24,963 matches
-
este nevoie de un spațiu de reprezentare. Așa cum textul poetic are un chenar alb în jurul său, pe marginea paginii, așa cum poetul însuși se înconjură cu un strat protector de cuvinte, actorul are scena. Toate acestea joacă un rol esențial pentru că opun rezistență lumii agresive și nerecunoscătoare. În preajma unei catedrale, de pildă, ne simțim brusc altfel, parcă mai curați și mai solemni. De asemenea, fiecare ființă umană are un spațiu al său, pe care și-l creează, oriunde s-ar afla, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în exterior, ci și înăuntru, printr-o senzație de rătăcire fără capăt, de vastitate interioară. Imaginea din oglindă, înstrăinată, sfârșește prin a trimite eul în sine: oglinda este un spațiu al interiorității. În proza lui Emil Botta, oglinzii i se opune fereastra. Aceasta semnifică deschidere, înnoire, act de dilatare, de evaziune, de transcendere în "patria mai înaltă" (Novalis). Fereastra nu captează gesturi, imagini, nu le amplifică, nu râde de ele, nu le ironizează, ci le dă o libertate duminicală, după zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lanț într-o poiană, pe care-l întrebă care-i explicația prezenței lui în poiană? Flăcăul era din Tansa și era hărțăgos nevoie mare. Ciolac dorea să-i ia boii și să-i ducă la brigadă, dar flăcăul s-a opus, Ciolac a scos cuțitul din teacă și în vânzoleala lor l-a atins cu cuțitul pe flăcău la o mână și a început să sângereze. Văzând Ciolac că l-a rănit la mână, l-a lăsat în pace. Dar de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
încălca proprietatea privată. În satul devălmaș însă nu exista proprietate privată, ci cel mult un drept de folosință îndelungată. Exista un acord comun, general acceptat, că deciziile colective primează asupra intereselor private. Internalizarea acestei norme făcea ca sătenii să nu opună o rezistență mare redistribuirii terenurilor. În plus, după cum am spus, redistribuirea avea loc după ce se strângea o masă critică de nemulțumiți și micile înțelegeri parti culare, aprobate de către obște, nu mai dădeau roade. Cu alte cuvinte, redistribuirea avea loc atunci când
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Ca să constați că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în științe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că mă-sa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă... vede tot și totul pute. A te opune comunismului înseamnă a apăra puritatea Codului Penal. Comuniștii nu trebuie tratați ca infractori politici. Ei trebuie tratați ca infractori de drept comun. Ca hoții de buzunare, ca tâlharii, ca violatorii de dame... Comunismul e imanentism absolut: el mută complet omul
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
se revarsă prin empirismul haotic anglo-saxon asupra Europei centrale. Deci cum pot fi eu, dacă încerc să judec acest fluviu inform al stalinismului care situează omul în regnul animal, cum pot eu să scap de acest animalism? Prin orgoliu, mă opun — și intru în temniță. Prin conformism, devin un simplu animal adaptabil. De altfel, să știți un lucru: în lupta cu evenimentele politice majore omul basculează între eroism și lașitate. Lașitatea te duce la conformism. Conformismul are la bază lașitatea. Te
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și făceau haz de cât erau de murdari și lipicioși. Tinerețea și lipsa de experiență nu le-a arătat că, o relație Între ei doi ar putea fi imposibilă. Niciodată nu le trecuse prin minte că cineva s-ar putea opune unei iubiri așa de curate și de frumoasă ca a lor. Fericit că obținuse o medie foarte bună la examenul de maturitate, Feodor Îi anunțase pe părinții săi că, după ce scapă și de armată, se va căsători cu Letiția. Mare
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
majoritatea câini tineri. Dar Whisky respectă cel mai bine comenzile. Când toți câinii au trecut prin fața juriului și a spectatorilor, juriul discută premiile la fiecare rasă. La setteri apar discuții. Majoritatea o votează pe Whisky, dar vreo doi membri se opun, spunând că e prea bătrână. În cele din urmă sunt și ei de acord. Începe premierea. Se acordă întâi premiul III, apoi II, apoi I, Shelley e gata să leșine când la caniși aude: − Premiul I se acordă lui Blackie
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
lupte până să-l înfrângă. Păcălind pe țărani cu iluzoria reformă agrară din 1945 - pe care știau că nu aveau s-o respecte - comuniștii le-au oferit acestora o moarte mai lentă: colectivizarea. Iubitor de libertate, țăranul român s-a opus până în anul 1962, când proiectata colectivizare prin „convingere” a fost aplicată de comuniști prin teroare. Colectivizarea nu a fost singura politică comunistă care a afectat satul românesc. Și politica de industrializare a avut importante consecințe sociologice, profesionale și economice, sporind
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
practicantă) Lavinia Betea, Mentalități și remanențe comuniste, p. 292 „Am văzut pe Discovery un reportaj despre avorturile provocate. Se filmase în interiorul uterului unei femei. Când se introducea cleștele pentru a apuca fătul, acesta se strângea, se chircea ca și cum ar fi opus rezistență. Pentru mine a fost o activare a fișierului salvat în memorie. Mi-am reamintit totul și după circa zece ani de la ultimul dintre cele două avorturi provocate, mi s-a făcut rău. Când în 1993, mi s-a făcut
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
aștepți ceva nou de la el. Noi nu putem schimba nimic. Pentru că depindem mult de el și mândria noastră e mai puternică, decât dorința de a încerca să schimbăm ceva. Și atunci ...așteptăm... așteptăm minunea. Sunt sentimentală, prea sentimentală, ca să pot opune rezistență acestei lumi pline de răutate. Sunt o persoană care are inimă și pe care o poți răni foarte ușor. Am încercat să schimb răul din jurul meu, să arăt că există multe lucruri frumoase, care nu sunt apreciate. Toți tind
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nici o jenă, la modul primitiv și intenționat vulgar, statura închipuită de „masculiferoce”. Numai așa își explică de ce a fost urmărit ani la rând de strania viziune a unui „război al sexelor”, împreunarea reprezentând un „act” belicos, o victorie împotriva „sexului opus”. În mintea copilului de atunci acuplarea căpătase proporții ireale, ca rezultat al unei lupte, un fel de agresiune, aproape un delict. Abia adolescența i-a prilejuit unele corective, după ce a beneficiat de prietenia unor colege de școală, fetele acelea în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Întîi mergem după comoară, Ilinca... Și, după ce-o găsim, trecem și pe la mătușa ta și aduc eu lîna. Cum s-o cari tu singură? Hai, Ilinca! Atîta chemare stăruia în ochii lui Virgil, încît Ilinca nu se mai putu opune. Mmmm bine, zise ea mușcîndu-și o unghie. Ce să iau cu mine, cazma, sau lopată? Ia... adică nu lua tu nimic... Lasă că iau eu tot ce trebuie. Tu numai să vii, atît. Mă duc să-i chem și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai bun lucru, interveni Vlad. La colțul viu îl putem vedea mereu și-l putem îngriji cu toții. Vlad nu și-a putut da seama însă cît de mult pierde în fața Ilincăi cu aceste vorbe! Cum să-l duci acasă? se opuse și Tomiță. Tu ai în curte cel mai colțos cîine din sat. N-a rămas nici un copil nemușcat de el. Nu mă interesează cîinele! Îl alung! Eu vreau să iau iedul și gata! Fă cum vrei, se arătă nepăsător Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să pricepi manevra mea! Ha, ha, ha !... Deci tu vrei să mergi în această expediție numai pentru a fi împreună cu Ilinca!... Zi că nu-i așa și mănînc zece fluturi cu tot cu aripi! Virgil se înroși pînă-n vîrful urechilor și se opuse cu cea mai mare îndîrjire: Ragi ca un vițel tras de coadă!... De unde ai scornit tu asemenea minciuni gogonate?... Ce am eu cu Ilinca? Nu vezi că vorbești fără nici o noimă? Nu tu ziceai mereu că Vlad are ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Iar umbra ta mă cheamă...". Și se opri, nemaiștiind cum să continue. Își încreți fruntea, dar zadarnic. Ca să nu se facă de rîs, clătină din cap și spuse șoptit: N-are rost... zău...eu... Te rog, insistă Ilinca. Nu, se opuse hotărît Virgil. Acum nu-i momentul potrivit ca să-ți recit... crede-mă... O să-ți recit altădată. Nu te supăra. Păcat, spuse cu gura rotundă Ilinca... De-ai ști cît de mult îmi plac poeziile! Mai ales cele scrise de Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mulțime de păstrăvi... Dacă ții neapărat, îți prind și acum, că pentru mine nu-i greu. C-c-cum să-i prinzi f-fără undiță? se miră Nuțu. Bine... Cu mîna, din cotloanele stîncilor. Vreți să vă arăt cum? Nu acum Bărzăune... se opuse Ilinca cu glas stins și încărcat de regrete... Hai să lăsăm pe altă dată... cînd o să venim special pentru asta... Acum trebuie să mergem unde ne-am pornit... Vin și eu atunci la prins păstrăvi! îi asigură Virgil ciufulind prietenos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
adevărat și nu un coșmar. Exact la asta mă gîndeam și eu, zise te Nicanor, făcînd ochii mici. Nu găsesc nici un răspuns. Doar nu putem crede că sînt cu adevărat lei și tigri în pădurile noastre! Și de ce nu? se opuse doctorul. De ce să nu admitem și faptul că pot exista asemenea fiare din timpuri străvechi, acomodate cu condițiile de aici, mai ales că-n pădurea asta sălbatică nu intră nimeni din cauza mlaștinii. Știți ceva? interveni în discuție Matei și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cale vreo prostie. Ne descurcăm noi și singuri. Doar mai sînt atîția aici care-au fost la peșteră. Sigur că da! o făcu Vlad pe istețul. Dacă nu vrea să vină, știm noi pe unde să mergem! Ba nu! se opuse Ilinca. El știe cel mai bine drumul. Și s-ar supăra grozav dacă nu l-am aștepta. Înseamnă c-a pățit ceva, că altfel nu-mi închipui să nu vină. Mai stați 10 minute, că vi-l aduc eu! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ar fi întâmplat nimic. Nuțu și-a comunicat dorința expresă de a participa și el la expediție (fusese pus în gardă cu toate pregătirile nu se știe de cine, dar existau bănuieli că de Ilinca) și nimeni nu s-a opus, mai ales că tot Ilinca a fost aceea care a declarat, de față cu Vlad, Virgil și Bărzăunul, că Nuțu are dreptul să meargă la Piatra Domniței chiar mai mult decît Tomiță. Iată deci care era atmosfera din preajma ultimei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de la Liceul de informatică. Voiau cu orice preț să meargă și ei, dar n-au fost admiși de grup. Singura persoană care înclina să accepte și prezența celor doi, spunînd chiar că ar fi foarte necesară, era Ilinca. S-au opus însă cu atîta tărie Virgil și Vlad, încît biata fată ridică din umeri și porni singură înaintea tuturor. Fiecare mîncase bine acasă și-și luase și merinde din belșug, pentru a evita cu desăvîrșire suferințele din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
după ce mîncase un măr și aruncase cotorul în ceafa lui Virgil, cerîndu-și scuze că n-a vrut, Bărzăunul ceru să fie legat cu funia și să i se dea drumul pînă la una dintre cele două intrări în stîncă. Se opuse însă cu toată tăria Petrică Ciuraru, căutînd să fie cît mai convingător: Nici nu vreau s-aud, Ticule! Tu ești într-o ureche?... Mai bine te leg cu șapte funii și te duc în cîrcă pînă acasă, decît să tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Păi sigur că da! se împăună Bărzăunul trăgînd cu coada ochiului spre Ilinca. Ce naiba, nici măcar atîta lucru nu știi? Parcă tu știai, motohoiule, se strîmbă Vlad la el. Iar o faci pe căposul? N-o fac deloc pe căposul, se opuse ofensat Bărzăunul. Dar cunosc semnele astea de pe o carte veche, pe care am văzut-o la un muzeu din Iași. Și mai știu că semnele astea indică sigur că pe undeva, pe-aici, trebuie să fie o intrare secretă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
degeaba? Asta-i de cînd lumea aici și nu cred s-o fi dat cineva vreodată deoparte. Hai s-o lovim cu bolovani grei, poate se sparge, propuse Virgil sătul de muncă. Ba n-are sens s-o spargem, se opuse nea Petrică. Cine știe ce rost o fi avînd? Mai bine s-o lăsăm așa cum este și să-i spunem domnului Răgălie să vină cu niște oameni pricepuți. Nici așa nu-i bine! pufni Bărzăunul. Adică cum? Noi o descoperim și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și un gest de mare virtute. Profesorul: De ce nu v-ați întors pe planeta voastră? Evelin: După teleportare ne-au șters memoriile așa că n am aflat niciodată de unde ne-au adus. Noi locuiam în colonii. In timp, am început să opunem rezistență, să ne opunem abuzurilor și muncii istovitoare, dar foloseam tehnica lor foarte avansată. Apoi am început să opunem rezistență de grup împotriva violenței care creștea odată cu dorința noastră de libertate: bătaie, carceră, foame sau chiar distrugerea, moartea. Cănd au
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]