam pe cei atenți la o floare, la cerul înstelat, la prospețimea zăpezii. Mi se părea un subterfugiu, o frivolitate. Azi, cand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Madam Gafton își dădea cu mâna peste gură, gata să-și facă cruce, ca în fața Necuratului, parcă îi venea și nu-i venea să râdă. Cică în momentul când l-au mișcat pe profesor, Tudorică s-a ridicat, brusc, pentru onor. Și uite-așa, s-a dat de gol pușlamaua, nu mai putea ascunde seminția păcătoasă, așa voiam să-i spun cartoafei de Veturia, dar am lăsat-o în plata Domnului și a păcătoșilor. Cam asta-i, deocamdată. Șperaclu ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ascunde tăcerea lui când lui singur i-ar fi greu să spună? Iar țara lui să fie pe veci acel tărâm depărtat, populat de mutanți? ! Atunci la ce au servit atâția ani de muncă aici, În singurătate? La ce servesc onorurile pe care le primește aici, respectul colegilor, recunoștința oficialităților, afecțiunea colaboratorilor și studenților, dacă prin doar două vorbe - țara ta - Christa Îl trimite Înapoi, Îl exilează În acel tărâm sălbatic și sălbăticit? În țara care a fost a noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în schimb, fiecare să amintească totuși de cealaltă. ― Comprendo! Matteo clătina din cap. Era încântat. Prințul își formulase comanda concis, dar, în același timp, deosebit de plastic, ca un veritabil artist. ― Crezi că poți să faci așa ceva, Matteo? ― Va fi un onor si o piacere, serenissimo, se faceam ceva tanto deosebit. Veți primi mia desene chit de presto putem. Clopotul din dealul Mitropoliei, agățat, ca un ceaun, în trei bârne de lemn, tocmai bătea sfârșitul slujbei, când tânărul Iancu sări din sanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șoimului său. Marele dragoman avea mâini fine, cu unghii foarte lungi, bine lustruite. Mâini de femeie. Privirea ochilor mici era schimbătoare. Trecea cu ușurință de la cruzime la o blândețe placidă, inexpresivă, privire de fanariot, de om care nu-și dobândea onorurile prin strădanii proprii, ci și le cumpăra. Și, cu această privire, își continuă ideea: ― ... m-aș putea bucura, pe de o parte, de protecția, poate chiar de prietenia țarului, iar, pe de altă parte, aș scăpa definitiv de grija acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și decorații sclipitoare. Iosif Fonton, consilier de la Curtea Imperială, Mehmed Galib, ministrul de Externe al Sublimei Porți, Martar Zade, Abdul Halip, înaltul cancelar al ienicerilor, contele Andrei Italinski, generalul Ivan Sabaneiev și restul persoanelor din subordine. Garda militară le dădu onorul și un personal de elită, anume instruit pentru această zi importantă, îi conduse imediat, cu temenelele de rigoare, în marea sală. Semnarea tratatului în numele Majestății Sale Sublime și Prea Puternice, împăratul tuturor rușilor, și al Fericirii Sale, puternicul sultan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dimitrie, în 25 octombrie, la Sumla, marele dragoman Dimitrie Moruzi avu parte de un frumos discurs de mulțumire, cu multe zâmbete și temenele, pentru contribuția sa la semnarea tratatului de pace dintre Rusia și Turcia, în complicatul ceremonial oriental al onorurilor supreme. Prin mâinile marelui vizir, însuși sultanul îi dărui un minunat caftan. Apoi ușile sălii de ceremonii se deschiseră și marele dragoman păși încrezător peste prag în soarele de afară. O clipă simți adierea blândă a toamnei pe frunte. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îndoit, trăind ca într-o închisoare... Vei albi de spaimă, căci sabia va fi aproape de gâtul tău... Vei fugi iar... Vei reveni în acest oraș... Apoi în altele... La mare cinste... Văd capete încoronate... Oameni cu decorații pe piept... Nobilime... Onoruri, strălucire... Le dai la spate pentru iubire... Da, iubirea nu te va părăsi... Va fi cu tine și acolo, într-un loc îndepărtat... unde te vei stabili... Vei pune temeliile unui mare oraș... Orașul tău, pentru o femeie... Hm!... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu o amantă, deși nimeni nu înțelegea de ce, pentru că era foarte searbădă. Și brigadierul concepuse un plan. Așezat în baia lui, așteptând în zadar apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să fie în armată. Era de datoria lui să se ocupe orice amenințare neobișnuită și deosebit de periculoasă la adresa păcii și siguranței. Vedea toată harababura asta ca pe o ocazie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aromată. Mâncare pe bază de orez și legume, adesea conținând carne de miel, pui sau vită. Cuptor indian de lut. Cântăreață indiană care a interpretat melodii în peste douăzeci de dialecte hinduse, fiind distinsă cu Bharat Ratna, cel mai mare onor civil indian, pentru activitatea sa. Unități de măsură din sistemul britanic. FILENAME \p D:\Carti operare\zarva\Zarva.doc PAGE 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Crezi tu oare că pe oameni Îi recunoști doar după nume? Nu, ei sunt recunoscuți după privirea, după umbletul, după Înfățișarea și după tonul pe care le folosesc. De Îndată ce ai intrat, am știut că erai un bărbat Învățat, obișnuit cu onorurile, dar, În același timp, disprețuitor la adresa lor, un om care sosește fără a trebui să-și caute drumul. De cum ai slobozit Începutul numelui tău, am Înțeles: urechile mele nu cunosc decât un singur Omar din Nishapur. Dacă ai căutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de a te afla acolo. Hotărârile vor fi luate și Împlinite de alții! — Altfel spus, tu vei fi adevăratul vizir, iar stăpâna ta, adevăratul sultan, asta Îți dorești, nu-i așa? Cu ce te-ar stânjeni? Vei avea parte de onoruri, fiind totodată lipsit de griji, ce ai putea râvni mai mult? Terken Hatun intervine, pentru a nuanța cuvintele ei. Djahane traduce: — Stăpâna mea spune: pentru că oamenii asemenea ție Întorc spatele politicii, suntem atât de rău guvernați. Ea crede că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai mare dușman, trebuie să vă luptați Împotrivă-i ca niște lei. Nimicind Parlamentul, ați trezit, În lumea Întreagă, cea mai vie admirație. Continuați-vă acțiunea salvatoare, zdrobiți orașul răsculat, și vă făgăduiesc, din partea suveranilor Rusiei și Persiei, bani și onoruri. Toate bogățiile pe care le cuprinde Tabrizul vă aparțin, n-aveți decât să vă serviți”. Răcnit la Teheran și Sankt-Petersburg, murmurat la Londra, cuvântul de ordine era același: trebuie distrus Tabrizul, acesta merită cea mai exemplară dintre pedepse. Odată Înfrânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Shuster că se pusese capăt Însărcinărilor sale de trezorier general. Nu stătuse decât opt luni În Persia, opt luni intense, frenetice, amețitoare, opt luni care nu reușiseră să schimbe chipul Orientului. Pe 11 ianuarie 1912, Shuster a fost petrecut cu onoruri. Tânărul șah Îi puse la dispoziție propriul automobil, Împreună cu șoferul său francez, dl Varlet, pentru a-l conduce la portul Enzeli. Eram mulți, străini și persani, veniți să ne luăm rămas-bun, unii În piațeta din fața reședinței sale, alții de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de a rezolva această Încurcătură, gândi moartea, de preferat, bineînțeles, ar fi ca problema să se poată aranja fără să se observe prea mult, dar dacă Înaltele instanțe sunt bune la ceva, dacă nu se află acolo doar ca să primească onoruri și laude, atunci au acum o ocazie bună să demonstreze că nu sunt indiferente față de cei care, aici jos, pe pământ, duc la bun sfârșit munca grea, să modifice regulamentul, să decreteze măsuri excepționale, să autorizeze, dacă va fi necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe acel abate-ăsta că face cataplasme cu materie fecală, scuzați-mă, și abatele l-a condamnat la moarte, și după două săptămâni bietul monsieur Gros murea În chip misterios. Că acest Boutroux mânuiește substanțe otrăvitoare a stabilit și jury d’onor convocat de martiniștii din Lyon...” „Bazându-se pe niște calomnii...” zicea Bramanti. „Holà, dites done! Un proces de acest fel e Întotdeauna bazat pe indicii...” „Da, dar că monsieur Gros era un alcoolic cu ciroză În ultimul grad, asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și totuși, într-o seară, am comis sacrilegiul de a da cu spray pentru insecte. Am revenit peste două ore: mii de cadavre zăceau pe câmpul de luptă. Ca să-i pot înmormânta pe toți într-o groapă comună, cu toate onorurile cuvenite, a fost nevoie să folosesc aspiratorul. Adelina a venit cu ideea să ne logodim. Cică așa se practica în Constanța. Trebuia să fac rost cumva de o familie. Am început tratativele cu taică-meu, să vină el să oficieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
toartă: două gingirlii! Una, așezată în fața sa, pe masă, alta, în fața Poetului, vecin de scaun, care, terminând o frază de conveniență, se și aplecase decis să înhațe flecuștețul de recipient, cu palma lui, cât lama de la săpăligă, pentru a face onorurile casei. Cineva se mișcase foarte repede! Vierme nu se vedea în cadru. Domnișoara Rodica este îmbrăcată într-un capot lung, bufant, de alcov, din atlaz de culoarea stânjeneilor, cu guler dantelat, încălțată cu papuci de atlaz, cu vârfuri întoarse ienicerește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
auzi frânturile de comenzi: ― ...stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei păru mai asurzitoare. Cămașa însîngerată cu pușca se prăvăli scurt ca un drapel când dă onorul. Ilie se frânse icnind: ― Aoleu! Două gloanțe loviseră și pe Petre, dar nu le simți. Nici pacea noastră nu le mai ajunge! se gândi dânsul cuprins de o indignare subită pentru că soldații au împușcat semnul păcii. Apoi atunci..." Trupa își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
secolului al II-lea d.C., Plutarh (Pompei 24,7-8) povestește un episod în care pirații își băteau joc de un prizonier care-și revendicase drepturile cetățeniei romane. L-au îmbrăcat („au azvârlit pe el o togă”), i-au prezentat diferite onoruri (incluzând îngenuncherea) și, în final, l-au pus să meargă pe o scândură. Tot ceea ce am afirmat despre arestarea, procesul(ele) și batjocura lui Isus, corespunde cu ceea ce cunoaștem din practica romană a primului secol și cu situația politică și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]