7,285 matches
-
lui Barthes și Sontag. Nimic din toate astea. Scriitorul ieșean execută un fel de speculație a literaturii foto-text, dar se oprește la generalități cu pretenția nuanței. Evghenie, scriitorul derutat, își descoperă o profunzime salvatoare în realitatea înregistrată fotografic, prin „pata oarbă” - „zona în care se naște irealitatea, ficțiunea, e bucata mereu lipsă dintr-un puzzle, construit virtual cu ajutorul pieselor din jur”. Sună bine, dar fără susținere valabilă la nivelul textului. Realitatea transfigurată tragi-comic nu-i iese lui Lăzărescu. Alzheimerul privit îndeaproape
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
memorabilul ține de umanitatea care definește individul. Cu alte cuvinte, deficitul uman decide categoria. Carieriști, nomenclaturiști, impostori, pe de-o parte, vor fi personajele negative, clare ca intenție. De cealaltă, la fel de limpezi, personajele „pozitive”, precum Evghenie și ciudații (Zen, cântărețul orb, vânzătorul de țestoase, Zaharia etc.). Opoziția moralizatoare (romantică) este, desigur, fragilă și datată. Între cele două categorii, Florin Lăzărescu aruncă personaje fugitive, „fotografiate”, ca un refren, numai că într-o lume în care nu există surprize. Măcar din această confruntare
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
din Tetralogie (prezența fluidică a universului - de la nașterea lucrurilor la amurgul lumii, abolind iluzia că există o „salvare prin iubire”). Fiecare secol cere mitul său: noul mit era german. Wotan în loc de Zeus, Fricka în loc de Hera, Walkyria în loc de Pallas Atena. Destinul orb în toată sălbăticia lui, geneza și apocalipsa la un loc. Limbajul omenesc și contra-limbajul oarbei voințe de putere, înlănțuindu- se, vorbindu-și. Un secol de „o măreție sumbră... sceptică și în același timp încărcată de tristețea, de fanatismul adevărului”. Secolul
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
există o „salvare prin iubire”). Fiecare secol cere mitul său: noul mit era german. Wotan în loc de Zeus, Fricka în loc de Hera, Walkyria în loc de Pallas Atena. Destinul orb în toată sălbăticia lui, geneza și apocalipsa la un loc. Limbajul omenesc și contra-limbajul oarbei voințe de putere, înlănțuindu- se, vorbindu-și. Un secol de „o măreție sumbră... sceptică și în același timp încărcată de tristețea, de fanatismul adevărului”. Secolul al XIX-lea, care, dac-ar trebui prezentat printr-o imagine, ar apărea, în viziunea
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
vrăjitorului, luă iarăși chip de om și se însură cu ea.” Printre alte forme ale magiei, cea a vindecării prin atingere apare cel mai frecvent. Eroul care se întoarce acasă după ani de încercări își găsește grădina uscată și părinții orbi. „Tânărul își trecu mâna peste ochii tatălui, care își recăpătă atunci vederea, apoi peste ochii mamei, care pe dată se umplură de lumină. Aduse apă în grădină și grădina înflori din nou.” În Pasărea fermecată, o peri îi dăruiește prințului
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
-l tot tu, îl anulezi), iar după aceea citez din Dostoievski la obiect - obiectul care sunt: „Un realism mărginit, care nu te duce decât până la vârful nasului, e mai primejdios decât cea mai nesăbuită și mai fantastică imaginație, fiindcă e orb.” Privirea asta terre-à-terre îmi permite să observ cum Dostoievski, ca și Proust mai târziu, este complet indiferent la verosimilitatea intrigii care, văzută realist, e de o naivitate de roman popular. În toiul succesiunii de coincidențe puerile, Dostoievski îți trântește câte
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
acest fragment se referă la întrunirea unui segment masonic, autorul regretând profund că idealurile masonice ale fraternității nu mai pot funcționa în condiții de război și teroare). ...în țară urmăririle și persecuțiile contra evreilor devin tot mai barbare. Răutatea, instinctualitatea oarbă sunt la baza acestei crunte ilegalități. Este cumplit să vezi că aceste acte abominabile sunt comise de legionari, care tocmai vroiau să corecteze aceste metode nedemne, într-o țară care se consideră civilizată... Este imposibil ca această stare să nu
Fragmente din Jurnalul Contelui de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8476_a_9801]
-
care atât s-a hazardat cu experimentul limbajului, dar fără a trăda substanța vieții interioare și relaționale a omului. Un fel de conservator înnoitor, a cărui alternativă avea rădăcini perene, era internă, cu miez, nu pornea din marginalități superficiale, frivole, oarbe. În postcomunism mizează pe monarhism, punând drept gaj propria întoarcere în patrie, dar „trișează”. O declară în 2005 (în „Observator cultural”, nr. 259), reamintind decizia - unui indecis, cum se recunoaște adesea - de la „începutul anilor ’90”. Nu oferă o explicație suficientă
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
Prietenii ce-i voi împrieteni Iubiții ce-i voi iubi Mă îmbată numărătoarea asta de tine Din mintea mea halucinantă Ce uită să viețuiască azi Și stă atemporal, Într-o balanță Ce-mi redijează, Cu atâta nonșalanță Drum mut și orb, Neștiutoare în a mea dorință... ...către neființă.
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ioana German () [Corola-journal/-/93_a_119]
-
modelării sensibilității, al ascuțirii simțurilor, al dezghiocării straturilor obscure din suflet și conștiință”. Ar fi vorba așadar de o „sinceritate” proustiană, bizuită pe memorie, generatoare de feerii evocatoare, de asociații în lanț, de la anii aurorali pînă la cei pasionali („pasiune oarbă”) ai relației cu Nae Ionescu, cu aura lor diabolică. La Gabriela Melinescu găsim o „sinceritate” pliată pe prezent, „boală și extaz”, „aspirație spre înalt și prăbușire în durere, deznădejde și descurajare”, însă nu mai puțin cu o răsucire înspre mister
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
omenesc, ajuns la maturitate în știință, nu mai poate să se mulțumească nici în artă cu idealismurile, simbolismurile și fantaziile romantice; alături cu enorma dezvoltare a științelor exacte, formula naturalistă în artă se impunea. Omenirea civilizată, care a biruit forțele oarbe ale naturii și a pus în serviciul omului aburi și electricitate, necesar trebuia să ajungă la o literatură care tinde să pătrunză viața socială a oamenilor" (O problemă literară, 1895). Ce-i drept, caracterul științific al unei astfel de estetici
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Andreea Răsuceanu Daniela Zeca- Buzura, Omar cel orb, Iași, Editura Polirom, 2012, 264 pag., 29.95 RON După proza poematică din Istoria romanțată a unui safari, care excela din punct de vedere stilistic, și surpriza pe care a constituit-o Demonii vântului, roman superior celui dintâi, din punct
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]
-
excela din punct de vedere stilistic, și surpriza pe care a constituit-o Demonii vântului, roman superior celui dintâi, din punct de vedere al construcției și al tensiunii dramatice pe care scriitoarea reușea să o mențină până la final, Omar cel orb vine să întregească o trilogie orientală în care autoarea s-a arătat preocupată de tematica înstrăinării, a căutării Celuilalt, de conflictul dintre tradiție și modernitate și dintre Orient și Occident. Cu un titlu care dezvăluie parțial intențiile autoarei, ultimul roman
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]
-
tot parcursul romanului. Cu o intrigă complexă, care merge pe două planuri paralele - unul al lumii Iranului contemporan (cu flashback-uri în istoria personală a eroilor poveștii) și celălalt al unei țări est-europene a cărei identitate rămâne neclară - Omar cel orb e cea mai elaborată carte de până acum a Danielei Zeca, care schimbă senzorialismul acut cu observația percutantă și muzicalitatea și ritmul frazelor cu un stil mult mai sobru și lipsit de volutele de vechi pergament persan la care cititorul
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]
-
-s vii și strașnic vor să fie vii! Ei sunt copii ce nu-s născuți să moară, Sunt tineri de iubire însetați, Și sunt bărbați ce pentru-a doua oară Nu jinduiesc ei straiul de soldați. Iar voi visați în oarbă prăvălire Urgia izbucnită din atom, Pe sate, peste-aceste cimitire, Morții nici morți să nu cunoască somn. Visați mari pălării de foc și larmă Peste orașe, case, curți și porți, Ca viii somnul morții să adoarmă, Să nu cunoască totuși somn
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
magistrați spun nu fac decât să rescrie istoria, constituindu-se într-un deloc original „minister al adevărului”. Dacă practica rescrierii istoriei era una curentă în regimul comunist, iată că ea rămâne eficientă și în cel democrat. Sigur, toți acești magistrați orbi (că justiția e legată la ochi, nu-i așa?) la marile contrafaceri cu care se câștigă astăzi averi pe seama unui principiu drept habar nu au că ei lucrează, de fapt, într-o altă instituție, ce păruse o clipă anacronică și
Ministerul adevărului mutat la tribunal by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/3644_a_4969]
-
trei personaje, dintre care unul cunoscut, Gigi Becali, celelalte mai puțin cunoscute, un domn Florescu și un turc, al cărui nume se termină, dacă nu mă înșel, în Khan și a cărui adresă nu e cunoscută nici de justiția (iarăși oarbă, n’est-ce pas?). Or, dacă aceștia vor lua mare parte din moștenire, de ce nu plătesc și taxa pentru retrocedare, care pentru ei ar fi un mizilic? Ba, mai mult, aceștia i-ar fi și achitat doamnei, pentru cioara de pe gard
Ministerul adevărului mutat la tribunal by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/3644_a_4969]
-
traficant de mașini e înlocuit de o agresivitate de racket și o pregătire de spion rus, programat să ia urma americanului cu identitate derutantă și mize neclare. Ar mai fi de amintit comunicarea „schizo” a tandemului Anton-Martin (versiune a parabolei orbului carel duce în spate pe șchiop) cu interlopii din Iași sau cu moldovenii din satul Todirești- Vaslui. Dar și ciocnirile de limbaj și mentalitate ale lui Anton cu basarabenii din comuna natală Flutura-raionul Ungheni, punctul terminus al călătoriei sale după
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
să plătească prețul repudierii sociale. Reacția e tipică pentru orice spirit căruia cutuma, condamnîndu-l la disimulare erotică, îi inspiră voința de a-și depăși starea. „Eu cred în bunăvoința zeilor sau a sorții față de mine. Nu este însă o bunăvoință oarbă, ci una care urmărește un scop precis: acela de a-mi da posibilitatea de a realiza ceva în viață.“ (p. 252) Conștiința că este un ales îi dă o exigență care culminează în elevație culturală, trăsătura definitorie a homosexualului fiind
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
calcul fie și numai faptul că a fost întemeietorul Armatei Roșii, iar tacticile sale de ordin militar au consolidat succesul revoluției. În ceea ce privește strategia politică însă, a fost surprinzător de limitat, cantonat într-o doctrină completă ruptă de realitatea înconjurătoare și oarbă la propriile neajunsuri. De altfel, această limitare la doctrină, dublată de o lipsă de înțelegere pentru complexitatea realității înconjurătoare (numită de autor naivitate), l-au făcut să piardă puterea în favoarea lui Stalin, în ciuda unui Testament al lui Lenin care îl
Ironia istoriei – Lecția lui Lev Troțki by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3100_a_4425]
-
atunci. Ne-am închinat/ ca după o masă cu bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsând pereții orbi să se vadă./ Osuarele s-au frânt ca pâinea uscată/ brațe și guri descleștate au țâșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vântul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
întinselor compuneri fac uneori retenibil întregul poem. Asemenea revanșe involuntare au născut cîteva dintre versurile antologice lăsate de heraldul Visurilor...: „Al meu mi-e sufletul, ori mi-e străin?/ Mi-e sufletul de vechi amurguri plin (Lied);/ Tăcut ca vremea, orb ca un mormînt,/ La capătîiul meu de veghe sînt (Veghe);/ Lumea începe și sfîrșește- în mine (Schiță pentru un autoportret);/ Ce vechi sunt vorbele, ce greu e gîndul! (Elegie);/ În tîrgul nostru vechi, pe care-l știm,/ Duc toate străzile
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
fiction, trad. din chineză de Luminița Bălan. 400 pag.) probează și dramele celor ce au foarte puțin, țăranii care cultivă usturoiul și ajung la revoltă spontană, și nepăsarea profitorilor, mai-marii județului. Și unele și altele se aud în cântecele menestrelului orb și se văd în răsucirile buclucașe ori tragice ale sorții. Așteptat la Gaudeamus, ca titlu-far, romanul ajunge de sărbători la cititori. Gemenii, caracterizați prin verbul „a gândi”, au de citit imensul roman Cevdet Bey și fiii să de Orhan Pamuk
Pentru fiecare zodie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2948_a_4273]
-
vederii sufletului și reducerea omului la o râșniță de mistuit pâine. Într-o batjocorire delirantă a supunerii Dumnezeului-Fiul față de Dumnezeu-Tatăl, viitoarea omenire, proiectată de bătrânul de nouăzeci de ani și destinată tuturor generațiilor nenăscute, va cunoaște și va accepta supunerea oarbă față de împărțitorii de pâine, trăind într-o unire universală întru sclavie. Fostul pustnic, practicant al isihasmului autentic, devine astfel proiectant al unui isihasm negru care, parcurgând aparent aceleași etape, dar în replica lor demonizată, conduce omul la aneantizare și disoluție
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
ale Bibliei. Începe, desigur, cu Ecleziastul și, pentru a surprinde deșertăciunea, își alege subiecții dintre nebunii orașului: Zen (așa îl poreclise pe cel mai constant și mai omenos „pișcotar”, prezent la toate evenimentele culturale), bărbatul care vinde broaște țestoase, violonistul orb (suspectat că n-ar fi numai orb, ci și surd, după constanța cu care falsează), cerșetoarea în capot roșu și alți câțiva. Își făcuse, ne spune autorul, o întreagă listă („Își preia bicicleta, dar parcă nu mai are nici un chef
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]