1,193 matches
-
locutor în interior singurei voci a personajului (conflict între vocile ce reflectă două sisteme de valori sau stări sufletești ireconciliabile); uneori monologul se adresează unui interlocutor imaginar (de exemplu : divinitatea sau ființa iubită), dar spectatorul este destinatarul secund al enunțului; Oralitatea - calitate a stilului unor opere literare de a părea vorbit, prin folosirea unor elemente de limbă vorbită, care dau expunerii un caracter spontan și viu, atât în dialogurile dintre personaje, cât și în narațiunea propriu-zisă. Oralitatea este caracterizată prin prezența
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
destinatarul secund al enunțului; Oralitatea - calitate a stilului unor opere literare de a părea vorbit, prin folosirea unor elemente de limbă vorbită, care dau expunerii un caracter spontan și viu, atât în dialogurile dintre personaje, cât și în narațiunea propriu-zisă. Oralitatea este caracterizată prin prezența expresiilor și a zicerilor populare, colocviale sau prin mărci ale dialogului. în dialogul dramatic, oralitatea este sugerată pe baza unei selecții din trăsăturile specifice limbii vorbite. Replică - enunț de întindere variabilă, rostit de un personaj pentru
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
de limbă vorbită, care dau expunerii un caracter spontan și viu, atât în dialogurile dintre personaje, cât și în narațiunea propriu-zisă. Oralitatea este caracterizată prin prezența expresiilor și a zicerilor populare, colocviale sau prin mărci ale dialogului. în dialogul dramatic, oralitatea este sugerată pe baza unei selecții din trăsăturile specifice limbii vorbite. Replică - enunț de întindere variabilă, rostit de un personaj pentru altul în general în cursul unui schimb verbal; presupune un act de limbaj (în sens pragmatic); textul dramatic este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Magdalena-Livioara Todiresei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1362]
-
folosită pe Internet, de la mIRC la bloguri, e în general spontană, concisă, vizuală, aproximativă, argotică, neglijentă, agramată, clișeistică, extrem de expresivă - toate acestea, precum comunicarea orală. Mai rău - sau mai bine - de-atât, click urile care iau locul acestui gen de oralitate de la un punct încolo accentuează și mai tare caracterul fulgurant, volatil al discuției de Internet. Ca lucrurile să arate mai vesel - sau, dimpotrivă, mai amenințător, odată ce tastatura Qwerty nu mai e atât de necesară, cum ar fi ca ea să
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
în ordinea abstractă. În comparație cu poeziile de început, în versurile din Trei ierni și Salvarea, este lesne vizibil un progres spre prozodia economicoasă, clasicizantă, în care predomină imagistica, în detrimentul metaforei, guvernată de contextul naturii cosmice, monumentale. Stilul alunecă pe nesimțite spre oralitate, obiectivarea trăirii lirice îmbinându-se cu reflexivitatea pronunțată și distanțarea ironică, purificată de sonoritățile patetice, sporind astfel densitatea comunicării în registrele ideației. Intrarea în diplomație, la sfârșitul anului 1945, deschide perspective deosebit de profitabile pentru fizionomia artistică a marelui clasic. Consilier
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
se aliniază la această modă. Iar rezultatul este lamentabil. Proza sa, scrisă în continuare cu evident talent, ni se înfățișează ca un tablou de Rembrandt pătat de muște. Vrei să te bucuri de arta prozatorului, dar te lovești mereu de oralități golănești, dintre acelea care infestează și viața străzii, în România de azi. Iată câteva exemple, pe care le reproduc silnic, din obligație profesională: „ce-o să-mi facă, o să-mi belească pula“; „o să închidă din nou ușa după ea, iar eu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pot fi întrebuințate încă în mii de feluri nemaivăzute și nemaiauzite, cu condiția să apară poeți capabili de așa ceva. Un craiovean, Ionel Ciupureanu, crede și el că poezia trebuie desolemnizată. Drept urmare, introduce în versurile lui (Krampack, Scrisul Românesc, Craiova, 2002) oralități din viața de fiecare zi. Replici auzite pe stradă, conversații ale unor bărbați care ies în pijama în fața blocului, admonestări reciproce ale pasagerilor din autobuzele aglomerate constituie sursa lui de inspirație pentru „înnoirea“ limbajului poetic. Rezultă o poezie dezlânată și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
făcând să se structureze precaritatea prezentului după legile interne ale logosului, pare că ține seama nu numai de erudiție, cât și, în mod necesar, de o anumită chemare sau vocație mistică fără de care handicapul a ceea ce s-a numit «bariera oralității» pare de netrecut.“ Ce cuvinte mari! Dacă le mai citim însă o dată, cu atenție, nu descoperim dincolo de ele decât observația banală că este nevoie de vocație pentru a înțelege prezența spiritului în lume. Cu un entuziasm naiv, specific autodidactului, Horia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe linia lui Marin Sorescu - poezia cu subînțeles, care în general place cititorilor pentru că îi flatează (limbajul aluziv dovedind că poetul se... bazează pe inteligența lor). Într-un mod neinspirat, Radu Herjeu vulgarizează însă modul de exprimare sorescian, printr-o oralitate șarjată și prin obiceiul de a face cititorilor cu ochiul: „măi moarte, stai așa pe vine / și aranjează-ți faldurile / să-ți spun eu cum stă treaba / văd că ți-ai luat-o-n cap / și te dai mare / te
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
adresați-vă medicului sau farmacistului.“ Autorul are o vervă îndrăcită, introducând, în aproape fiecare frază, glume, jocuri de cuvinte și aluzii la diverse informații din memoria noastră colectivă. Cu aceeași dezinvoltură, folosește în treacăt cuvinte străine, creează momente de pitorească oralitate, improvizează versuri etc. Tot acest verbiaj vulgar-simpatic te ia pe sus în timpul lecturii, ca un taifun, și te duce... nu se știe unde: „Ie-te-te un brașovean!... BV-75 RAO... imposibil! dar adevărat... asta e... Porsche!... nu se poate, o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Iar când nu scrie ca Marin Sorescu, scrie ca Nichita Stănescu... Nu este vorba de o imitație deliberată, ci de o preluare spontană a unor procedee, dintr-un entuziasm de cititor. Lui Gabriel Otavă i-au plăcut, probabil, foarte mult oralitatea poeziei lui Marin Sorescu și desfășurarea ei logică și se străduiește să-și compună versurile în aceeași manieră: „...și fiind în contradicție cu filozofia / adoptată cu o lună în urmă... / ... conchise, deși pentru puțin timp, / cu afirmația că viața este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
amuze chiar și cenzura comunistă. La fel ca și Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu Caragiale sau Levantul lui Mircea Cărtărescu, romanul lui Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului, roman de inspirație rabelaisiană, în care oralitatea se transformă în scriitură, aduce în prim plan lumea fascinantă de la Porțile Orientului, „unde totul se înfățișează mai puțin grav“, așa cum spunea Raymond Poincare. Ioan Groșan, în O sută de ani de zile la Porțile Orientului, integrează, am putea spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
constatat și altădată, distanța dintre publicistică și proza de ficțiune este destul de mică la autorul vasluian, adept al unei modalități insolite de Închegare a prozelor scurte, amestec derutant de narațiune alertă și consemnare reportericească . Mărcile vizibile ale scriiturii sunt structurile oralității, cuvintele neaoșe, onomastica pitorească (inclusiv poreclele), toponimele realiste și o viziune În cheie veselă, tristă, grotescă a acestei lumi caleidoscopice. M-au frapat mereu diversitatea de subiecte atacate cu dezinvoltură de autor, care a optat de această dată pentru un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai bine ceea ce alții au gândit. Rămâne la stadiul de mediere. Abia Maestrul reprezintă adevărata ruptură, ieșirea din închiderea unui circuit. El este scriitorul și actorul propriilor acte înmod simultan. Avem prea mulți profesori și prea puțini maeștri! Slăbirea rolului oralității în transmiterea cunoașterii a condus la o nevoie de chipuri. În intervalul creat de această nevoie se desfășoară o bună parte a artei (dar și cea mai mare parte a kitch-ului). Existențialismul poate fi simțit ca apropiat deoarece "laboratorul" în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pună‐n‐ncăperea aceluiași sicriu; De‐a‐ pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu . Ion Creangă (1837‐1889) „Spunerea și ascultarea întâmplărilor din „Amintiri din copilărie”, trăsăturile fundamentale ale artei genialului humuleștean: oralitatea, dialogul natural, vocabularul expre siv și implicat precum și umorul de sorginte populară” - l‐ am parafrazat pe Ilie Dan din „Pe urmele lui Creangă” - Dacia Literară, iunie, 2009,p.52 AMINTIRI DIN COPILĂRIE (fragment) Nu știu alții cum sunt, dar eu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un oraș. Cât o țară. Nu se știe precis. De asemenea, nu se știe cine l-a construit, când și de ce; despre acest fabulos edificiu nu au răzbit, până azi, decât vorbe răzlețe. Totul e deformat de timp și de oralitate. Povestea de față nu își propune să reconstituie o istorie - ar fi imposibil -, ci doar să dea, pe cât posibil, un sens logic lucrurilor. A existat, cândva, un labirint de sticlă, din care nimeni, odată intrat, nu a izbutit cu nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a lui Gelu Ionescu din Romanul lecturii, Ed. Cartea Românească, București, 1976 („Urmuz, amăgitorul”, pp. 63-73. Titlul parodiază titlul hagiografic al lui Geo Bogza din 1930, „Urmuz premergătorul”), conform căruia „Scrierile lui Urmuz tind, fiind scurte, puține și memorabile, către oralitate” (motiv pentru care autorul propune chiar un „spectacol Urmuz”, altminteri ele putînd fi luate ca „poeme”). Aflat mai degrabă sub semnul literaturii populare, orale, decît al literaturii culte, autorul „Cronicarilor” este situat în tradiția folclorului urban: „Urmuz a folosit locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de povestiri, unele de mică întindere, altele de mai mare întindere, dar care, deși separate, pot fi privite unitar, ele având același filon, am spune, autobiografic, fiind, de aceea, asimilabile, memorialisticii, gen fără pretenții prea mari stilistice, de aici, poate, oralitatea lor evidentă, care ne duce cu gândul, că autoarea, având în vedere mărturisita-i credință, săvârșește în aceste pagini o amplă și smerită spovedanie, căutând, parcă, o împăcare cu trecutul și o liniștire interioară a conștiinței încărcată de anumite neajunsuri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
risipirii, a schingiuirii prin excitante, într-un sfâșietor asalt imaginar asupra existenței, în care epuizarea împinge ființa spre revelații care exclud orice împlinire, dar nu zădărnicia și deloc desăvârșirea. Acești oameni sunt o introducere anarhică la sfințenie. Veritabili avocați ai oralității universale, cu ființa răvășită de miracole (ca să creeze măcar în invizibil naturi), ei perpetuează amintiri lipsite de inconvenientul Căderii - pe care, ignorând-o, o recalifică într-o justiție a datului. Ei știu că orice bucurie neagă o tristețe, dar că
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
țărănească de acum cel mult un secol, care reprezintă două, eventual trei generații și care a fost transmutată ca atare la Muzeul Satului. Nu în ultimul rînd, patrimoniul nostru, așa cum a fost construit el mai ales în jurul Țăra nului, împărtășește oralitatea oricărei societăți țărănești, în timp ce la ei vîrsta societății scrisului se numără cu mileniile. Toate acestea laolaltă dau ceea ce s-ar putea numi, în termeni ideal-tipici, patrimoniu hard versus patrimoniu soft. Nu doar „materialitatea” lor este diferită, ci și - sau, poate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
practică. Setea noastră de vechi, spaima noastră de gol, dorința de a da glas anonimilor, toate acestea sînt împotriva tradiției. De la bolnavul vindecat prin descîntec pînă la omul colindei, îmbrăcat cu soarele și luna, nu veți întîlni nicăieri, într-o oralitate aristocratică prin excelență, cumințenia nevăzută a omului de rînd. Țăranii sînt o clasă care nu vorbește, este vorbită - constata mai demult și mai sec pozitivist și Pierre Bourdieu. Farmecul discret al etnologiei constă astfel, pentru Anghelescu, într-un soi de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apocalipsa de fiecare zi, sosește enervant de încet. Ipostaziind cei doi poli amintiți, poetul apelează, prin urmare, la elemente de estetică postmodernistă (ironie, autoironie, ludic, cotidianul ca sursa de inspirație, fragmentarism, transtextualitate sub diferitele ei forme definite de G. Genette, oralitate la nivelul expresiei etc.), fără a dezavua, de exemplu, temele consacrate ale literaturii, a căror tratare e străbătută de o tristețe profundă, incurabilă a insului hipersensibil, care ia totul în serios și-și sporește astfel singurătatea, metamorfozată în poezie: am
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu-i cazul să ne pleoștim. Ne scoatem din plin pârleala în micile și nevinovatele întruniri publice și de societatea a cozilor și mai ales la oficiile de șomaj, aici unde se pun în valoare cele mai subtile comori ale oralității de mamă, de of, de ...asta n-o scriu că e penală rău. În final o propunere: să reducem timpul de muncă zilnic la patru ore! Astfel, prin recordurile de vorbire în timpul rămas vom ocupa peste 90% din paginile Cărții
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
alai plin de vivacitate și umor. Victoria lui Harap-Alb și a tovarășilor săi nu este una solitară, ci reprezintă biruința fraternității spirituale asupra individualismului omenesc. Gerilă sintetizează cel mai bine acest fapt atunci când afirmă, într-un stil specific, ce redă oralitatea secvenței : “...într-un gând să ne unim,/ Pe HarapAlb să-l slujim,/ și toti prieteni să fim!..”. Cei cinci uriași reprezintă proiecții în plan material ale demonilor interiori ai lui Harap-Alb, pe care îi exorcizează atunci când îi lasă în pustiu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
caricatural și alimentarea concepției lectorului cu pasaje pline de haz.Este mascată tragedia degenerării umanului în himeric prin intermediul modalității de abordare a situației personajelor pantagruelice, aceasta fiind una degajată, ornamentată cu folcloric și hiperbolizată într-o manieră lejeră. Limbajul specific oralității și colectivității populare transpuse speciei epice basm întemeiază crochiuri subiective ale uriașului, utilizându-se proza ritmată și sintagmele locuționale tradiționale, exploatându-se,astfel și efectivul terminologic român în întreaga sa evoluție („drăcărie”, „crapă de foame”). Nesațul himericului este unul îndepărtat
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]