1,225 matches
-
mânioase în direcția Alhambrei. Deși era unanim detestat, sultanul încă mai avea prin mulțime ochi și urechi care îi raportau tot ce se spunea, ceea ce îl făcea tot mai bănuitor, tot mai brutal și mai nedrept. — Câți oameni de vază, orășeni cinstiți, își amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere onoarei sale, fiind mai apoi plimbați pe străzi așezați de-a-ndoaselea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-ți ascund că eu însumi mă simțeam terorizat și că aș fi dat bir cu fugiții de nu m-aș fi temut că mă fac de râs. Închipuie-ți așadar nebunia demersului nostru: vreme de două zile încheiate, mii de orășeni semănaseră dezordinea pe străzi, zbierând cele mai cumplite ocări la adresa sultanului, insultându-i sfetnicii și luându-i peste picior nevestele, somându-l să se bată sau să cadă la pace, mai curând decât să prelungească la nesfârșit o situație în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
primi învățătura înțelepților ulema. N-am ascultat decât în treacăt aceste savante explicații, căci ceea ce mi-a atras îndeosebi privirea a fost spectacolul acoperișurilor: în după-amiaza aceea de toamnă, lumina soarelui era îmblânzită de nori groși și pretutindeni mii de orășeni stăteau așezați ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Orice om care fusese botezat și care refuza să redevină creștin era considerat renegat și, ca atare, pasibil de pedeapsa cu moartea. Spre a-i intimida pe recalcitranți, au fost înălțate câteva ruguri, așa cum se făcuse cândva pentru evrei. Câțiva orășeni au abjurat. Alții, puțin numeroși, și-au spus că era mai bine să fugă, fie și așa târziu, înainte să se închidă capcana. N-au putut lua cu ei decât straiele pe care le purtau. Inchizitorii au decretat apoi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
activitate și vârsta sa, dată fiind ura ținută în frâu până atunci în cartier, reacția musulmanilor nu s-a lăsat așteptată. S-au înălțat bariere în calea dușmanilor, au fost masacrați soldați, funcționari, călugări. A fost o adevărată răzmeriță. Desigur, orășenii nu erau în măsură să țină piept armatei de ocupație Cu câteva arbalete, câteva săbii, ceva lănci și câteva bâte, ei interziseră trupelor castiliene accesul în Albaicin și începură să se organizeze într-o mică armată spre a duce războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din belșug, iar consumul de lapte și de unt este considerabil. Doar sarea este un produs rar și, în loc s-o presare peste alimente, locuitorii țin în mâini câte o bucată pe care o ling la răstimpuri, între două înghițituri. Orășenii sunt adesea bogați, mai ales negustorii, extrem de numeroși la Tombuctu. Principele îi tratează cu considerație, chiar dacă nu sunt din țara sa - a dat chiar în căsătorie pe două dintre fiicele lui unor neguțători străini, dată fiind averea acestora. La Tombuctu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a putea opri masacrul, sfatul hotărâse să-i supună oprobriului cetății pe membrii clanului care începuse ostilitățile. Pentru a se răzbuna, proscrișii făcuseră apel la suveranul din Fès, făgăduind să-i predea orașul. Orășenii se temeau așadar de un atac iminent. I-am mulțumit acelui om pentru explicații, i-am spus numele meu și motivul vizitei mele, i-am repetat puținul pe care-l auzisem despre evenimentele de la Tefza, apoi am adăugat că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stropită cu aur, citind și recitind poemul pe care trebuia să-l declam în fața suveranului și pe care fusesem nevoit să-l alcătuiesc când eram pe mare, între două momente de amețeală. În jurul meu, mii de soldați, funcționari, dar și orășeni de toate condițiile, cu toții tăcuți, din respect pentru persoana sultanului. Am așteptat mai bine de două ceasuri, convins că mi se va cere să mă întorc mai târziu. Asta însemna să subestimez importanța lui Barbă Roșie și interesul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la urechi: Tumanbay ar fi fost, pare-se, capturat, trădat fiind de șeful unui trib beduin. Spre amiază, răsunară strigăte care se confundau cu chemarea la rugăciune. Un nume a fost rostit lângă mine, Bab Zuwaila. Într-adevăr, mii de orășeni se grăbeau în direcția acestei porți, bărbați și femei, tineri și bătrâni. M-am luat după ei. O întreagă mulțime se afla acolo, crescând neîncetat și cu atât mai impresionantă cu cât era aproape tăcută. Deodată, ea s-a împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă n-a scăpat de jaf, că au pierit opt mii de orășeni, mai cu seamă dintre cei săraci, în vreme ce bogații erau ținuți ostateci până la plata unei răscumpărări? Privind de pe zidul castelului coloanele de fum dens care se înălțau din oraș, tot mai numeroase, nu-mi puteam alunga din minte chipul papei Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase și variate, bombarde, tunuri cu țeavă scurtă, tunuri cu țeavă lungă; iar apărătorii săi erau deciși mai curând să moară până la ultimul decât să sufere soarta nefericiților orășeni. În primele zile, se așteptau încă întăriri. Se știa că italienii aparținând Sfintei Ligi, sub comanda lui Francesco della Rovere, duce de Urbino, nu erau departe de Roma. Un episcop francez veni să-mi șoptească la ureche că sultanul trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
timpuri. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că țăranii din Europa nu sânt creștini. Trebuie spus însă că religiozitatea lor nu se reduce la formele istorice ale creștinismului, ci păstrează o structură cosmică din care lipsește aproape cu desăvârșire experiența creștină a orășenilor. Se poate vorbi de un creștinism primordial, anistoric: creștinîndu-se, agricultorii europeni au integrat în noua lor credință religia cosmică păstrată din vremuri preistorice. Pentru un istoric al religiilor care dorește să înțeleagă și să facă înțeleasă totalitatea situațiilor existențiale ale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând bere cu lichior - sprijinită cu o dezinvoltură suprarealistă de un trunchi de copac. Poate că aceste apariții nedorite pe terenurile de agrement ale orășenilor erau un crâmpei din imaginea dezastrului ce va să vină, un coșmar profetic al exploziilor devastatoare, ceva În genul mormanului de capete de morți pe care vizionarul Cagliostro le-a zărit În șanțul unei grădini regale. Iar și mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
egalități extinse, care să cuprindă și natura, în speță animalele : din inferioare și supuse Omului, acestea încep să fie considerate egale cu el. Expresia „canină” a acestei mutații poate fi ilustrată prin parcursul cîinelui din curtea țăranului, trecînd prin apartamentul orășeanului și, mai recent, prin patul acestuia, pînă în cimitirul canin. Astfel, însăși ideea de „unitate domestică” se schimbă, ea incluzînd acum coabitarea om-animal : „Poartă-te cu un cîine așa cum te porți cu un copil !”, cerea, nu demult, o mare asociație
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în agricultură la nivel de comună este prezentată în nuanțe de la galben spre verde, arată precum o pădure în plină vară. „începînd cu 1990, structura recentă a fluxurilor interne (de migrație) arată trei faze, cu un fenomen puțin așteptat - «replierea» orășenilor spre sate : 1) pînă în 1995, o creștere a mobilităților între orașe și sate pe fondul opririi exodului rural ; 2) spre sfîrșitul anilor ’90, o fază de stabilizare a celor patru tipuri de fluxuri, fiecare cu cîte 60.000-80.000
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am deschis ochii, am văzut mult cer albastru și mulți copaci îmbrăcați în chiciură. Sute de gămălii care zburau la câte-o adiere. Aerul mă strângea. Eram culcat pe spate. Mi-am cufundat ochii în cer, cu o mirare de orășean. Deodată am auzit un zgomot ca de apă care curge din țeava robinetului. Venea din imediata apropiere, din dreapta. Am întors capul fără să-l ridic și nu mi-a venit să cred. Nu încăpea nici o îndoială: lângă mine era un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se implementeze cu adevărat ceva temeinic în viața unora dintre noi a fost lenea, tendința de a se îmbogăți fără muncă, prin furtișaguri și excrocherii. Aici nu te contrazic. Sunt sigur că tu cunoști mai bine ca mine. Pentru mine, orășean din tată în fiu, satul își avea farmecul și poezia lui. Era un fel de refugiu intelectual, un leagăn al sufletului, acolo simțeam că trăiesc cu adevărat, acolo m-am căsătorit, acolo mi s-au născut copiii. Ce mai încolo-încoace
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în sfârșit să facă ceva care n‑are nici sens, nici scop, și anume: să se cațere pe munți. Pe Sophienalpe, pe Schöpfl, pe Satzberg. Îmbrăcați într‑un costum sportiv ce aduce vag cu portul din Stiria. Dar ei sunt orășeni, iar elementul rural e un semn de belșug, semn că lumea nu mai trăiește la țară și nici în sărăcie. Pălăriuța tiroleză le stă chiar foarte bine. Aruncă resturi de mâncare în toate părțile și distrug mediul natural pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vine tot mai târziu acasă, își dorește un VW, dar ar face mai bine să se însoare. În sfârșit, ajung și cele patru fete din Wachau să‑și pună pirostriile, dar nu sunt pirostrii din Wachau, pentru că se mărită cu orășeni - care să sperăm că nu sunt prea materialiști, așa cum sunt adesea cei de la oraș; poate că mai bine ar fi luat pe unul de la țară, care știe ce‑i valoarea și de unde se obține, adică din natură. Mama lui Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
capul mare plecat răbdător spre pămînt, stătea copleșit de o mîhnire tăcută și nesfîrșită, iar un băiețel cu ochi negri și fața Întunecată stătea lîngă el ținînd În mînă niște zahăr și stăpînul calului, cu chipul aspru și brăzdat, specific orășeanului, s-a apropiat de cal cu o găleată plină cu apă pe care i-a deșertat-o pe spinare. Timp de o clipă spinarea mare se Înfioră de recunoștință și Începu să aburească, iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ai ce face cu prea multe vieți, din moment ce Restul e totul, când Așa cum stau / cu spatele la soare / ce pavăză bună sunt / pentru pământ... Macarale, betoane, scări de bloc, străzi, case demolându-se și case noi, colțul străzii, apele Dâmboviței etc., arealul orășeanului, imagini din orașul tentacular creează nevoia de prezervare a inocenței, ca garanție a trăirii autentice sau, cel puțin, ca promisiune a posibilității de a se refugia, din când în când, acolo (în raniță să ascunzi plânsul tău de copil). Iar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și eu ceva la zestrea meleagurilor mele natale. 30. Dacă sunt un conservator ― și, probabil, sunt ―, ar mai fi ceva de lămurit. În destule privințe, am "progresat" (depinde ce sens dau "progresului") între Calea Secii și Calea Victoriei. Am devenit un orășean oarecare, cu simțurile tocite și comod. Nu mi-a displăcut când eram tânăr să merg cu mașina ori să mă servesc, chiar ca ignorant, de ultimele noutăți ale tehnicii. Unele deprinderi le-am pierdut. M-am obișnuit cu "natura" din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rece după gât și în curând o să-și miște piciorul drept, oare de ce, o să și-l miște ascultând de o lumină verde, toată supunerea asta de neînțeles a sângelui doar pentru că circulă printr-un sistem bine pus la punct, supunerea orășenilor, a pământenilor, de ce, cui ne supunem, de ce mă supun, de ce nu mă opresc pur și simplu în fața lupoaicei, aș putea începe să strig, opriți-vă oameni buni, nu vedeți că nu vedem nimic, ba nu, vedem noi ceva, dar vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de mult s-a schimbat maniera de a face război, de la Machiavelli încoace. Sînt și azi armate disciplinate, mai mult sau mai puțin puternice, care-și apără țara; o trupă de țărani înarmați ar fi disprețuită. Dacă uneori, în timpul asediilor, orășenii pun mîna pe arme, asediatorii îi amenință cu bombardamente și cu ghiulele de foc; se pare, de altfel, că este prudent să dezarmezi burghezii dintr-un oraș cucerit, în special dacă sînt temeri că ei ar putea reacționa. Romanii, care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i pe Pompeius și Caesar, pe Augustus și pe Tiberius, care știuseră să transforme luptele de gladiatori într-un puternic instrument de guvernare, Vitellius încerca să câștige bunăvoința mulțimii oferindu-i munera, un spectacol imperial prin excelență. Încă din zori, orășeni și țărani se îmbulzeau în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena era plină ochi - o mulțime multicoloră, gălăgioasă și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]