2,454 matches
-
Maxențiu] era singurul pe care-l putea transporta cu ea pretutindeni (sic)." Tratarea personajului în registrul metaforic obiectual nu este o noutate în limbajul romanului. Sia pare condamnată la ilustrarea procedeului, devenit manieră: "Mîhnirea și necazul cotrobăiau prin sufletul ei opac. O mare iluzie se sfărîma în blocul acela." Metafora solidificării, ca expresie a spiritului / și trupului implacabil creează o rețea repetitivă în portretul (itinerant) al Siei: "Sta acum ca o stîncă, care se străduia să cadă ucigător peste alții, și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Iunion". Are o anume infatuare prostească, lașitate, îngâmfare, amor propriu, fiind credul și naiv în privința onoarei de familist. Prostia, obsesia de a nu fi înșelat îl face pe protagonist, ridicol. Comicul de situație reiese din faptul că Jupân Dumitrache este opac în fața oricăror dovezi de adulter. Dacă la început, protagonistul îl disprețuiește pe Rică Venturiano, considerându-l "mațe-fripte", "scârța-scârța pe hârtie", "un prăpădit de amploaiat", îl admiră mai târziu aflând că este publicist la gazeta "Vocea Patriotului Naționale". Acesta își imaginează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
plantei. • Dacă ierburile aromatice pot fi mărunțite cu sucitorul, asta înseamnă că sunt bine uscate. Sfărâmați-le în bucăți mai mari pe care le veți transforma în pudră fină în momentul folosirii. Așezați ierburile mărunțite în recipiente ermetice din sticlă opacă. Dacă nu aveți astfel de recipiente, conservați-le la adăpost de lumină, pentru a evita decolorarea. • Mai multe ierburi aromatice pot fi congelate fără a-și pierde savoarea. Este cazul arpagicului, mentei, pătrunjelului și salviei. Nu uscați aceste plante! După
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
care i-o opune de atâta timp, chiar cu riscul de a destabiliza țara? Regimul comunist s-a impus în numele unei doctrine ce se voia definitivă și infailibilă. Orgoliul puterii l-a făcut nesimțitor la nevoile celor de jos și opac față de evenimentele în curs pe plan mondial. Stafia evocată de Marx acum un secol și jumătate, izgonită din alte regiuni, părea să afle adăpost sigur la noi, într-o societate căreia dictatura îi distrusese parcă orice mijloc defensiv, atomizând-o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de resort a încercat să afle remedii, a doua zi după schimbarea de regim (câtă a fost), dar s-a izbit de rezistența însăși a corpului didactic, prins cum era într-un păienjeniș de interese și determinații locale. Rezistența îndărătnică, opacă, insidioasă, care a contribuit sensibil la definirea opțiunilor electorale. Nu este exclus ca unii să regrete deja, după ce au constatat că primul pas al "ordinii de drept" a fost să dezbine și mai mult societatea (ca și cum pulverizarea produsă de vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
există identitate, nici creștere spirituală fără memorie. Cu atât mai mult, fără ea, nu poate fi resurecție. Evocând o legendă hasidică, în care un personaj se mântuie prin anamneză, Elie Wiesel spunea că "fără memorie existența ar fi aridă și opacă", salvarea umanității imposibilă. Apelul la resursele memoriei comportă deci un temei pragmatic, imediat, însă și unul de ordin superior, în numele căruia se poate vorbi de "puterea mistică a memoriei". Prin ea ne îmbogățim în adevăr sufletul, ne construim ordinea interioară, acea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
părăsise pentru aceeași patimă devoratoare a jocului de cărți, Theodorescu intuiește însă că, de fapt, îi unește și altceva, un ceva de dincolo de înțelegere: "Ce legătură era între omul acela și Agață? Ce ascundea privirea cenușie, fără sclipire de viață, opaca? Ce rețea nevăzuta de întâmplări risipite în viața mea, fără nici o legătură aparentă, isi lămureau apropieri tainice, se strângeau acum tot mai aproape, ca șforile unei curse pentru sălbăticiunile pădurii, în jurul meu și al acestui om, strigoiul din visurile copilăriei
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cu ușurință aș putea spune că s-a făcut întuneric deplin, dar în care s-a petrecut ceva mai net și mai dens decât întunericul și decât orice absență de senzații ce-ar putea fi definită cu cuvinte, ceva definitiv, opac și iremediabil, mai ales iremediabil, în al cărui conținut nu mai sunt cuprins deloc și care totuși mă cuprinde radical, esențial, până în cele mai întunecate străfunduri (care, în fond, dacă ar putea fi comparate cu starea aceea de inexistență încă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fosta studentă era cea a unei scrumiere zburătoare, despre care nu era în stare să spună dacă era de cristal (adusă de cineva care o primise cadou de la studenți) sau de sticlă ordinară (cumpărată de un fumător înveterat), dacă era opacă, translucidă sau transparentă... Nici un cuvânt despre ceea ce publicase colegul LP în revistele ieșene în anii jocului cu cenzura prin calambur și deturnare de gen (literar, evident), nici o judecată asupra scriiturii sau a prezenței publice la conferințe. Zborul (plonjat? planat?) al
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
parmi Ies autres, c-est-a-dire qu il le percoit sur fond de monde, le transcende et 1-utilise. L-aime est regard... „ Putem afirma fără a compromite deloc termenii că fata de Împărat Întreprinde o acțiune de seducere, o seducere a mineralului, a opacului, a transcendentului. „Dans la seduction je ne tente nullement de decouvrir a autrui ma subjectivite :je ne pourrais le faire, d-ailleurs, qu-en regardant 1-autre; mais par ce regard je ferais disparaitre la sub jecti vite dautrui et c-est elle
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
formă vizuală, mai apoi și calorică, atunci cînd raza rece o Însoțește prin Încăperea, habitatul imperial și mai apoi există un transfer de posesiune refulată, căci fata nu intră În vibrațiile ontologice cu celălalt. Ea este omenescul el este mineralul, opacul. Nu se realizează conjuncția, transferul, nunta alchimică. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Pajul este uri alexipharmakon-antidot este principiul care produce maturizarea și perfecționarea fenomenelor, este atît salvator (mîntuitor) cît și servator. Utilizînd un termen din esoterism pajul acționează asupra fetei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
se Întîlnește la operatorii schizofrenici, la șamani, guru etc. Și apoi de ce oare aceste insistențe ale fetei de a chema pe Luceafăr?poate pentru că din cînd În cînd „pneuma” trebuie revitalizată, corpul eteric pur și cristalin la Început a devenit opac, impuritățile materiale s-au Încrustrat În el. Pentru a-și curăți, a-și purifica pneuma Cătălina apelează la astru, la o planetă din seria caldeană Luna, Mercur, Venus, Soare Jupiter, or Venus este cea mai benefică, ori Venus este Luceafărul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Un spirit atît de apropiat de cel al "poporului ales", amîndouă bîntuite de excelență și, totodată, de însingurare. Niciodată parcă Elveția nu a fost atît de singură, atît de izolată. Niciodată tineretul său nu a avut o viziune atît de opacă asupra viitorului. O țară atît de restrictivă în materie de imigrări a acceptat atît de ușor fondurile unui Ferdinand Marcos, Mobutu Sese Seko și ale altor dictatori celebri, iar acum nu știe ce să facă cu ele. Or, ceea ce contează
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
altora?". Și tot el răspundea: "Primești un cadou consistent de la guvern, doar că președintele spune niște lucruri urîte despre tine înainte să te îngroape în bani"... Edificator, nu? Suntem într-o stare de confuzie generală. Globul de cristal a devenit opac și rămîne așa deocamdată. Atît putem fi siguri că avem o gaură neagră în bugetul de stat și nu facem nimic pentru a o opri. Iată o descriere făcută unei țări de către grupul PIMCO, cel mai mare investitor din lume
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de alta, el trezește interesul (cumva obsesional) al fiicei profesorului, Ruth, în vîrstă de cincisprezece ani (o artistă neînțeleasă, respinsă anterior de un jucător de fotbal, de care s-a îndrăgostit nebunește). Maartens captiv în lumea formulelor e mai degrabă opac la aceste complicații emoționale. Își dezvăluie totuși, la rîndul lui, un bizar handicap psihologic: este dependent de prezența fizică a soției Katy în viața sa. Cînd aceasta pleacă pentru a-și îngriji mama bolnavă, Henry cade bolnav și întreaga casă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
după ce refuzase cu înverșunare toată existența, chiar și în săptămînile de agonie ce preced momentul, să se supună oricărui ritual catolic, de pregătire pentru moarte. Deși confuz, naratorul pare să distingă existența unei realități extrasenzoriale, la ale cărei semnale fusese opac anterior. Din punct de vedere strict narativ, epilogul povestirii "sacre și profane" a lui Ryder poate părea previzibil. Psihologic și etic însă, el constituie, indubitabil, o surpriză. Îl vedem, în final, pe protagonist (acum căpitan în cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de roman despre o tînără scoțiană de cinci-sprezece ani (rămasă orfană de niște părinți cu reputație îndoielnică, alcoolici și iresponsabili), Trilby O'Ferrall pe numele ei, care-și crește singură fratele sugar, pozînd, pentru bani puțini, unui pictor parizian. Fie opac la dinamismul narațiunii, fie mult prea indiferent la gusturile epice ușoare ale vremii, Henry trece cu vederea oferta generoasă a lui George. Ironic, Du Maurier, încîntat de propriul subiect, deși fără experiență scriitoricească, se apucă el însuși de lucru, și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la început. Wilt realizează că, orice s-ar întîmpla (scoaterea păpușii din beton, întoarcerea soției sale, în carne și oase, etc.), mintea lui Flint nu mai poate fi schimbată. El e "încremenit în proiect", vorba lui Gabriel Liiceanu, și rămîne opac la mutațiile realității din jurul său. Pentru Flint, Wilt a comis o crimă perversă și nici învierea tuturor morților, urmată de apariția lor la poliție, pentru a-l susține pe Henry, nu avea cum schimba această convingere fundamentală (păpușa va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
primele două capitole se încearcă a fi aplicată, printr-un studiu stilistic asupra poeziei Anei Blandiana: Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției: Deconstrucție și canon la Ana Blandiana, Etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției (Metafore succesive, metafore deschise, metafore opace), Etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției (Absența metaforei, Un alt fel de interioritate), Ana Blandiana vs Ileana Mălăncioiu studiu comparativ al scrierilor reprezentative, a celor două autoare, în contextul încadrării lor în generația șaizecistă, Literatura anticomunistă, Poezia anticomunistă, Comunismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
toposurilor poetice de ansamblu, al căror sens, de asemenea, capătă culoare, dacă este cercetat în ansamblul său. Vom observa, astfel, cum metaforele succesive pe volume decurg ca într-un liant, una din cealaltă, ele conținând, totodată, metaforele deschise și metaforele opace, realizând, astfel, acea continuitate a toposurilor poetice despre care vorbeam anterior. * Marcate de vârsta asemănării cu aproapele, dar și de începutul unei lungi și infinite căutări a propriei identități, Persoana întâia plural, 1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și al refugiului în universul său singular. Metaforele succesive sunt toate acele metafore care caracterizează fiecare volum în parte, regăsindu-se pretutindeni și generând, continuu, altele noi. Deși metaforele succesive se întretaie, pe alocuri, cu metaforele deschise și cu metaforele opace, totuși, ele devin stigmatul acestor volume de început, pe care le-am numit și volumele deconstrucției. În consecință, autoarea deconstruiește, pe parcursul lor, metafora tradițională, fiind deconstruite, odată cu ea, și toposurile poetice, temele, motivele care caracterizează marea tradiție a scrisului interbelic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
complexe, ele conținând atât metaforele blagiene, cât și necuvintele stănesciene. Dacă la început, cuvintele creează imagini și metafore, spre final ele se transformă în necuvinte, care dețin o forță sugestivă la fel de mare ca imaginile poetice. 3.1.1.3. Metafore opace În volumele care fac trecerea către cea de-a doua etapă de creație a Anei Blandiana, se simte cel mai profund, în vers, atacul subversiv contra ideologiei. Metafora începe să fie lipsită de transparență, deși este aleasă dintr-un arsenal
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a doua etapă de creație a Anei Blandiana, se simte cel mai profund, în vers, atacul subversiv contra ideologiei. Metafora începe să fie lipsită de transparență, deși este aleasă dintr-un arsenal al cotidianului: plantele, frunzele, copacii, greierii etc. Metafora opacă, prin care înțelegem metafora subversivă, ia naștere în poezia Anei Blandiana, încă de la început, însă ea se acutizează odată cu cea de-a doua etapă a creației poetice, atingând apogeul în cele patru poezii de mare curaj din 1984: Eu cred
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vegetalul constituie, de data aceasta, o îndepărtare de la condiția superioară de om. Deconstruind, din nou, canonul romantic tradițional al identificării omului cu natura, Ana Blandiana folosește cu o deloc subtilă ironie metafora căderii omului în teluric. Plantele devin prima metaforă opacă, constituentă a universului vegetal, care reprezintă vocea unei generații întregi. Deloc întâmplător, poeta alege acest element al cadrului natural corespondent altuia, și anume ploilor copilăriei. Alcătuite din aceleași sunete (consoana oclusivă bilabiară surdă p și sonanta laterală alveolară lichidă l
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poeziei subversive. Neputința revoltei generează imposibilitatea evadării dintr-un univers mort. Numindu-și semenii, cu o ușoară ironie, frații mei, autoarea le critică acestora atitudinea în fața răului, printr-o permanentă stare de nepăsare și de indiferență. O altă metaforă subversivă, opacă, o constituie greierii, care "cântă numai în somn,/ Greierii ziua sunt numai insecte,/ Lăsați-i să doarmă și ascundeți-i, ierburi,/ De sinceritățile zilei suspecte;// De adevărul uscat și zadarnic/ Ferească-i al rouăi prea limpede domn/ Și tot nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]