1,499 matches
-
și ne delimitează de teoria substituției care elimină orice fel de diferență între cei doi, ducând la o identitate absurdă. Obiectul de artă și reprezentarea sa se află într-o diferență ontologică evidențiată de modul lor diferit de existență. Astfel, ontologia prezenței elimină orice formă de continuitate a obiectului de artă și vizează o totalitate ce are loc într-o temporalitate determinată. Orice formă de abordare a operei de artă va deveni un sistem închis "în cadrul căruia alterarea raporturilor între părți
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de a fi adevărat. De aceea, ceea ce apare poate fi apariție. Obiectul de artă este intențional și este recunoscut ca obiect ce se reduce la natura sa de obiect. Plecând de aici, observăm că apariția presupune o structură interioară proprie ontologiei obiectului. Structura apariției ține de modul de percepție a obiectului în cauză. Pentru a fi o apariție, obiectul trebuie să fie sesizat; sesizarea are loc fie prin intermediul simțurilor, fie prin experiența estetică care implică sentimentul de plăcere. Fenomenalitatea obiectului de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de studiu sau al experienței estetice, ci și condiție de existență a artei care constribuie la deschiderea permanentă a lumii. Percepția devine o dimensiune activă și constitutivă ducând la identificarea primatului percepției cu primatul experienței. Prin aceasta se creează o ontologie duală a obiectului de artă: ceea ce subiectul experimentează și ce se constituie prin ce este experimentat. Cu alte cuvinte, materia obiectului are o ontologie specială, iar imaginea și simbolul obiectului au o ontologie proprie. Din acest punct de vedere este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
activă și constitutivă ducând la identificarea primatului percepției cu primatul experienței. Prin aceasta se creează o ontologie duală a obiectului de artă: ceea ce subiectul experimentează și ce se constituie prin ce este experimentat. Cu alte cuvinte, materia obiectului are o ontologie specială, iar imaginea și simbolul obiectului au o ontologie proprie. Din acest punct de vedere este nevoie de o stratificare ontologică pentru a vedea cum funcționează fiecare obiect în parte. Arta și obiectul de artă au moduri speciale de expresie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
primatul experienței. Prin aceasta se creează o ontologie duală a obiectului de artă: ceea ce subiectul experimentează și ce se constituie prin ce este experimentat. Cu alte cuvinte, materia obiectului are o ontologie specială, iar imaginea și simbolul obiectului au o ontologie proprie. Din acest punct de vedere este nevoie de o stratificare ontologică pentru a vedea cum funcționează fiecare obiect în parte. Arta și obiectul de artă au moduri speciale de expresie ducând la înțelegerea percepției prin intermediul a ceea ce este constituient
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
transformat într-un obiect estetic. Structura operei de artă este necesară pentru descoperirea lucrurilor așa cum sunt, independent de cum ne referim noi la ele. Deci investigația ontologică vizează obiectul însuși și existența operei de artă în cadrul istoricității sale. O astfel de ontologie presupune aprioritatea termenilor constituenți existenței operei de artă, termeni ce duc la o structură ontologică a realității artei. În acest sens, Ingarden își definește ontologia ca știința care cercetează "posibilități și necesități pure", în timp ce metoda ontologiei este "analiză a priori
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologică vizează obiectul însuși și existența operei de artă în cadrul istoricității sale. O astfel de ontologie presupune aprioritatea termenilor constituenți existenței operei de artă, termeni ce duc la o structură ontologică a realității artei. În acest sens, Ingarden își definește ontologia ca știința care cercetează "posibilități și necesități pure", în timp ce metoda ontologiei este "analiză a priori a conținutului ideilor" (Streit I, 29/33), unde ideile sunt independente sau entități non-temporale. Orice operă de artă are la bază un obiect (Gegenstand) ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sale. O astfel de ontologie presupune aprioritatea termenilor constituenți existenței operei de artă, termeni ce duc la o structură ontologică a realității artei. În acest sens, Ingarden își definește ontologia ca știința care cercetează "posibilități și necesități pure", în timp ce metoda ontologiei este "analiză a priori a conținutului ideilor" (Streit I, 29/33), unde ideile sunt independente sau entități non-temporale. Orice operă de artă are la bază un obiect (Gegenstand) ce se opune existenței tuturor lucurilor (Gegenständlichkeit), în timp ce substanța desemnează entitățile concrete
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
repetiției sale infinite. Înțelegerea naturii filmului se poate face prin intermediul unei epistemologii a tehnicii și a evenimentului. Prin intermediul lor putem cunoaște și dezvolta traiectoriile prin care avem un înțeles al artei cinematografice. Atât fotografia, cât și filmul sunt determinate de ontologia formei. Descrierea unei imagini statice sau cinetice înseamnă înțelegerea apariției lor ce necesită o analiză a calităților lor ontologice. Atât imaginile cât și textele sunt imaginative: metacodul textelor este redat prin imagine. Raportul dintre text și imagine reprezintă dialectica interpretării
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fenomenale. Prin jocul liber al formei putem diferenția artele reprezentaționale de artele nereprezentaționale. Totodată, adevărul artei refuză opunerea totală față de realitate. Arta este apariția și arătarea a tot ceea ce se ființează în mod artistic având pretenția de a oferi adevărul. Ontologia obiectului estetic aduce în vedere, după Hartmann, aceleași straturi interioare ca ale realității ontice: "lucrul (sensibil) - viața - sufletul - lumea spirituală"38. Dar, straturile ontice au o natură diferită, una a posibilității metafizice. Această stratificare este diferită de la o artă la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lor cu simțurile deoarece numai prin intermediul simțului putem fi conștienți de opera de artă. În această situație, estetica ar trebui să ofere anumite explicații ale altor termeni, specifici obiectului estetic, ca frumosul, sublimul, contemplația sau geniul. În timp ce, în obiectul artistic, ontologia este preocupată doar cu structura epistemologică a sa. 7. Opera de artă ca produs finit Istoricitatea operei de artă aduce în vedere trăsături noi. Din punct de vedere epistemologic, istoricitatea oferă elementele sociale specifice spațiului și timpului în care au
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Prin urmare, opera literară este caracterizată de starea permanentă de deschidere, stare înțeleasă de Blanchot (L'espace littéraire, 1955) ca transgresivă, numind opera literară o scriitură interminabilă. În final, opera literară este spațiul de manifestare a activității scriitoricești care, conform ontologiei formale, apare ca un obiect purtător de proprietăți dependente, la rândul lor, de obiect 6. 1. Nevoia stratificării ontologice și modul de a înțelege opera literară Întrebarea ontologică cu privire la ce este literatura privește stabilirea esenței literaturii, prin care arta literară
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
că opera literară poate îndeplini, concomitent, existența duală redată prin obiectelul real și ideal. În alte cuvinte, obiectul artistic este un obiect real ce corespunde materiei, în timp ce obiectul estetic este de factură ideală și reprezintă forma finală a obiectului literar. Ontologia operei literare nu poate elimina psihologismul exerienței estetice întrucât, după cum am văzut, concretizarea operei de artă se face numai prin intermediul raportului dintre subiect și obiect de artă. Cu alte cuvinte, entitățile obiectului imaginațional, ce nu sunt intenționale în mod pur
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a obiectului literar este supusă la o serie de straturi reducționiste ontologic. Anumite calități sau entități ale obiectului, diferite în aplicație sau interpretare, reprezintă, prin activitatea sintetică, entități autonome compoziționale ale obiectului literar. Spațiile ontologice redate prin entitățile obiectului forțează ontologia să redea o structură obiectului literar suficientă să ofere dovezi epistemologice în demonstrarea existenței și funcționalității ei. Fiecare strat funcționează ca un element individual ce joacă un rol în segement în constituirea obiectului literar total. Fiecare strat trebuie înțeles ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în mod total 18. Concretizarea finală a operei literare nu va fi afectată în cazul scriiturii sau oralității sale întrucât orice lectură sau performare a sa îi va produce anumite schimbări interioare. Finalitatea operei literare constă, astfel, în interacțiunea dintre ontologia sa și psihologia creației literare: literatura ca acte ale conștiinței și tropi ontologici. Actele conștiinței nu sunt constituenți ontologici ai literaturii, ci procese de finalizarea a reprezentării literare. Raportul dintre atitudinea subiectivă și atitudinea obiectivă duce la înțelegerea naturii obiectului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
armonică. Din acest punct de vedere, opera literară este asemănătoare unei melodii ale cărui valori, elemente individuale constituente, sunt caracterizate de interrelațiile intrinseci. Stratificarea operei literare nu poate să înlăture studiile literare ajutătoare în determinarea ideii de literatură. Prin urmare, ontologia operei de artă apelează la toate științele în virtutea înțelegerii existenței obiectului de artă. Totodată, stratificarea operei de artă în general aduce un aport esențial în înțelegerea termenilor atribuiți literaturii sau genurilor literare. Clasica problemă a formei și conținutului operie literare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
opere literare. Magicul din literatură are forța necesară să împingă povestea la o nouă dimensiune, prin această se oferă operei literare o nouă existență ontologică, una magică. Magicul este atât real (Shakespeare, Macbeth), cât și imaginar (J.R.R. Tolkien, Stăpânul inelelor). Ontologia duce la identificarea mai multor tipuri de magic. În primul rând, magicul poate fi considerat ca un talent înnăscut ce se exprimă prin spontaneitatea unui personaj. Apoi, magicul poate fi obținut prin studiu. Pentru a putea fi performant, magicul necesită
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și Collingwood sugerează că pictura este o idee în mintea artistului, în timp ce obiectul real nu este decât punctul de pornire în reconstrucția, de către privitor, a ideii artistului. Reconstrucția ideii înseamnă înțelegerea picturii. O astfel de idee intră în contradicție cu ontologia formalistă a lui Thomasson și D. Davies, conform căruia obiectul real nu poate fi folosit în reconstrucția ideii artistului. Totodată, intuițiile ontologice intră în contradicție cu noțiunea operei de artă înțeleasă ca idee. Distanța dintre pictură și obiectul real duce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Anunță o anumită legătură indisolubilă între lucruri (obiecte) și subiect prin care suntem plasați în fața lor"4. Profunzimea face posibilă viziunea și nu definește obiectul real. Idealitatea picturii nu este una statică deoarece este definită de anumiți tropi și principii ontologie, prin urmare este angajată într-o acțiune de reprezentare. Unitatea și identitatea picturii constau în determinarea și înțelegerea anumitor elemente vitale în procesul de constituire. Astfel, prin intensitate se oferă spațiu de manifestare prin intermediul percepției și al reprezentării. Fiecare punct
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ideea picturală este creată. "Diferența dintre originalitatea fotografiei și originalitatea picturii constă în caracterul esențial obiectiv al fotografiei"6. Subiectivismul pare să fie îndepărtat în totalitate din cadrul fotografiei. Iluzia fotografică devine subiect pentru psihologie și nu prezintă niciun interes pentru ontologie, decât la nivel de efect: cum este posibil ca fotografia să ofere iluzia. Fotografia este înțeleasă ca artă și ca știință. Datorită învățării metodei tehnice de producție, arta fotografică implică și practica de a crea imagini durabile. Aceasta se poate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Dematerializarea fotografiei implică "principiul infinit al câmpului vizualizării"9 unde, imaginea este abstractizarea perceptuală a unei structuri vizuale ce are la bază o formă materială. 4. Arhitectonica ontologică a operei cinematografice Studiile filosofice ale filmului se centrează, în general, pe ontologia generativă a formelor ecranizate. Întrebarea privitoare la arta cinematografică este o întrebare care caută să înțeleagă modului în care "cinematografia" aduce la un loc, în termenii artei, expresii și elemente, tehnologii și evenimente diferite, pentru concretizarea filmului. Ontologic, cinematografia este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
misticul au loc, elemente față de care subiectul aduce un raport în a le determina existența. Acest raport poate fi înțeles prin angajarea imaginației în elementele și simbolurile descriptive ale reprezentării filmului. Din acest punct de vedere, putem vorbi de o ontologie nominalistă. Nu există nicio lume reală primară pe care ulterior am supus-o la diferite tipuri de reprezentare. Mai degrabă, are mai mult sens să vorbim de mai multe lumi pe care individualii le construiesc"14. Ca obiect real, filmul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
perceput. Prin intermediul ideii de noemata subiectul devine conștient de reprezentarea obiectului. Pentru că actul înțelegerii reprezentărilor este unul intențional 16, filmul este definit ca obiect independent. Potrivit metodei fenomenologice prin înțelegerea reprezentărilor cinematografice putem determina elementele constituente reprezentării. Prin acest proces, ontologia poate descrie în ce constă elementul cinematografic. Relația dintre elementele compoziționale ale reprezentării și subiecți duce la întregirea narativității, constituind obiectul reprezentat. Narativitatea filmului aparține unui limbaj specific cinematografic și este întregită prin intermediul ideii și imaginii. Din cauza anumitor posibile erori
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și completate, fie cu ajutorul imaginației, fie cu ajutorul tehnicii moderne prin care natura obiectului de artă este schimbată pentru a reda starea compoziției operei (cazul desenelor lui Pieter Bruegel cel Bătrân de la muzeul Albertina). De aceea, jocul liber al artei forțează ontologia să identifice elemenele constituente existenței obiectului de artă, în diferitele sale stări de relație. Fiecare executare a operei de artă poate fi considerată un eveniment individual ce-și are baza pe un fundament real fără a fi recunoscut ca obiect
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
operei de artă nu are ca scop înțelegerea completă a operei, ci identificarea relațiilor dintre elementele compoziționale ale obiectului și scopul tropilor ontologici. O astfel de relație face posibilă concretizarea operei de artă. Astfel, prin intermediul categoriei de relație și modalitate ontologia poate duce la explicarea existenței unui obiect ce are însușiri artistice și estetice, fără să-i pericliteze autonomia. În acest context, natura specială a obiectului de artă ține de dimensiunea sa artistică, întrucât arta este definită de anumite caracteristici culturale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]