1,187 matches
-
Lozonschi. În decursul timpului, unii domnitori (mai ales cei din familia Mavrocordat) au făcut mai multe danii acestei biserici. În anul 1857, pe latura nordică a pronaosului, s-a construit un osuar pentru membrii familiei Balș. Aici au fost îngropate osemintele Bălșeștilor din mormintele aflate în cimitirul din jurul bisericii. În anul 1900 s-au adus din cimitir și opt pietre funerare ale unor membri ai familiei Balș, acestea fiind încastrate în pereții interiori ai pridvorului. Pe peretele nordic al pridvorului sunt
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
altarul actualei biserici se află o cruce de piatră pe un postament, care indică locul Sfintei Mese a bisericii anterioare, cu inscripția 1730. Cu prilejul săpăturilor arheologice efectuate în vederea întocmirii proiectului de expertiză și consolidare a bisericii, s-au descoperit oseminte umane, monede, precum și ruinele unei alte biserici, mai vechi. În urma acestor descoperiri, specialiștii au avansat ipoteza potrivit căreia prima biserică din acest loc datează din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Între anii 1853-1858, în apropiere de locul unde
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
Ortodoxe cu hramul ,Nașterea Maicii Domnului Nostru Iisus Hristos, din satul Prilog, județul Satu-Mare Biserică și casa parohiala au fost din cele mai vechi timpuri așezate tot unde sunt azi,aici fiind și cimitirul bisericii.Ca dovadă au fost scoase oseminte cu ocazia zidirii pivniței la casa veche parohiala,sub pastoratia preotului Ioan Pop Lemeny,iar mai nou oseminte scoase cu ocazia zidirii noii case parohiale în 1956 sub preotul Constantin Ioniță,când s-au scos mai multe oase chiar și
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
au fost din cele mai vechi timpuri așezate tot unde sunt azi,aici fiind și cimitirul bisericii.Ca dovadă au fost scoase oseminte cu ocazia zidirii pivniței la casa veche parohiala,sub pastoratia preotului Ioan Pop Lemeny,iar mai nou oseminte scoase cu ocazia zidirii noii case parohiale în 1956 sub preotul Constantin Ioniță,când s-au scos mai multe oase chiar și sicrie ale celor înmormântați în acest cimitir,de unde reiese clar că pe acest loc a fost cimitirul cel
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
31 mai 1937. Biserică era deja închisă de o jumătate de an, deoarece există pericolul prăbușirii. "Gazeta Sălajului" din 31 mai 1937 publică o listă a sătenilor din Bocșa care au contribuit "la zidirea bisericei și a mausoleului pentru adăpostirea osemintelor lui Simeon Bărnuțiu". Lista cuprinde 278 de persoane care au donat sume cuprinse între 7.000 lei, cât a donat Lapoș Teodor lui Teodor, și 300 de lei. În total s-a adunat suma de 592.600 lei. Sfințirea și
Biserica greco-catolică din Bocșa () [Corola-website/Science/323966_a_325295]
-
că sunt urmașii idolilor»" (adică ai statuilor-coloane ce reprezintă fii Soarelui de la Tiahuannaco și Cuzco, conchide Dan Apostol - pag. 114). Se afirmă că datarea statuilor și a construcțiilor din Insula Paștelui este pur deductivă, deoarece li s-a atribuit vârsta osemintelor și a rămășițelor de lemn ars găsite în apropiere. Cele mai vechi urme organice (un foc lângă "șanțul lui Iko") a fost datat 400 AD de către expediția lui Thor Heyerdahl. Cea mai mare statuie terminată are 80 de tone, 23
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
Alt zid asemănător este la Cahokia (Illinois) de 30 m înălțime, 220? m lățime și 360 m lungime, cu suprafețele pline de sculpturi cu vulturi, șerpi, bizoni, broaște țestoase. La bază sunt morminte cu bijuterii din cupru și aur, cu oseminte de peste 2000 de ani. Nu se știe cine a ridicat aceste construcții din America de Nord. În complexul de peșteri Loltun (Yucatan, Mexic) s-au găsit statui colosale (de zeci de tone fiecare), cioplite din lavă pietrificată care se deosebesc de oricare
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
în anul 1692, de către austrieci, cu aceștia venind și iezuiții. Pe locul fostei biserici Sf. Egidiu a fost construită una nouă. În această biserică a fost înmormântat în 1714 mareșalul Friederic de Lovenburg, iar în 1759 prefectul iezuit Francisc Polentari. Osemintele lor se află sub pardoseala bisericii, locurile respective fiind marcate cu câte o lespede, prefectul iezuit în mijlocul bisericii, respectiv mareșalul în partea de est. Odată cu întemeierea Episcopiei Greco-Catolice de Oradea în 1777, împărăteasa Maria Terezia a transferat biserica pentru catolicii
Biserica Seminarului Greco-Catolic din Oradea () [Corola-website/Science/319467_a_320796]
-
transpunerea ei scenică, diferite obiecte cu valoare memorială. În curtea conacului, a fost construit între anii 1925-1927, din inițiativa Academiei Române și cu sprijinul Ministerului Artelor, un mausoleu asemănător ctitoriilor voievodale moldovenești, în care au fost strămutate la 19 mai 1928 osemintele poetului, înhumate inițial într-o criptă dintrun colț al grădinii. De asemenea, au mai fost înmormântate aici și rămășițele părinților poetului - vornicul Vasile Alecsandri (1792-1854) și Elena Alecsandri (1800-1842) - aduse prin grija soției lui Alecsandri de la Biserica "Sf. Spiridon" din
Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mircești () [Corola-website/Science/315937_a_317266]
-
pictat de Paul Molda. La data de 19 mai 1928, "într-un cadru restrâns și fără mult fast" - după cum relatează articolul ""La cripta lui Vasile Alecsandri"" publicat în ziarul "Universul" din 23 mai 1928 -, în acest mausoleu au fost strămutate osemintele poetului, cu participarea președintelui Academiei Române, Emil Racoviță, și a nepoatelor poetului, Elena și Margareta Catargi, Maria Sturza etc. De asemenea, au mai fost înmormântate aici și rămășițele părinților poetului - vornicul Vasile Alecsandri (1792-1854) și Elena Alecsandri (1800-1842) - aduse prin grija
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
și a decedat în acel sat la data de 30 iunie 1858, în timpul unei epidemii. Din cauza distanței și a condițiilor grele de transport, trupul n-a mai putut fi adus la Humulești, fiind înmormântat la Prigoreni. La 15 decembrie 2001, osemintele sale au fost strămutate lângă cele ale soției sale, Smaranda Creangă, în cimitirul din Humulești, prin eforturile preotului paroh Viorel Cojocariu de la Biserica "Sfântul Nicolae" din Humulești. Mormântul inițial este străjuit de un monument de piatră cu cruce, pe care
Biserica de lemn din Prigoreni () [Corola-website/Science/315958_a_317287]
-
ni-l arată ca pe un domn foarte popular. "Că așa arăta de bun și de blând - spunea Ion Neculce (cf.Ion Neculce, Letopisețul...) încât tuturor le era ușa sa deschisă și era nemăreț de vorovea cu toți copiii". Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935. Pe lespedea raclei sale este scris următorul text: "„Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
Marcu din Alexandria, în anul 828. Evanghelistul, episcop al Aquileei și patriarh al Alexandriei, era venerat de către copți drept fondatorul bisericii lor. Cucerirea musulmană a Egiptului a servit neguțătorilor Rustico da Torcello și Bon da Malamocco drept pretext pentru răpirea osemintelor sfanțului. Conform legendei, relicvele au fost înmânate dogelui Giustiniano Partecipazio (827-29), sub al carui patronat s-a clădit prima biserică, de lemn, închinata evanghelistului. Acest lăcaș a fost distrus într-un incendiu din 976, odată cu palatul dogal. În urma acestor distrugeri
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
sa cea mai mică, Ruxandra. Pe fata cea mai mare o măritase cu mare pompă după nobilul lituanian Janusz Radziwiłł, în 1645. Pleacă în exil la tătarii din Crimeea, apoi la Istanbul, unde va trăi până la sfârșitul vieții (1661). Ulterior, osemintele îi sunt aduse la Biserica Trei Ierarhi din Iași. A rămas în istorie nu prin inițiativele sale de politică externă, desfășurate în umbra Porții, ci prin preluarea funcției imperiale bizantine de protector al lumii ortodoxe și prin fecunda sa activitate
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
17 mai și pierde definitiv tronul. Fuge la cazaci, de acolo la tătari și apoi la Constantinopol, unde a fost închis în Cele Șapte Turnuri. După eliberare, încearcă zadarnic să-și recâștige tronul, dar în 1661 moare la Constantinopol. Ulterior, osemintele sunt aduse la Iași, fiind reinhumate în biserica Trei Ierarhi, alaturi de ceilalti membri ai familiei. A zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este cea numită Sfinții Trei Ierarhi de la Iași, pe lângă care a înființat o școală
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
hunilor sub Ellak, fiul lui Attila, de o confederație rebelă condusă de regele Ardarich și gepizii săi, populație înrudită cu goții, ajunsă aici în cadrul migrației barbare anterioare, a hunilor. În Transilvania arheologii au găsit mai multe necropole atribuite gepizilor, adăpostind osemintele unor figuri (presupuse) regale ori nobiliare. Cele mai importante sunt: necropola regală de la Apahida (lângă Cluj), ce conține scheletele a doi regi, probabil în succesiune generațională; necropola prințesei din Turda, monument funerar al unei aristocrate locale, poreclită „Franziska” și necropola
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
adică „Jiul de Sus” sau „Jiul de Munte” care treptat s-a transformat în „Gorjii”, apoi „Gorjiu” și, într-un final, în "Gorj". Izvoarele istorice atestă că încă din paleoliticul mijlociu purtătorii culturii și-au gasit adăpost în peșterile locului, osemintele lor fiind scoase la iveală de arheologi și speologi la Baia de Fier și Broșteni. Așezările de la Bălești, Crasna, Vladimir, Runcu și Telești stau mărturie locuirii județului în epoca neolitică și cea a bronzului. Cercetările arheologice sistematice efectuate de instituții
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
Mausoleul a fost construit între anii 1926-1934 din inițiativa filialei Societății „Cultul Eroilor“ din orașul Giurgiu, după un plan al arhitectului State Baloșin. El este situat pe locul fostului cimitir al eroilor, aflat în parcul spitalului. În mausoleu sunt înhumate osemintele a 632 de eroi, dintre care 350 eroi români (identificați), 69 eroi germani (identificați) și 213 eroi (necunoscuți) decedați la Giurgiu, Naipu, Prunaru și Bălăria sau în prizonierat în Bulgaria. Mausoleul este înscris la poziția nr. 251, având codul GR-II-m-B-14877
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
ale lui Beria, care avea să primească numele de „jocul florii lui Beria”. Au circulat și numeroase relatări despre violențele lui Beria, torturile și uciderea sadică a victimelor sale. De prin anii 1970, moscoviții au început să colporteze zvonuri despre osemintele găsite în curtea, pivnița sau nișele din pereții reședinței lui Beria, clădire devenită între timp sediul ambasadei Tunisiei. Asemenea povestiri au continuat să apară și în diverse publicații. În decembrie 2003, ziarul londonez "Daily Telegraph" publica o știre conform căreia
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
între timp sediul ambasadei Tunisiei. Asemenea povestiri au continuat să apară și în diverse publicații. În decembrie 2003, ziarul londonez "Daily Telegraph" publica o știre conform căreia, în timpul unor lucrări de reparație din ambasadă, ar fi fost găsite în pivniță oseminte într-o pungă din material plastic. Membrii familiei lui Beria și fostul șef al spionajului sovietic Pavel Sudoplatov au respins ferm orice aserțiune că Beria ar fi torturat, ar fi ucis și și-ar fi îngropat victimele la reședința oficială
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
mai tarziu aduse în Sevilla, apoi transferate în Sânto Domingo, mutate la Havana (Cuba), și în cele din urmă (în 1899) au fost returnate la Sevilla. (Unii istorici cred că rămășițele aduse din Sânto Domingo nu erau ale sale, deci osemintele sale pot fi încă acolo). Oriunde se odihnește Cristofor Columb acum, cercetările moderne au diminuat considerabil reputația eroica pe care a câștigat-o în secolul al XIX-lea, desi calitățile sale de navigator sunt celebrate și acum. În Catedrală din
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
pe șine: "Rousseau, judecător al lui Jean-Jacques" și "Revenile - plimbăreț singuratic". 2 iulie 1778 - Moare la Ermenonville, pe domeniul marchizului de Giradin, care îl invitase să stea la el. Este înmormântat pe o insulă artificială de pe lacul domeniului. În 1794, osemintele lui au fost duse la Pantheon, unde se odihnesc și astăzi. Primul om care a îngrădit o bucată de pământ, ce s-a gandit să-și spună: Acesta este al meu!" și a găsit oameni destul de stupizi ca să-l creadă
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
fac apologia tradiționalismului catolic, iar " Vârtejuri" rămâne un pamflet la adresa revoluției din 1905. În timpul primului război mondial, Sienkiewicz organizează în Elveția, împreună cu Ignacy Paderewski, "Comitetul de ajutorare a victimelor războiului din Polonia". Moare la 15 noiembrie 1916 la Vevey, Elveția. Osemintele i-au fost aduse în patrie în 1924.
Henryk Sienkiewicz () [Corola-website/Science/298185_a_299514]
-
ctitorie a domnului. Lespedea nu a fost inscripționată, pentru a nu a afla turcii că trupul a fost adus în țară, însă văduva domnului a inscripționat numele Constantin Brâncoveanu în caractere chirilice pe candela de argint, inscripție redescoperită în 1914. Osemintele lui Brâncoveanu au fost dezgropate în secolul al XX-lea în două rânduri, în 1932 și în 1985. În 1932, osemintele domnului au fost identificate cu prilejul unei cercetări arheologice desfășurate la biserică, în coordonarea lui Virgil Drăghiceanu, secretar al
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
însă văduva domnului a inscripționat numele Constantin Brâncoveanu în caractere chirilice pe candela de argint, inscripție redescoperită în 1914. Osemintele lui Brâncoveanu au fost dezgropate în secolul al XX-lea în două rânduri, în 1932 și în 1985. În 1932, osemintele domnului au fost identificate cu prilejul unei cercetări arheologice desfășurate la biserică, în coordonarea lui Virgil Drăghiceanu, secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice. În 1985 au avut loc lucrări de consolidare ale mormântului, conduse de arheologul Panait I. Panait. În 12-15
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]