1,898 matches
-
ani. "Un mare scriitor nu este altceva decât un scriitor. Diferența este de nuanță, nu radicală. Toți săritorii în înălțime sar, să zicem, doi metri. Unul sare doi metri și cinci centimetri și este un mare sportiv. Nu, nu merită osteneala nici să te gândești măcar să ajungi doar un biet mare scriitor, doar un pârlit de autor genial. Ia cele mai bune cărți scrise vreodată. Abia dacă sânt ceva mai răsărite decât cărțile mediocre. Fundamental sânt tot cărți, nimic altceva, îți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
au fost prea cuminți, a trecut în burtica mea sferică. Ia uite-i cum își trag, înfrigurați, hainele pe ei. Se evită cu privirea, nu mai au nimic să-și spună și, chiar dacă ar avea, nu mai socotesc că merită osteneala. El zâmbește rece, ea nu mai vede și nu mai știe nimic. N-a mai povestit niciodată, nimănui, ce-a avut norocul neisprăvitul de Vali să audă. De aici trag concluzia că ea îl iubește. Ghinion! Căci Vali, imediat ce-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochi, ezită o clipă, apoi o mototoli între degete. Era gata s-o zvârle dar se răzgândi și o băgă în buzunar. - Nu e asta. Eram de altfel aproape sigur că nu l-am notat. De ce mi-aș fi dat osteneala să-l notez? Un nume simplu, manifest. Aș putea spune chiar fante, pentru că se arăta pe de-a-ntregul, nu ascundea nimic. De ce l-aș fi notat? N-am notat nici data, nici adresa. Și totuși uite că numele îmi scapă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au plecat la bar, spuse bătrânul, continuând să zâmbească. Eu mai aștept. Și-i arătă țigara de foi, de-abia începută. - Mă duceam spre Sala catalană, începu Adrian, pregătindu-se să se ridice. Dar acum mă întreb dacă mai merită osteneala. Deși... Se întrerupse și se așeză din nou în fotoliu. Apoi își privi concentrat tovarășul, ca și cum ar fi încercat să-l recunoască. - Deși, continuă, când adineaori, în ascensor, am auzit pentru întîia oară de pictor, de artistul laureat, am simțit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în spate cu un gest scurt, de furie și deznădejde. - Ce să-i spun? Pe ce limbă să-i vorbesc? Dacă nu știu rusește, cum o să mă înțeleagă? - Vorbiți-i orice, îl încurajă Zamfira. Numai să vadă că ne dăm osteneala, că nu-l lăsăm să moară ca un câine. Vorbiți-i în orice limbă, că dumneavoatră sunteți filozof... Darie oftă fără voia lui și-și trase chipiul pe frunte. - Cu adevărat filozof! exclamă, încercînd să zâmbească. Ivan! izbucni, întorcîndu-se spre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi trebuit să-l împușcăm, să nu se mai chinuie. Dar nu trebuia să-l purtăm cu noi. - Așa sunt ordinele, spuse Iliescu. Dar, ați văzut și dumneavoastră, ne-a purtat noroc... - Ce e drept, ne-am dat și noi osteneala, îl întrerupse Zamfira. I-am vorbit, i-am povestit. Darie se opri deodată și-i privi pe rând. - Măi băieți, mi se pare mie sau sunt pe-aici milioane de greieri? M-au asurzit... - Sunt greieri, domnule elev, spuse Zamfira
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îl găsi rupt, teșit, dar Iliescu îi întinse pachetul cu țigări rusești, așteptă să-și aleagă una, apoi i-o aprinse. - Mă băieți, începu după ce trase câteva fumuri. Voi sunteți oameni foarte buni și devotați și v-ați dat destulă osteneală cu mine. Acum o să ascultați de ordinul meu: trebuie să-l ascultați, căci va fi ultimul meu ordin... Se întrerupse brusc și trase repede din țigare, ca să-și ascundă emoția. - Suntem ostași, începu din nou, am văzut toți moartea. Eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ar fi văzut pentru întîia oară. - M-am gândit că s-ar putea ca înșiși autorii operației să ne fi sugerat ideea mesagiilor subversive și a complotului. - Nu prea înțeleg... - Nici eu, adăugă Ghibercea. De ce și-ar fi dat atâta osteneală? Pantazi apucă farfurioara și o trase încet în fața lui. - Mulțumesc, spuse. Numai aici se poate bea cea mai bună cafea fără caimac. Nu înțeleg cum o faceți... Apropie ceașca de buze și sorbi cu grijă. - Și, ca de obicei, e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neglijat-o vreo zece, doisprezece ani, înainte și în timpul războiului, ai încercat din nou s-o înveți, și apoi, pe neașteptate, ai renunțat pentru totdeauna. Avem de-a face deci cu mai multe straturi de memorie. Dacă îți vei da osteneala să te analizezi și să notezi cu atenție, vom vedea care din straturi va fi reanimat cel dintâi... Câtva timp s-au privit unul pe altul, parcă fiecare ar fi așteptat să înceapă celălalt. - Și ce se crede la Piatra
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mesajul arta nu diminuează sensul și intensitatea acestuia. El este camaradul de calcul și măsură al creatorului artist, factor ce consonează și evaluează odată cu impulsiunea zidirii sale. Adeseori, însă, observăm suprapunerea unor elemente ulterioare actului creator peste roadele pârguite ale ostenelii artistice. Astfel, unele dintre aceste roade denumite obiecte de artă dobândesc un preț al vânzării și cumpărării lor, sunt estimate și evaluate, comparate critic și mereu reașezate în eșantioane valoric diferite. Aceste ample și meticuloase operațiuni sunt orchestrate și atent
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
primește revelații și sensuri noi fundamentale. Aceste deschideri spre un metafizic primordial sunt purtate de fascicolele frumuseții ce săgetează asimilator conștiința remodelantă a sensibilului admirator. În reculegerea sa, deopotrivă calmă și efervescentă, el este însoțit de prezența supra-temporală a nestinsei osteneli creatoare pe care artistul și-a asumat-o demiurgic precum un destin prelungit și împlinit abia peste și dincolo de certitudinea inevitabilă a morții. Această întovărășire determină ca admiratorul să-și întâlnească propria valență artistică, propria disponibilitate telurică spre frumusețile originare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
intensitate și persuasiune torențială, de cea dăruită artistului în străfulgerările agonice ale creației. Opera de artă solicită reculegerea conștiinței individuale ca actul regăsirii de sine întru deshiderea lăuntricului spre propriile potențialități nesfărșite. Apogeu al creației unui flux de inspirație și osteneală înnobilantă, depășirea ascendentă a operei de artă din interiorul evolutiv al rostuirii sale, capodopera întâmpină admiratorul revelând contemplării sale nu atât ce este în profunzimea lui încă ne-sondată ci, mai ales, ce ar putea deveni. Reculegera în fața capodoperei deschide
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și alte teorii care vedeau în George un homosexual inhibat sau o victimă a unui complex oedipian sau un protestatar individual împotriva conformismului burghez. Figura pe multe drapele care fluturau în vânt. Și, cu toate că George nu și-a dat niciodată osteneala de a-și justifica în vreun fel comportamentul, se bălăcea în propriu-i fel de a fi, încercând ici-colo să confere exceselor lui coloratura ameliorantă a unui interesant fundal psihologic. Simțea sau se prefăcea a simți că personalitatea lui haotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Como, două de dimensiuni mijlocii și unul micuț. Adam ocupa dormitorul mic, și pentru că îl prefera, și pentru a lăsa liberă o „cameră de oaspeți“ normală. Deși primeau foarte rar oaspeți, întrucât Brian îi detesta, Gabriel își dăduse plăcuta osteneală de a face camera de oaspeți atrăgătoare, alegând „cărți speciale pentru musafiri“, aranjând lămpi pentru citit, hârtie de corespondență, și așa mai departe. Când sosise Ruby, Gabriel nu reușise să găsească nimic important să-i dea de făcut. Spălase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea-o la dispoziție pe fata asta frumoasă, deșteaptă și dulce. Și bogată pe deasupra. Trebuie să fie nebun. De ce naiba-i atât de lasă-mă să te las, și de nesăbuit și fraier? Dacă și-ar da cea mai mică osteneală ar fi a lui, s-ar putea însura cu ea. Ah, Dumnezeule! Cât e de frumoasă, cât e de inteligentă, cât e de angelică, nimic nu-i lipsește! Doamne, dac-aș fi eu din nou tânăr, dac-aș fi liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își făcea apariția, atenția pe care i-o acorda lui Hattie era vagă, distrasă, distrată și forțată. Se afla tot timpul „în altă parte“. Era notoriu faptul că nu-i plăceau copiii și nu-și dăduse nici cea mai mică osteneală să se apropie de nepoata lui, a cărei neîncredere și lipsă de experiență se potriveau aidoma cu monumentala lui stângăcie și lipsă de tact. Relațiile lui cu Pearl fuseseră, deși corecte, și mai lipsite de substanță. Se uitase o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părțile din jurul petei, precum și alte părți, cu ceaiuri de diverse tării. Fără îndoială că rochia arăta puțin diferită, dar pata fusese integrată în imprimeu. „S-ar putea chiar spune că e mai frumoasă acum“, se gândea Gabriel. Își dăduse multă osteneală cu rochia, era mulțumită de rezultat, fericită că-i putuse fi de folos lui Tom, și aștepta elogii. Tom îi acceptă însă capodopera cu un vag „Ah, da - mulțumesc“. Făcu ghem rochia care fusese călcată cu multă grijă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
veghea la dominația planetară a Banului-Rege, la prevalența productivismului și la dezvoltarea societății de consum. Fiecare lucru sprijinindu-se pe imperativul categoric al unei morale a muncii care permite realizarea individului și dominarea naturii din care, conform poruncii divine, "cu osteneală să te hrănești" ( Facerea 3, 17). Cu aceasta suntem în miezul "formei" morale: raportul de dominare pe care subiectul trebuie să-l stabilească el cu sine însuși, fundament al raportului de stăpânire pe care același subiect trebuie să-l aibă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
bună seamă venea din partea trupeților cu care era el obișnuit. T.R.-iștii însă nici nu clipeau îndărătul ochelarilor, iar lui rânjetul i se ștergea de pe față în timp ce își muta privirea de la unul la altul și nici nu-și mai dădea osteneala să-și ascundă dezamăgirea. Iar dezamăgirea, o știau cu toții, putea deveni în orice moment aversiune. Până una-alta însă rămânea mamelon, cu sau fără măscări, cu sau fără rânjete. Și fiindcă totuși treceau drumuri de țară prin locurile acelea pustii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ajutoare. Bine ar fi să ne mai trimită măcar câțiva, ca să completăm efectivul plutonului, că ne-am cam rărit - a apreciat zvonul sublocotenentul Cicoare. Într-una din seri, pe când Toaibă, împreună cu grupa lui de cercetași, tocmai se întorcea - frânt de osteneală - dintr-o misiune, l-a întâmpinat Otic: Toadere! Am să ți spun o noutate! Da’ ce noutate! Nici în visele tale cele mai grozave nu ți s-a arătat așa ceva. Măi Otic. Ție îți arde de șagă și eu cad
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
eșantioane din aglomerația de ingrediente ale realului și să le aducă - spre contemplare, meditație sau, măcar, conștientizare - cititorului. Iar actul poetului, pornit din convingere, e argumentat și prin apelul la cuvintele lui Emil Cioran, care flanchează poemul Lașitate: Nu merită osteneala să te sinucizi, pentru că oricum ar fi prea târziu și Faptul că viața n-are niciun sens este o rațiune de a trăi, singura de altfel. Depășind inventarierea datelor lumii, eul poetic emite judecăți tulburătoare, chiar plecând de la platitudini - viața
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lăsăm să facă ce vrea, să stăm deoparte și să nu o tulburăm în nici un fel, și să așteptăm vremea când va îngădui și oamenilor să facă la rândul lor câte ceva; atunci va fi potrivit pentru dumneavoastră să vă dați osteneală și să vegheați mai mult la toate, iar pentru mine să plec de aici, de la țară, și să spun: „iată-mă”. Deocamdată, voind a vă răspunde cu aceeași bunăvoință pe care mi-ați arătat-o, nu pot să vă scriu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
hotărând să o dau, este bine să o duc eu însumi sau să v-o trimit. Mă gândeam să nu o dau, pentru că Giuliano, cine știe, nici n-are s-o citească, iar Ardinghelli o să se mândrească el cu această ultimă osteneală a mea. Nevoia în care mă aflu și care mă împinge de la spate mă îndemna totuși să i-o dau, căci îmi prăpădesc sănătatea și multă vreme n-am să mai pot trăi așa, pentru că sărăcia mă înjosește. În afară de aceasta
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
aș putea dărui un lucru mai prețios decât acela de a vă face cu putință să înțelegeți, într-un timp foarte scurt, tot ceea ce eu nu am reușit să cunosc decât într-un lung șir de ani și cu multe osteneli și primejdii pe care le-am întâmpinat. Opera aceasta, eu nu am înfrumusețat-o și nici nu amumplut-o cu fraze îndelung meșteșugite, cu vorbe umflate și mărețe sau cu alte găteli și ornamente care uimesc privirea și cu care mulți
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
puterea, și prea puțin ca s-o păstreze. CAPITOLUL VII DESPRE PRINCIPATELE NOI CARE SE CUCERESC PRIN ARMELE ȘI PRIN FAVOAREA ALTUIA Aceia care, numai printr-o soartă norocoasă, din simpli particulari devin principi, reușesc să obțină aceasta cu puțină osteneală, dar le trebuie mult mai mult ca să păstreze ceea ce au dobândit; greutățile, ei nu le întâmpină pe drum, și par că zboară spre putere; ele se ivesc doar atunci când ținta a fost atinsă. Astfel se întâmplă când i se cedează
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]