1,178 matches
-
Ambele sînt minime cărora le corespund maxime: lumea socială și naturală, respectiv omul-erou, autonom. Aproape la fel de tîrziu, În 1965, Georges Perec se va Încumeta să reediteze proiectul fleubertian din Madame Bovary Într-o variantă pentru „societatea de consum”, cu titlul ostentativ Les Choses. Literatura lucrurilor va fi aceea care, treptat, se va instala În apartament. Asta pentru că personajul va deveni, după o scurtă agonie, „omul fără Însușiri”, nici erou nici antierou. Un erou totuși, În felul lui, pentru că supraviețuind unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cinstit atmosfera zumzăitoare a lui Emil GÎrleanu cu cea sulfuroasă a lui Gide, prietenia nu se supune aceleiași atitudini nimicitoare din partea Zorei, iar raporturile cu sexul opus lipsesc de tot (oare nu dintr-o oftică pe vedetismele autoficțiunilor și autoficționarilor ostentativi Într-ale etalării intimității, anatomice și psihice deopotrivă?) Există În orice roman franțuzesc contemporan ceva care-l Înrudește cu unul de-al lui Houellebecq, dar - e un dat, desigur - și cu unul de-al lui Hugo sau Dumas tatăl. "Fio
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
proximitate duce la falimentul încrederii comunitare. Ea asigură temeliile unei puteri care nu se dă în lături de la folosirea informațiilor parvenite pe această cale, putere ce izbutește până la urmă să ridice suspiciunea la rangul de obsesie cotidiană. Supravegherea ostentativătc "Supravegherea ostentativă" În ansamblul ei, supravegherea vizează obținerea de informații în scopuri de scurtă sau de lungă durată și procedează în mod disimulat, căci ideea apriorică pe care se întemeiază această practică este încrederea în adevărul lucrurilor ce ies la iveală în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
regele a știut, clipă de clipă, ce se întâmpla acolo, adică nu numai intrigile unuia, ci și alianțele suspecte cu Fronda ale celuilalt? Puterea centrală vede tot, aude tot, nimic nu-i scapă.) Era vorba despre un model de supraveghere ostentativă, menit să descurajeze optimismul iluzoriu al unui camuflaj protector și să ateste, în același timp, controlul pe care Puterea îl deținea asupra rețelei urbane, chiar și în ungherele ei cele mai retrase. Puterea nu mai căuta acum să afle, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
divin, ci politic. Arătând cu degetul, divulgând, marcând pe o hartă focarele de rezistență cuibărite în cotloane crezute sigure sau în adăposturi răzlețe, puterea le dezintegrează inoculând spaima și nesiguranța în conștiințe și ținându-le sub o veșnică amenințare. Supravegherea ostentativă are un rol profilactic, de prevenție. Este o armă a puterii totalitare. O altă practică, încă și mai utilizată, constă în plasarea explicită a unor „informatori” pe lângă persoanele sau în mediile vizate. Oamenii se văd astfel constrânși să acționeze, să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de prezența supraveghetorului și de ceea ce comportă ea. Un celebru profesor neamț, însoțit pretutindeni de către un informator „identificat”, glumea numindu-l pe acesta „Eckermann al meu”, aluzie la secretarul căruia Goethe îi permisese să consemneze toate conversațiile avute împreună. Supravegherea ostentativă încearcă să testeze adversarii pe care puterea vrea să-i intimideze - nu fizic, ci în mod indirect, prin suprimarea oricărei autonomii și a oricărei libertăți de mișcare. În plină dictatură a lui Ceaușescu, unele spectacole românești puneau în evidență această
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sub supravegherea unui gardian instalat deasupra celulei lor comune. Acesta îi spionează, observă relația care se înfiripă între foștii adversari și le înregistrează orice mișcare. Pentru cei doi, în situația dată, esențială este elaborarea unei strategii care să integreze supravegherea ostentativă a gardianului: lupta împotriva ei presupune un efort de analiză capabil să le furnizeze o soluție de scăpare, fie și provizorie. Țintuiți de privirea omniprezentă a unui ins dominator, dar neidentificat, cei doi nu se resemnează să rămână nemișcați; dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
destinului țării sale. Aici, personajului principal i se repartizează o „codiță”, un informator personal care nu trebuie să-l scape din ochi și nu se sfiește să se țină după el, fără nicio discreție. Puterea practică, în acest caz, supravegherea ostentativă individualizată, delegându-și unul dintre slujitorii ei, experți în materie, pentru a-și îndeplini misiunea permanent și „pe față”. Programul elaborat de serviciile secrete va fi însă perturbat de urmările neprevăzute ale intimității împărtășite de către cei doi parteneri nedespărțiți. De
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
unul dintre slujitorii ei, experți în materie, pentru a-și îndeplini misiunea permanent și „pe față”. Programul elaborat de serviciile secrete va fi însă perturbat de urmările neprevăzute ale intimității împărtășite de către cei doi parteneri nedespărțiți. De data aceasta, supravegherea ostentativă eșuează tocmai pentru că nu a ținut seama de factorul uman... Teatrul ne vorbește și despre asemenea derapaje care iau prin surprindere mașinăria de Stat, blocată de alianțe imprevizibile și de simpatii ce nu figurau în program. Ele sunt sursa acelor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
despre asemenea derapaje care iau prin surprindere mașinăria de Stat, blocată de alianțe imprevizibile și de simpatii ce nu figurau în program. Ele sunt sursa acelor situații inedite care dau peste cap un scenariu minuțios gândit și socotit inatacabil. Supravegherea ostentativă, afișată și explicită, este proprie oricărei puteri totalitare, care o folosește pentru a înăbuși vocile protestatare și pentru a frânge orice veleitate de rezistență. Dar ceea ce reușește, indiscutabil, la scara întregului corp social - teatrul o arată -, dă greș în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
arată -, dă greș în cazul unor indivizi pe care această gesticulație agresivă nu îi sperie și nu îi face să capituleze. Intimidarea este rezervată învinșilor, resemnaților, nu celor care nu cedează, indiferent de strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați o acceptă ca pe o condiție ineluctabilă, o integrează mental și îi admit autoritatea. Există însă și câțiva nesupuși, câțiva rebeli care nădăjduiesc că o vor submina, că vor pune
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
le-ar putea ușor descoperi în contextul acestei vizibilități generalizate: cine cu cine s-a certat, cine s-a împăcat, ce „rupturi” sentimentale plutesc în aer, ce iubiri se afișează în văzul lumii. Deși expunerea de sine e asumată și ostentativă, supravegherea celor din jur apelează și la ajutorul unor instrumente specializate, nelipsite din dotarea obișnuiților lojii, cum ar fi acel echivalent al telesupravegherii de astăzi, care este oglinda plasată în fiecare lojă și numită „spionul” (vezi p. 139) sau binoclurile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
practici totalitare. Într-adevăr, cum am putea interpreta altfel prezența regizorului rus Iuri Liubimov în cabina regiei tehnice - de unde le trimite actorilor semnale luminoase cu ajutorul unei lanterne, cerându-le să respecte ritmul prescris inițial - decât ca pe o supraveghere explicită, ostentativă? Jerzy Grotowski, Otomar Krejda sau David Esrig vegheau cu aceeași exigență la aplicarea „programului” stabilit în prealabil, căci regimul politic pe care îl contestau le sugera asemenea comportamente de control. În aceste cazuri, travaliul teatral bazat pe colaborarea comunitară este
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
et surveillance aux États-Unis après le 11 septembre 2001”. Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt înainte 5 Notă asupra ediției 6 Preambul 9 Modele Dispozitiv de supraveghere și spectator suprainformat 23 Supraveghere, observare, voyeurisme 28 Supravegherea focalizată 33 Supravegherea de proximitate 36 Supravegherea ostentativă 42 Coprezența impusă 47 Reciprocitatea trunchiată 51 Ierarhiile supravegherii 56 Vulnerabilitatea pragului 59 Răsturnarea ludică 63 Substituire și simulare 67 Deghizări și travestiri 70 Supraveghere aleatorie și suprainformație comică 76 Ambivalența informațiilor 81 Activitate scriptică și arhivare 85 Opere Hamlet
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
subliniază lipsa acesteia. Întemnițate în jumătăți diferite ale tabloului, cele două persoane sunt unite doar prin similitudinea răspunsului lor față de un obiect de interes comun din afară. Ambele împlinesc același lucru, ceea ce le face să se ignore reciproc, iar albul ostentativ al cărții întoarse în sus le ține depărtate în loc să le unească. O combinație subtilă de unire și separare ne o oferă Tițian în Sfânta Familie (figura 89). Puține redări ale subiectului permit figurii lui Iosif să domine centrul. În acest
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Antichității și Renașterii. Gestul stereotip al acelei Venus Pudica și protejându-și sexul pe care și-l dezvăluie are încă ecouri în secolul al XIX-lea în gestul hotărât al Olimpiei lui Manet - un vector contractor, centripet, opunându-se expunerii ostentative a corpului. Ne referim iarăși la cele două figuri aparținând lui Munch (vezi figura 79). Ele ne supun privirii puncte nodale izbitor de puternice, care conferă pondere celor doi centri principali ai corpului prin acoperirea sânilor și ascunderea capului. Mișcarea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
existenței, impun poeziei ideile moderne cunoscute științei și filozofiei 1 (fizica, matematica, geometria devin discipline cu mari deschideri simbolistice). Surprindem și încercarea de a fugi de această vastă și impunătoare cuprindere a realității exterioare prin experimentul imagistic, printr-o poezie ostentativ intimistă, o elegie mai mult contemplativă decât sfâșietoare. Poeții se vor, unii, sentimentali, iar alții caută în formula poeziei de notație sau de cântec folcloric o suprafață liniștită, deschisă înțelegerii, fără spaime și drame,într-un context cald și luminos
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
turmă/ să sfâșie bărăganul în galop". Dragostea față de țărână este teribilă, îl ține pe poet în mrejele ei, ca o vrăjitoare, pulsând în dragostea "păgână" a părinților; de aceea, cere țărânei dragostea tatălui pentru maică. Pământul este dulce, bucuria este ostentativă și un anume convenționalism simțim în încadrarea omului în sat. Obsesia neîmplinirii erotice sensibilizează însă poezia. Feciorul a rămas cu regretul unei insatisfacții erotice: "dar e în mine o mânie-ntoarsă, împotriva unei fete în căruță nouă/ deturnând câmpia noastră arsă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Marin Sorescu la câțiva poeți printre care și A. E. Baconsky, intuind în același timp tipul abisal, frământat de întrebări: "în mine-un scit se căuta pe sine,/ având drept torță marile neliniști". Pe Ion Horea îl parodiază pentru nota ostentativ pășunistă: "Chiar în minuta asta pe-al șesului porthart/ a mai căzut o nucă și-un turchestan s-a spart". Prin filtrul ironiei sunt trecuți Ion Gheorghe și A. Păunescu, Ion Crânguleanu și C. Abăluță, ultimul pentru poezia degenerată în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tribună; își pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii și gazete și le așază pe tribună, apoi își trage batista și-și șterge cu eleganță avocățească fruntea. Este emoționat, tușește și luptă ostentativ cu emoția care pare a-l birui. Tăcere completă. Cu glasul tremurat.) Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților!... (plânsul îl îneacă.) Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
au găsit și în timpul său, dar care să-l tragă în jos, în afară de unul sau de doi, nu! Afiliat la cercul simboliștilor, Bacovia n are „mentalitatea detestabilă” a unora dintre ei, care ripostau dur oricăror critici și se manifestau orgolios, ostentativ, ca niște răsfățați, în toate situațiile. într-un comentariu la „Vieața nouă” (nr. 1, 1914), Ibrăileanu amintește cîteva din aceste atitudini: „N-am văzut oare pe un decadent scriind întruna numai despre El și rudele sale - și insultînd un critic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încearcă (v. „Fanfară”, „Crize”), notează asta fugitiv și trece imediat la altceva. Pentru el nebunia e o amenințare, nu ceva programatic, o temă de explorat, ca la suprarealiști. Teama de ea l-a obligat la privațiuni, la ancorări nu o dată ostentative în apele normalității. în concluzie, oricum a-i întoarce-o, fraza d-lui Nicolae Manolescu e exagerată; poate de aceea a și prins! Cantitativ, Bacovia poate fi comparat (și) cu englezul Thomas Gray. întreaga poezie a acestuia - spunea Matthew Arnold
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ale Carmeliei Leonte se ascunde un cod existențial în care primează discreția, ca o formă de camuflare a vulnerabilității: poeta cu reale înclinații dramaturgice înțelege că formele de deghizare, travestiul, masca, și mai ales cea mitologică, sunt oricând preferabile afișării ostentative a traumelor sau frustrărilor feminității neînțelese. Deși undeva recunoaște ineficiența măștii ("Sabia cade. Lucitoarele lucruri./ Memoria./ Căința./ Dar dacă/ acest chip împietrit nu este al tău?"), Carmelia Leonte nu-și refuză nicicum voluptatea acoperirii, a dezvelirii prin acoperire, procedeu atestat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
calitate de societate "comercială" va fi mereu recuzată. "Opulența este o infamie", strigă alături de atîția alții Saint-Just, care nu contenește să-și manifeste disprețul față de negoț, față de activitățile mercantile și față de corolarele lor inevitabile, care sînt luxul, gusturile somptuoase, bogăția ostentativă, "în afară de monede, decretează el, aurul și argintul sînt interzise". Același lucru apare și la autorul Fericirii la țară, pentru care luxul e "cauza necesară" a nenorocirii într-un imperiu: "despuind poporul", luxul îi amețește chiar și pe cei care pot
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
psihismul individual (să nu uităm că noțiunea de normalitate e cu totul relativă), visele și pulsiunile imaginarului există ca atare și în ceea ce este normal în psihismul colectiv. În mod firesc, atenția noastră e atrasă de manifestările mitice agitate, tumultuoase, ostentative. Analistul tinde astfel să supraliciteze aspectele nevrotice, să perceapă acest psihism numai prin stările sale morbide, iar acestea, într-adevăr, corespund perioadelor de criză, momentelor de tensiune sau de dezechilibra din interiorul corpului social. Regula ne spune totuși că întotdeauna
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]