1,597 matches
-
într-un tipar de idealitate. Noi o cunoaștem prin prisma conștiinței lui Ștefan Gheorghidiu, din care cauză nu putem delibera; nu putem lua atitudine. Ela este personajul feminin care simbolizează idealul de iubire, în ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. Orgolios, Ștefan Gheorghidiu râvnea la dragostea Elei, deoarece era cea mai frumoasă studentă de la Litere. Fata avea: "ochii mari, albaștri, vii ca niște întrebări de cleștar". Ea îl iubea pe Ștefan, era capabilă de sacrificiu și devotament, îl însoțea pe logodnicul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ladima este intelectualul de rasă, obligat de împrejurări să trăiască într-o lume insalubră. În plan social nu se poate realiza, iar gazetăria lui onestă deranjează. Între Ladima și societate e o deosebire de concepție și de atitudine, el fiind orgolios, lucid, inadaptabil: Eu sunt un om care scrie... Și dacă nu scriu ceea ce gândesc, de ce să mai scriu?" Nerealizat în viața socială, G.D. Ladima se îndrăgostește de actrița fără talent, Emilia Răchitaru. Acesteia îi atribuie multe calități, vede în ea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ziarului Dreptatea socială, Gelu Ruscanu este personajul principal al dramei. Portretul fizic este reliefat în didascalii, un portret care scoate în evidență și trăsături morale: noblețea, onestitatea, calități de lider. Acesta este un intelectual lucid, însetat de absolut, inadaptat superior, orgolios, trăind în lumea ideilor pure, a iluziilor, dar care este un învins. El trăiește intens drama intelectualului lucid: Câtă luciditate, atâta existență și deci, atâta dramă". Idealizând valorile umanității, între care dreptatea și iubirea, protagonistul trăiește drama de conștiință, amplifică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sexuală. El se desparte de ea pentru că este egoistă și nu s-a culcat cu el. Ea se des parte de el pentru că este egoist și nu voia decât să se culce cu ea. Cu timpul, fiecare dintre cei doi orgolioși simte un oarecare regret, ocazionat mai cu seamă de o reîntâlnire peste ani. El o vede pe ea frumoasă, deschisă multor compro misuri și își spune: „Cum de am fost așa de prost, încât nu i-am cerut în seara
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ofertă a lumii civilizate, deschiderea spre valorile universale. Cu cât omenirea se rostea mai ferm spre o nouă solidaritate, dincolo de orice sectarism ideologic, religios, rasial etc., cu atât mai mult sumbra dictatură se refugia într-un discurs al izolării îmbufnate, orgolioase și stupide. Ea a sperat că va putea înlocui universalitatea de care aveam nevoie, ca de aer, în ordinea spiritului, printr-o conștiință artificială, demagogică, în măsură poate să câștige adeziunea unor spirite rudimentare, însă cu totul inadecvată spiritualității noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
univers greu de analizat și sistematizat. Și apoi, să nu uităm că au fugit toată viața de sistem. Parafrazându-l pe Fernando Savater 3, e aproape imposibil să nu folosești, când e vorba de Cioran, un ton de o pedanterie orgolioasa, ca să spui, uneori în prea multe cuvinte, ceea ce el exprimă cu simplitate ironică, iar a-l sistematiza pe Cioran este din start o erezie. Cioran și Sábato s-au aflat "față în fața" într-o zi, în Paris, în rue Odéon
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
curte, i s-a oferit o arhidioceză drept mulțumire pentru eforturile depuse în educarea prințului, însă i-a fost impus un arest la domiciliu, fiindu-i interzis să părăsească perimetrul arhidiocezei. De asemenea, scrierile apocrife ne oferă imaginea unui rege orgolios și uneori de-a dreptul copilăros în reacțiile sale, pentru care flatarea era una din metodele cele mai ușoare de a obține o serie de favoruri. Astfel, cuvintele bine alese ale lui Colbert rostite cu ocazia cuceririi Besançonului:,,Cezar, cucerind
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Teza și antiteza care-i vor structura viața se pun ca premise sociale; omul fără tutelă, care nu-și găsește o confirmare proprie în mediul său își va găsi acest sprijin în propria conștiință gata oricând să-i afirme atotputernicia orgolioasă."3 În rest, atât cât ne-am putut da seama, exegeza camilpetresciană postbelică s-a cantonat în a afirma că un autor ale cărui deziderate sunt luciditatea, intuiția, nota de autentic și conștiința, nu are a da seama în fața tenebrelor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o fire sensibilă, delicată, și un însingurat, această ultimă ipostază tinzând nu arareori către mizantropie. Când este însă contrazis în diverse probleme care merg de la literatură și filozofie, până la teatrologie și chiar arta de a purta un război, devine meschin, orgolios și violent, se simte ultragiat și se complace în postura de victimă. A nu fi de acord cu el echivalează cu un atentat la bunul său cel mai de preț universul cultural construit cu atâta migală. Inconștientul personal estompează conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pentru el un tărâm interzis, ni se relevă a fi cu mult mai rasat decât cei doi, a căror profesie de bază este (nota bene!) cea de scriitor. Protejat de persona, Camil Petrescu ni se înfățișează din perspectiva personalității sale orgolioase și ironice. Nu este în intenția noastră să dezvoltăm ideea, făcând apel la binecunoscutul studiu al lui Jankélévitch. Să amintim doar că "ironia" socratică avea la bază simularea ignoranței și, în mod asemănător, procedează și personajul-narator: "Numai scriitor știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acestui capitol ori asupra cărora am insistat în cele anterioare reușim să subliniem implicita posibilitate de a identifica profanul cu adausul notei de subsol a Creatorului. Deopotrivă reluând și anticipând problematica aflată în legătură cu balada "Meșterul Manole", "laicul" Camil Petrescu stăruie orgolios în efortul său creativ concentrat. El preia, din perspectiva interpretării prezente, metafora mânăstirii din folclor sub forma textului propriu-zis al romanului, iar necesitatea și consumarea "jertfei", în fapt a multiplelor jertfe, se elucidează divers în paginile acestuia. Așadar, la confluență
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la nivelul inconștientului sunt greu sau deloc reflectate către straturile conștiinței și ale rațiunii. Nu știm ca vreun critic literar de la noi să fi încercat să organizeze opera unui scriitor pe anumite câmpuri mitice sau arhetipale. Nu e o afirmație orgolioasă, ci una constatativă. Acesta este scopul celui de-al doilea capitol. În opinia noastră, inconștientul colectiv, din care se desprinde și cel creator al autorului, generează, în structura de profunzime a operei lui Camil Petrescu, un câmp mitic și trei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
faptă și rezultatul prejudiciabil, atunci când „lucrurile vorbesc de la sine“ - res ipsa loquitur. Se consideră 1 că „progresul medical se asigură prin acceptarea oricăror riscuri utile bolnavului și prin neacceptarea celor insuficient evaluabile și previzibile, a celor ce rezultă din încrederea orgolioasă în forțele proprii sau din necunoașterea tehnicii și aparaturii, ce rezultă din încălcarea conștiinței medicului asupra propriilor sale limite“. Înainte de a analiza modalitățile propriu zise ale răspunderii medicale - disciplinară, penală și civilă - așa cum rezultă ele din prevederile legislative în vigoare
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Elegiile Duineze ale lui Rilke la Elegiile, Nodurile și semnele lui Nichita Stănescu. În special din imaginarul poetic al ultimului sunt preluate simboluri și atitudini antologice: sfera și piatra, litera și osul, îngerul și pasărea, teroarea și jubilația zborului, retragerea orgolioasă în sine, conceptualizarea excesivă etc. etc. Suita următoare de versuri, bunăoară, este mult prea apăsat stănesciană pentru a înșela vigilența unui potențial vânător de insule intertextuale: "Urc și cobor ritmic/ mai repede decât în afara/ mea/ mai încet decât înăuntrul meu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
text al lui Liviu Antonesei funcționează ca un magnet ce atrage, eficient și irepresibil, cele mai variate influențe culturale. După cum, la fel, odată cu primele texte din Căutarea căutării (1978-1989) sunt evidente și racordarea la o poetică generaționistă, și refuzul ei orgolios, în numele căutării notei particularizante. La o plasare oarecum reverențioasă față de miezul tare al poeziei optzeciste trimite, mai întâi, seria de referințe livrești de tot felul risipite din texte sau din peritexte: primul text al cărții, Ca și cum, este dedicat "Memoriei lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alte utopii culturale) "inima mea credincioasă tuturor utopiilor" , pe de altă parte, refuzul, nu-ul aruncat, la fel de decis, oricărei forme de autoritate coercitivă. Dintre cele două tipuri de raportare la ontos și poesis, firește, poetul pare a și-o asuma, orgolios, doar pe cea de-a doua. Intrarea în scenă a lui Daniel Corbu este, de altfel, pusă sub semnul refuzului restaurator. O dovedesc, mai întâi, elementele de paratext: titluri de cărți precum Plimbarea prin flăcări (Cartea Românească, București, 1988), Preludii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi nevoit/ în cele din urmă/ să ies revoltat în stradă", promite el la sfârșitul unui poem rupt realității din motive politice, inclus în Despărțirea de silabe (Editura Tipo Moldova, Iași, 2002). Revolta nu poate presupune altceva decât o poezie orgolioasă, ce promovează perfect lucid distanțarea de realul contondent și în special de acea "mulțime pestriță prin limbi fără noi", drept pentru care se organizează adesea în jurul unui leitmotiv edificator din acest punct de vedere. Zidul (Editura Cronica, Iași, 2008), spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Psyche, Cartea Românească, București, 1989) pecetluiesc această mitologie poetică, a creatorului pe deplin conștient de harul care îl încadrează, cu justețe, în familia celor aleși s-a și vorbit adesea, în cazul acestui autor din Zodia Leului peste măsură de orgolios, despre "mitologia romantică, în latură hiperioniană, orgolios astrală, detașată de contingent" (Eugen Simion) sau chiar despre "întâiul efect notabil în lirica românească de după Al Doilea Război Mondial al acelui Eminescu plutonic pe care I. Negoițescu l-a dezgropat din postume
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mitologie poetică, a creatorului pe deplin conștient de harul care îl încadrează, cu justețe, în familia celor aleși s-a și vorbit adesea, în cazul acestui autor din Zodia Leului peste măsură de orgolios, despre "mitologia romantică, în latură hiperioniană, orgolios astrală, detașată de contingent" (Eugen Simion) sau chiar despre "întâiul efect notabil în lirica românească de după Al Doilea Război Mondial al acelui Eminescu plutonic pe care I. Negoițescu l-a dezgropat din postume" (Nicolae Manolescu). Uvertura Călătoriei de seară este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
față, "aripile albe", bufnița de pe umeri și egreta sunt în mod evident însemnele nobleței, mărcile singularității naturii poetice. În numeroase alte poeme din volumele enumerate mai sus apar alte și alte embleme ale diferenței înnobilatoare, prin care poetul se delimitează, orgolios, de o exterioritate ce reprezintă majoritatea numerică, dar și minoritatea spirituală. El cântă "dimineața unui geniu/ mort la țărmul mării negre/ unde bat valuri alegre/ din mileniu în mileniu", umblă "în toga albastră a celui stingându-se/ pe țărmul galben
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o splendidă banalitate/ de gesturi/ și un buchet de flori/ proaspăt ucise" (Nu știu...). A nu se înțelege însă că acest gen de sentință versificată se schimbă, vreodată, total în rechizitoriu adus acestei exteriorități inferioare. Retras într-o singurătate orgolioasă, care îi mediază relevarea adevăratei identități ("singurătatea/ mă conduce cu eleganță/ spre mine însumi/ în punctul de intersecție/ cu celălalt EU nevăzut" Singurătatea...), poetul Doru Maximovici se ambiționează să își transforme dezamăgirile diurne și sângerările nocturne în enunțuri constituite adesea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îndeletniciri: situarea fără drept de apel a operei sale pe teritoriul poietic delimitat exclusiv de maniera reducționistă ut pictura poesis. Ce-i drept, încă de la început, poeta însăși nu a părut a-și refuza capriciul asumării și afirmării! constante, uneori orgolioase, a dublei sale vocații. A se vedea titlurile și cea mai mare parte a textelor incluse în primele două volume, După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001) și Acuarele vulnerabile (Universitas XXI, Iași, 2003), dar și titlurile de poeme din celelalte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu (2010), Premiul revistei "Observator cultural" (2010), Premiul revistei "Transilvania" (2010), Premiul pentru roman, Alba-Iulia (2010). Dacă e să cădem, cu bună știință, în capcanele întinse de auctorele, tracasat, histrionic și iconoclast al orgolioaselor Scrieri alese (Editura Pan, Iași, 1992), tahigrafiile de început, semnate cu cernelurile nevrozelor postmoderne de Ovidiu Nimigean, ne par rupte dintr-o uriașă suferință declanșată de pierderea încrederii în literatură: "ajuns la marginile literaturii urlu ca un câine/ ce adulmecă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apele astea. Ce chin!// Dac-ar veni vasul fantomă,/ cu vele mari cât o sete!// Cine jupoaie noaptea de piei?". O asemenea tensiune poetică este, totuși, destul de rară; în general, poetul își estompează fervoarea dicțiunii, în numele unei detașări demne, oarecum orgolioase. În ciuda ecourilor favorabile stârnite de asemenea versuri (să nu uităm că volumul debutantului fusese lăudat, între alții, de G. Călinescu, Al. Piru, Vladimir Streinu, Ovid S. Crohmălniceanu), Mircea Popovici refuză o perioadă îndelungată o a doua apariție editorială (doar după
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care colorează (sic!) abundent paleta lirică a lui Mircea Popovici. Peste tot, de altfel, poetul este pe deplin conștient de propria apetență pentru acest anacronism tematic, structural și expresiv; își expune, prin urmare, propria panoplie lirică cu o dezinvoltură aproape orgolioasă, când nu și-o contemplă, el însuși, cum grano solis. Din această perspectivă, cartea următoare de poeme, General Museum (Editura Cronica, Iași, 2001), poate fi citită aproape ca o declarație de credință. Poema ce dă titlul volumului nu este decât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]