2,438 matches
-
John Joe era uluit. Ca și cum nu ar fi avut nici cea mai vagă idee. — Poate... ăăăă... știți, fiindcă nu am întâlnit femeia potrivită? a încercat el curajos. — Asta crezi într-adevăr, John Joe? l-a întrebat Josephine cu un rânjet oribil. John Joe și-a lăsat mâinile să cadă pe lângă corp într-un gest neputincios. Presupun că da. —Eu nu cred că e așa, John Joe. Vineri te-am întrebat dacă ți-ai pierdut vreodată virginitatea. Ești pregătit să-mi răspunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aș mai fi jucat cu el! —Ce mai faci? m-a întrebat el. Spune-mi păpușo, m-am rugat în gând. —Bine, am răspuns. Adică, am fost concediată și mi-am găsit un alt post, dar e într-un loc oribil și cred că e frecventat de prostituate, iar banii pe care-i primesc sunt o nimica toată, dar sunt bine. Tu ce mai faci? Luke a râs. Un râs cald, prietenos, un râs care spunea „cred că ești grozavă“. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în timp ce ea discuta extrem de animată cu Josie, mi-am dat seama care era principala problemă cu mine și cu Luke. Nu era ceva care să-ți sară în ochi. Adică nu faptul că mie mi-era rușine cu hainele lui oribile. Problema era că aveam priorități diferite. Luke era interesat de surprinzător de multe lucruri. De mult prea multe, dacă mă întrebai pe mine. De multe ori mă obliga să fac chestii pe care nu voiam să le fac. De pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aveam amândouă zece ani. Brigit a întors spre mine niște ochi nervoși, scăpărători, apoi și-a mutat privirea. Poți să ne vorbești despre Rachel și despre dependența de droguri? —O să încerc, a zis ea înghițind greu. A urmat o tăcere oribilă, tensionată. Poate că nu găsește nimic de spus, m-am rugat eu din tot sufletul. Dar nu. Brigit a vorbit. Am încercat o veșnicie s-o facem să renunțe, a zis ea privind în poală. Părul îi ascundea fața. — Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
feminină“, cum le numeam noi? încă o dată, pentru o fracțiune de secundă, mi-am imaginat că Luke și cu mine vom fi din nou împreună. C-o să ne întoarcem împreună la New York și c-o să lăsăm în urmă episodul ăsta oribil. Apoi mi-am amintit cât de îngrozitoare fusese ședința cu Brigit și cât de slabe erau șansele ca votul juriului format din Luke Costello să fie mai bun. De frică, am simțit iar că îmi vine să vomit. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trei săptămâni. Dar vizita lui Luke și a lui Brigit mi-a spulberat planul. Miercuri seara, când cei doi abia plecaseră de la Cloisters, am fost chemată în cabinetul doctorului Billings. înalt și straniu, Billings m-a întâmpinat cu o tentativă oribilă de zâmbet. Mi-am dat seama că veștile pe care avea să mi le dea nu erau grozave. După ceea ce am auzit azi, în ședința de grup, despre tine, sper că nu te gândești să pleci vineri, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
decât de o zi și un pic, o văzusem deja îmbrăcată în vreo douăzeci de ținute diferite. La micul dejun, avusese o haină de piele, până la brâu și o pereche de blugi foarte strâmți îndesați în niște cizme stiletto absolut oribile. La ședința de grup de dimineață purtase un costum business portocaliu, gen anii optzeci, cu niște umeri falși ca aceia purtați de jucătorii de fotbal american. La ședința de grup de după-amiază îmbrăcase o fustă sintetică și o bluză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
două negre. Cinci roșii. Cinci verzi. Opt portocalii. Și opt... nouă... zece... douăsprezece, nu mai puțin de douăsprezece galbene. Nu-i corect. Toată lumea cumpără jeleurile astea pentru alea negre. în schimb, li se bagă pe gât alea galbene, care sunt oribile. Pe mine nu mă deranjează alea galbene, a intervenit o altă voce. —Ticălos nenorocit, a sărit o altă persoană. S-a iscat o ceartă în toată regula legată de jeleurile galbene cu aromă de vin. Chestie care pe mine una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
N-ai vrea să mai pățești așa ceva, nu? Ai prea mult respect pentru propria ta persoană. Nu era adevărat, dar îmi plăcea așa de mult de Nola că n-aveam inima s-o contrazic. — Toată chestia cu Chris a fost oribilă, m-am forțat să recunosc. — Sigur c-a fost oribilă, a exclamat Nola de parcă cineva ar fi încercat să susțină contrariul. Dar trebuie să-l uiți. Atunci mi-a venit în minte faptul că în orice conversație purtată de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mult respect pentru propria ta persoană. Nu era adevărat, dar îmi plăcea așa de mult de Nola că n-aveam inima s-o contrazic. — Toată chestia cu Chris a fost oribilă, m-am forțat să recunosc. — Sigur c-a fost oribilă, a exclamat Nola de parcă cineva ar fi încercat să susțină contrariul. Dar trebuie să-l uiți. Atunci mi-a venit în minte faptul că în orice conversație purtată de două femei, indiferent de context, la un moment dat, era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe care le uram. De pildă, să fur sau să împrumut bani fară a avea nici cea mai mică intenție să-i returnez, să chiulesc de la serviciu fiindcă mi-era rău sau să mă trezesc în pat cu vreun tip oribil alături de care nu m-ai fi prins dacă n-aș fi fost drogată. Nu m-am mai trezit doborâtă de rușine și de vinovăție pentru felul în care mă comportasem cu o seară în urmă. îmi recăpătasem demnitatea. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ofensată. Asta până când mi-am amintit cât de oribil mă purtasem cu el. Dacă Luke încă îmi purta pică, avea tot dreptul. Dar spusese că voia să ne vedem. Poate că motivul era că-și mai amintise vreo câteva chestii oribile pe care nu apucase să mi le spună la Cloisters, m-am gândit eu căzând, din nou, în deprimare. 73tc "73" Nu era o întâlnire romantică. Nici un alt rendez-vous nu semănase mai puțin cu o întâlnire romantică. Iar ca să tratez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis Vivian, cu un mârâit lasciv. Oare conversația aia chiar se purta în urechile mele? Oare fusesem târâtă, fără știrea mea, într-un scârbos ménage à trois telefonic, împreună cu șefa mea și cu un seducător decrepit? Era ca un vis oribil, absolut oribil. Mi-am dres glasul. — Îmm, Carl, vrei să-ți trimit contractele, până mâine, direct ție sau agentului tău? — Ne-a stricat cheful, a rânjit, cu răutate, Vivian. — Trimite-mi-le mie, drăguțo, mi-a răspuns Carl cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Apoi Randall îmi spusese că voia să mergem în vizită la părinții lui, în Palm Beach. — Bună, iubito. Randall m-a pupat pe obraz, când m-am urcat în mașină, lângă el. — Ești gata pentru puțin soare? Vremea asta e oribilă. Ploaia se lovea de ferestrele mașinii lui de oraș. Noaptea era tristă și nămoloasă. Era încheierea unei zile care fusese cenușie și umedă. — Ba bine că nu, i-am răspuns. Gândul c-aveam să stau în preajma lui Lucille îmi scăzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
deja un asistent și a făcut doi publiciști să plângă. și nu e încă nici ora nouă. Ai văzut asta? Mi s-a tăiat respirația când David mi-a arătat prima pagină. Stanley Prizbecki - îmbrăcat într-un body de damă oribil și dat cu rujul ăla de un roșu țipător - se holba la mine de pe pagina întâi. Era fotografia pe care o descoperisem în dosarul lui Vivian. „TRAVESTI DE FORȚĂ PENTRU ADJUNCTUL PRIMARULUI!“ tuna titlul. Se pare că s-au despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
săpați? îl întrebă el pe unul dintre muncitori. — Vreo zece metri. — Zece metri? repetă Wilt. Și când vă vine cimentul? — Luni - asta dacă suntem norocoși, îi răspunse omul. Wilt trecu mai departe. în minte îi răsărise o idee proaspătă și oribilă. 2 Era una din zilele bune ale Evei Wilt. Viața Evei era constituită din zile, zile bune și zile „din alea“. Zilele erau pur și simplu zile, cele în care nu se întâmpla nimic rău și ea reușea să spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fie înnebunit după tine. — Pe cuvântul meu că era beată rangă, spuse Wilt, așezat pe un scaun în bucătăria familiei Braintree, în timp ce Peter Braintree îi desfăcea o sticlă de bere. Era beată și îmbrăcată într-o pereche de pijamale galbene oribile și fuma o țigară vârâtă într-un afurisit de portțigaret din ăla lung... — Și ce ți-a zis? — Păi... dacă tot vrei să știi, mi-a zis „Vino-ncoace, dragul meu...“ Nu, nu, e mult prea mult! Am avut și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să pleci nicăieri. Sally o să aibă grijă de tine. întinde-te numai aici și încearcă să dormi puțin. Eva se întinse, dar de dormit îi era imposibil să doarmă. Imaginea lui Henry gol și întins în baie deasupra păpușii ăleia oribile îi rămăsese înfiptă în minte. Se văzuseră nevoiți să spargă ușa, iar dr. Scheimacher se tăiase la mână într-o sticlă încercând să-l scoată pe Henry din baie... O, fusese mult, mult prea înfiorător! De-acum înainte nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ceva? întrebă inspectorul. Henry Wilt? — Wilt? repetă directorul-adjunct, care fusese însărcinat să discute cu poliția, timp în care directorul colegiului își petrecea timpul într-un mod mult mai profitabil, probabil încercând să contracareze publicitatea negativă provocată de toată povestea asta oribilă. Păi da, sigur că-mi spune. Este unul dintre asistenții noștri de la Studii Liberale. De ce? E vreo...? — Dacă nu vă deranjează prea tare, domnule, am vrea să schimbăm câteva vorbe cu el. în particular. — Dar Wilt e unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că este extrem de urgent. — Probabil o să te anunțe că până la urmă te-au numit totuși lector, îi zise vesel Braintree. — Mă îndoiesc, aruncă Wilt și ieși posomorât din sala de mese, apucând-o în sus pe scări. Avea el bănuiala oribilă că promovarea era ultimul lucru pentru care voia să-l vadă directorul-adjunct. — Prin urmare, domnule, zise inspectorul după ce se așezară amândoi în biroul oferit de director, eu mă numesc Flint. Inspectorul Flint de la Criminalistică. Iar dumneavoastră sunteți domnul Wilt? Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și își ținea ochii fixați pe obiectul îngrozitor care atârna deasupra lui. Acum izbuti să-și dea seama că nu era altceva decât o păpușă gonflabilă. Mai izbuti și să-și dea seama de ce Wilt voise să îngroape chestia aia oribilă. — Dați-o jos! Dați-o jos, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el din toți rărunchii, timp în care fotografii de la ziare făcură un cerc în jurul lui. Dar macaragiul își pierduse cumpătul. închise ochii, trase de mânerul greșit, iar Judy își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Ce dracu’...? murmură ea și sări de lângă Gaskell. Părintele St John Froude ezită. Venise aici ca să-și recite poezia și ar fi zis-o el, dar era limpede că năvălise nepoftit peste o femeie foarte goală, cu o față vopsită oribil, care tocmai făcea dragoste cu un bărbat care, din câte a reușit el să remarce din privirea rapidă aruncată asupra lui, nu avea nici un fel de față. — Eu... începu el, după care se opri. Bărbatul de pe pat se rostogoli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de misiunea lui inițială. Sally rămase în cocpit și-i strigă vorbe jignitoare, iar în spatele ei se ridică o formă apărută în ușa cabinei. Parohul văzu cu ușurare că acum bărbatul avea față - nu una simpatică, ci de-a dreptul oribilă, dar, la urma urmei, totuși o față! - și că se apropia de femeie prin spate, mânat de cine știe ce intenție oribilă. în clipa următoare intenția a și fost dusă la capăt. Bărbatul se aruncă asupra femeii, cuțitul căzu pe punte, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
apărută în ușa cabinei. Parohul văzu cu ușurare că acum bărbatul avea față - nu una simpatică, ci de-a dreptul oribilă, dar, la urma urmei, totuși o față! - și că se apropia de femeie prin spate, mânat de cine știe ce intenție oribilă. în clipa următoare intenția a și fost dusă la capăt. Bărbatul se aruncă asupra femeii, cuțitul căzu pe punte, femeia încercă să se agațe de marginea ambarcațiunii și apoi alunecă drept în apă. Părintele paroh St John Froude nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a fiicei lui Harry. Tom era la parter când femeia a intrat în anticariat - udă leoarcă, cu apa scurgându-i-se din haine și din păr, o ființă stranie, dezordonată, cu ochii fugindu-i în toate părțile și un miros oribil, acru, învăluindu-i trupul. Tom îl recunoștea ca fiind mirosul omului veșnic nespălat, mirosul omului nebun. — Vreau să-l văd pe tata, a spus ea, încrucișându-și brațele și apucându-și coatele cu degete tremurătoare, pătate de nicotină. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]