1,082 matches
-
razimă pe tine. * Ioane, ești unul, poți fi milioane, vrerile tale nenfrînte să nu le-nspăimînte nici temnița, nici tunul... În ciuda excesului de bravade și profeții, acel soi de autobiografie apăsată, brutală, produsă în numeroase variante, este foarte original: Io, Pătru Opincă, ce-ntr-atîtea moșii n-am doar o șirincă, înfrunt strâmbele legi și năpasta și-n răzmerița ce-n mine crește, sudui vârtos, mocănește, și scuip pe toată rânduiala asta!... I. VALERIAN O mică notă personală aduce I. Valerian, poet acustic, cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gazetă apărută la Sighet, lunar, de la 19 iunie 1932 până la 15 august 1935, redactor responsabil fiind Gh. Nișoreanu. Poezia lui Aron Cotruș Către plugari ține loc de articol-program, el semnând și în al doilea număr poezia Maramureșul și apoi Pătru Opincă. Gh. Dăncuș este autor al unor Contribuții folclorice, iar din literatura italiană se reține un fragment tradus din romanul lui Ignazio Silone, Fontamara. Mai colaborează Toni Tomescu, M. Tăutu, Gh. Mălosu, D. Eliazar. Publicația reapare în 1991, tot la Sighet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286472_a_287801]
-
cu care gazetele radicale se laudă atâta, sunt, mulțumită guvernului, goi și bolnavi. Mantalele lor sunt bucăți, iar sub manta cămașa pe piele, și nici cojoc, nici flanelă, nici nimic. Încălțați sunt tot atât de rău, unul c-un papuc ș-o opincă, altul c-o bucată de manta înfășurată împrejurul piciorului, toți într-o stare de plâns, într-o stare care te revoltă în adâncul inimei"500. Analiza contrastivă a celor patru publicații evidențiază abordarea cu precădere a aspectelor legate de sfera
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
are Strofe multe trase încet De-o locomotivă care Se numeste alfabet. Jocul numerelor 1,2,3, îl știți pe moș Andrei? 1,2,3,4, s-a-necat cu lapte acru 1,2...5, și-a turnat și în opinci 1,2,...6, vine babă și-l descoase 1,2,...7, ba se supără și-l bate 1,2,...8, moș Andrei se suie-n pod 1,2,...9, și găsește multe ouă 1,2,...10 babei supărarea-i trece
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Iar cel președinte a zâmbit șiret — Cum vă văd la față, parcă v-ar cam place Dacă-n satul vostru vă mișcați Încet Și-ascultați chiaburii, colectiv nu-ți face. (Ă). Toți din Colectivă poartă haine noi Nu mai vezi opincă, țoală zdrențuită Ne gândim acasă - ni-s copii goi Casele ni-s goale, vita hămesită. (Ă). Am văzut de toate, am văzut minuni Am șezut la masă până către seară Când pe boltă stele răscolesc tăciuni Și alene luna prinde
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Istrati), Temelia (Eusebiu Camilar), Pâine albă (Dumitru Mircea), Ogoare noi (Aurel Mihale), Nepoții lui Horea (Petru Vintilă), Bărăgan, 3 vol. (V.Em.Galan), Setea (Titus Popovici), numeroasele nuvele și povestiri ale lui Suto Andras -circa 20 de volume (Pornesc oamenii, Opinca nouă, Cireșe tomnatice, Nuvele alese), nuvelele lui Marin Preda (Desfășurarea, Ferestre Întunecate, Îndrăzneala) ș.a. Epica r-s a actualității (inclusiv reportajul literar ) abordează, În paralel, și alte sectoare : canalul (Drum fără pulbere, roman, 1950, de Petru Dumitriu), șantierul și hidrocentrala
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aproximativ 60 de vedre (750 de litri). Acestea erau transportate în dou) căruțe trase de caii împrumutați de la unitatea de pompieri din localitate. Apa, ce era deversată cu ajutorul unui furtun pe baza principiului gravitației, „cădea mai mult pe ițarii și opincile omului de la Primărie”. Poloboacele au fost înlocuite în anul 1887 cu dou) sacale. Primul primar care a început bazaltarea (pavarea) trotuarelor a fost Costache Radu. Începute în anul 1889 cu muncitori aduși din București, lucrările au declanșat la vremea respectivă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
era "organul". Ei bine, îmi revenea, prin destin pictoricesc, să fac și retuș de fotografie. Și, slavă Domnului, era ce retușa! Se-ntorceau frații de la "agrară" din teren (cum se zicea) cu imagini de un tragism incredibil. Oameni nenorociți, în opinci, cu căciuli, trudeau... cu entuziasm pe tarlalele înfrățite. Imaginile destinate paginii întîi a "organului" nu puteau, evident, apărea așa. Deci: retuș. Îi descălțam pe aliații clasei muncitoare de opinci și-i încălțam cu cizme de cauciuc negru-smoală. Le dădeam cușmele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se zicea) cu imagini de un tragism incredibil. Oameni nenorociți, în opinci, cu căciuli, trudeau... cu entuziasm pe tarlalele înfrățite. Imaginile destinate paginii întîi a "organului" nu puteau, evident, apărea așa. Deci: retuș. Îi descălțam pe aliații clasei muncitoare de opinci și-i încălțam cu cizme de cauciuc negru-smoală. Le dădeam cușmele jos și-i făceam fercheși, le ghiceam chelia sau moțul și-i puneam să zîmbească viitorului luminos. Și încă: dacă statuia cuiva din vechime, scăpată demolărilor proletare, părea prea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
amintiri cu inconfundabilul George Mărgărit. Trei flash-uri. Pictam pe un colț de masă, după ce redacția "organului" se golea. Eram încadrat ca desenator (retușam și fotografiile care urmau să intre în cele patru pagini indigeste: pe țărani îi descălțam de opinci și-i încălțam cu cizme smolii de cauciuc, le scoteam căciulile, trebuind să le ghicesc, frenologic, chica sau chelia, făceam statuile să zîmbească etc.), eram desenator, dar mai și scriam cîte ceva pentru... organ. Ce? Într-o zi, mi-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
roșu, cu "recuzita" în geamantan, așteptat în stradă de-o mașină albă, invitat să ia loc în ea și demarînd spre... 7 coline. Charlot-ul lui de azi e trăsnet. Ruptă bucățică. O singură inadvertență: i-a uitat în picioarele Charlot-ului opincile ciobanului mioritic. În rest... Mașina albă-i tot acolo. În politicoasă așteptare. Încotro? Păi, tot la... băieții veseli. Fault dur. Joc oprit. Cel faultat se ridică greu. Cel ce l-a faultat vine să-și ceară scuze și-i arde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plete pe umeri și pe spate, retezat În dreptul frunții, barba mare și stufoasă. Îmbrăcămintea lor era o cămașă de in, lungă până la genunchi, strânsă cu o cingătoare peste mijloc. Purtau ițari largi, legați la glezne cu sfoară sau vârâți În opinci, iar pe deasupra o manta lungă, fără mâneci, prinsă pe umăr. Conducătorii purtau o căciulă țuguiată, cei de jos umblau cu capul descoperit. Femeile erau Înalte, mândre la port, cu multă blândețe și duioșie În chipul lor frumos, În ochii lor
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Cloșca și Crișan s-au adăpostit În codru. Aici au stat retrași, ca să reînceapă lupta pentru pedepsirea asupritorilor. Au fost Însă vânduți de trădători, prinși de armată și Întemnițați. Neputând Îndura chinurile Închisorii, Crișan s-a spânzurat cu nojițele de la opinci. Horea și Cloșca au fost trași pe roată, la Alba-Iulia, pe locul numit ,,Dealul Furcilor”, În fața mulțimii de iobagi, aduși cu sila. Nobilii gândeau că-n acest fel, iobagii se vor Înspăimânta și nu se vor mai răscula. Horea a
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt, Pășea trăgând piciorul Încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur adânci, vioi și mari, Treceau lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea Încoronată. Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Și crucea ,, Sfântul Gheorghe “ ș-a ,, României Stea. “ Românul venea singur pe drumul plin de soare, Când iată că aude
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ceasornice de motoare,/ca niște cataracte simfonice de bătăi/în ureche străvechilor văi” (Cornul de vânătoare). O încercare de istorisire a genezei neamului românesc se află în Poemele trashumanței (1968), axate pe exaltarea valorilor rustice și a civilizației păstorești ancestrale („opinca purta-n talpă drumul mers/ca harta unei lumi sau ca un vers”). Următoarele două culegeri - selective -, ambele intitulate Poezii, apar în 1968 și 1970. O carte de vizită mai reprezentativă este antologia lirică Tachicardia di Atlante, oferită în 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
au făcut ele acest om, care se numește În cele mai multe părți Caloian sau Scaloian, iar pe alocurea Muma Ploii, Îl pun Într-un sicriu mic, făcut anume spre acest scop, sau pe o scândură, Îl Îmbracă În straie țărănești cu opinci și cu căciulă, Îl Înconjoară cu coji de ouă roșii păstrate de la Paști, precum și cu fel de fel de flori, printre care predomnește busuiocul și, apoi, astfel așezat și Împodobit, Îl duc și-l Îngroapă pe câmp prin bucate, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dansul pe loc, jucătorii trebuind să bată cu piciorul de câte ori poruncea strigătura: „Zi una la pingea, Zi două asemenea, Și cu stângul dacă vrei. Zi patru tot așa, Bate și cu dreptul, da. Zi cinci că n-am opinci Le-am pierdut jucând pe-aici. Zi șase n-am cămașă C-am rupt-o după măceașe. Zi șapte măi cumnate Că a mea-i bună de lapte. Zi opt tot pe loc Să răsară busuioc Ziceți nouă măi băieți
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
mărita, fata avea ca zestre și salba pe care o purtase la horă. În picioare fetele purtau ghete cu fețe înalte care cuprindeau pulpa piciorului, în sus, spre genunchi. Pantofii nu apăruseră, iar în ținuta de sărătoare nu se purtau opincile. Nevestele tinere purtau și ele fote și ii. (fig. 16) Uneori, pe cap aveau ștergare cu dungi colorate la capete. Pe măsură ce nevestele avansau în vârstă, portul lor scădea în strălucire. Dispărea beteala din fote, iar culorile de pe ii erau mai
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
iarnă , femeile îmbrăcau zeghii lucrate din postav gros. Bătrânele purtau fote negre fără beteală. Iile erau lucrate cu arnici (mouline). Părul cărunt îl prindeau mai întâi sub bariș, numit și testemel, iar pe deasupra purtau basma. În picioare aveau ghete sau opinci. Flăcăii purtau pantaloni albi, largi, lucrați dintr-o țesătură mai subțire de lână. În sus, peste cămașa de dedesubt, care se încheia cu nasturi deasupra pumnului, ei purtau cămăși cu mâneci largi, din pânză de bumbac sau de in. Cămășile
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
observat comportările, gesturile, atitudinile țăranilor muncitori, ceea ce i-a ajutat apoi la crearea autentică a personajelor. Totdeauna când acțiunea se petrece la țară, în teatrul practicat de burghezie, țăranii apăreau în costume naționale, cu floricele la pălărie și zurgălăi la opincile noi-nouțe. Atmosfera rustică» era improvizată cu ajutorul fluierului ciobănesc, al tălăngilor și al lătratului de câini din culise. Aceasta era viziunea deformată, reacționară a sămănătorismului asupra satului, foarte convenabilă scopurilor politice ale burgheziei. Având de-a face cu un text nou
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și justițiar, lansând chemări la răscoală și așteptând ceasul mântuirii. Întru realizarea acesteia, poetul convoacă figuri emblematice ale eroismului și jertfei naționale: Mihai Viteazul, Horia și Cloșca, Avram Iancu, Andrei Mureșanu și, la tot pasul, pe anonimii Ioni, pe Pătru Opincă, iobagii, minerii, haiducii. Vechi poeme sunt rescrise în lumina noilor realități: într-un nou Pătru Opincă, „noaptea când pe uliți trec domol,/ nu mai așteaptă pe nici un podmol/ fete mari cu țâțe ca de piatră/ pe cei flăcăi ce nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
emblematice ale eroismului și jertfei naționale: Mihai Viteazul, Horia și Cloșca, Avram Iancu, Andrei Mureșanu și, la tot pasul, pe anonimii Ioni, pe Pătru Opincă, iobagii, minerii, haiducii. Vechi poeme sunt rescrise în lumina noilor realități: într-un nou Pătru Opincă, „noaptea când pe uliți trec domol,/ nu mai așteaptă pe nici un podmol/ fete mari cu țâțe ca de piatră/ pe cei flăcăi ce nu se mai întoarnă/ din a Siberiei grea, veșnică iarnă” (subliniată - noutatea adusă prin rescriere). Limbajul îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
tradiționalistă din literatura română, considerând-o vetustă și prăfuită. Autorul pledează pentru racordarea literaturii la „fizionomia vieții sociale”, care „e cu totul alta decât cea de dinaintea războiului”, afirmând că „literatura noastră de până acum, cu miros de sulcină și de opinci, și-a avut rostul său”, devenit revolut. Rubrici: „Cărți. Reviste”, „Pe marginea cărților”, „Mărunte”, „Tribuna socială”, „De două ori pe lună”. Încă din primul număr este inițiată o anchetă cu tema Renașterea culturală a Europei, la care răspund personalități din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
Cernăuți În Ucraina sau Chișinău În Moldova, el fusese de mult evacuat cu ciomagul de regimul nazist și apoi de cel sovietic; Împrejurimile rurale erau Încă „o lume premodernă, cu drumuri de țară și căruțe cu cai, cu fântâni și opinci, cu tăceri vaste și nopți de catifea neagră”5. Identificarea cu Europa nu ținea de un trecut comun, dispărut acum fără urmă. Era revendicarea (oricât de nefondată și nerealistă) a unui viitor comun. țările de pe continent nu erau singurele care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Și-mi par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă am tolerat, s-au cuibărit la noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini de interesele noastre. Cu mâna pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]