2,327 matches
-
jumătate a secolului al XX-lea. Dupa căderea minaretului în 1983, în 2000-2001 a fost renovată și redată după o pauză de zeci de ani uzului cultului islamic. Făntână rituală din vremea guvernatorului Abu Nabut din 1815, în stil "rococo otoman", prevăzută cu trei cupole mari și patru mici, e situată astăzi pe strada Ben Tzvi din sudul Tel Avivului. Călători și caravane de cămile își potoleau aici setea în drumul spre Ierusalim. în piața Kedumim, str Mifratz Shlomo 1. situată
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
cu amenințări externe venite din partea vecinilor Bulgariei, Imperiul Bizantin și Serbia, dar și-a condus imperiul spre o perioadă de revenire economică și de renaștere culturală și religioasă. Totuși, împăratul nu a putut mai târziu să reziste incursiunilor succesive ale otomanilor, invaziilor maghiare dinspre nord-vest și Morții Negre. Într-o tentativă sortită eșecului de a lupta cu aceste probleme, și-a împărțit țara între cei doi fii ai săi, astfel obligând-o să facă față slăbită și fărâmițată iminentei cuceriri otomane
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
împotriva turcilor în 1349, ca și fratele său mai mare Mihail Asan al IV-lea în 1355 sau puțin mai devreme. Până în 1351 războiul civil bizantin se terminase, iar Ioan al VI-lea Cantacuzino realizase pericolul pe care îl constituiau otomanii în Peninsula Balcanică. A făcut apel monarhilor Bulgariei și Serbiei să își unească eforturile împotriva turcilor și i-a cerut lui Ioan Alexandru bani pentru a construi corăbii de război, dar apelurile sale au rămas neascultate întrucât vecinii săi nu
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
Slava Rusă a fost organizată o adunare a episcopilor și preoțimii care a hotărât înființarea Mitropoliei de Rit Vechi în orașul Brăila și menținerea denumirii de Mitropolia de Fântâna Albă, după modelul patriarhilor de Alexandria (care, după ocuparea Alexandriei de către otomani s-au refugiat la Constantinopol, menținându-și titulatura de patriarhi de Alexandria) sau după modelul mitropoliților de Kiev (care după distrugerea Kievului de către hoardele tătare s-au refugiat la Moscova sau la Vladimir, numindu-se „kieveni"). Aici a avut loc
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
libieni, lituanieni, lombarzi maba, macedonieni, madi, maghiari, maja, malaiezi, malgași, maori, masai, mauri, mayași, mazuri, merkiți, mexicani, mohicani, monegasci, mongoli Notă. Maghiarii se numesc și unguri. naga, naimani, nama, ndau, nervi, niam-niam, normanzi, norvegieni, nubieni olandezi, onguți, oseți, ostiaci, ostrogoți, otomani, ovambo pakistanezi, papuași, perși, peruani, polinezieni, polonezi, portughezi români, români, ruși, ruteni sakalavi, salieni, sân, santali, sârbi, sarmați, sarzi, saxoni, sciți, scoțieni, selgiuci, semiți, siamezi, singhalezi, sirieni, slavi, slovaci, sloveni, somalezi, sorbi, spanioli, suedezi, sumo, swazi, șvabi tadjici, taiuți, tamili
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
au durat aproape o jumatăte de secol. Trezoreria era aproape goală, iar instanța de judecată avea de oferit puțini magnați puternici, care de multe ori se aliau cu instanțele decât cu statul. Ioan a decis să stabilizeze situația prin forțarea otomanilor să accepte un tratat de pace pentru a pune căpat războaielor constante de la granița de sud. În toamna anului 1674, s-a reluat războiul împotriva turcilor și a reușit să recupereze cetățile Kamieniec Podolski, Bar și Reszków, care au restabilit
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
sulițe și care au fost înlocuite cu topoare, iar cavaleria a adoptat husarii. Ioan a crescut, de asemenea, numărul armelor și a introdus noi tactici de artilerie. Ca un diplomat, Ioan și-a imaginat o alianță cu Franța și cu otomanii împotriva imperiului austriac. Cu toate acestea, planurile sale nu au dus nicăieri, iar în 1683, a fost nevoit să le abandoneze complet. Conștient de faptul că Polonia ducea lipsă de aliați și că risca un război împotriva celor mai mulți dintre vecinii
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
altor câteva mii de soldați aliați. Comanda trupelor creștine a primit-o regele polonez care era deja renumit în luptele cu tătarii și turcii, supranumit "Leul din nord". La 12 septembrie reușește o izbândă strălucitoare în bătălia de la Kahlenberg împotriva otomanilor sub conducerea marelui vizir Kara Mustafa, care erau în superioritate numerică (cca. 150 000) dar cu mai puțină artilerie. cunoștea mai multe limbi. A fost un iubitor de artă. Palatul său din Wilanow a fost una din cele mai reușite
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
și marchează legătura cu iezuiții din Transilvania, care au înființat Universitatea din Cluj, la inițiativa lui Báthory. Báthory a intrat după întoarcerea sa din Italia mai întâi în slujba împăratului Ferdinand I. În anul 1553 a căzut prizonier în mâinile otomanilor. Deoarece împăratul a ezitat plata unor sume de bani pentru eliberarea sa, a trecut de partea lui Ioan Sigismund Zápolya, principe al Transilvaniei și rival am împăratului Ferdinand, amândoi revendicând pentru sine coroana Ungariei. După moartea principelui rămas fără urmași
Ștefan Báthory () [Corola-website/Science/303008_a_304337]
-
a cedat orașele Poloțk și Livland coroanei polono-lituaniene. În politica internă a Poloniei au dominat iezuiții, un ordin de călugări catolici, care au sprijinit și influențat politica lui Ștefan Báthory, care plănuia să reunească Transilvania, Ungaria și Polonia pentru izgonirea otomanilor din Europa. Deoarece a murit în 1586, în urma unei hemoragii cerebrale, Ștefan Báthory nu a mai reușit să aducă la îndeplinire acest plan. Prin iezuiți a înființat Universitatea din Vilnius (7 iulie 1578) și Universitatea din Cluj (12 mai 1581
Ștefan Báthory () [Corola-website/Science/303008_a_304337]
-
cheie, din punct de vedere economic, militar și naval. La cucerirea orașului de către Imperiul Otoman, în 1474, orașul a încetat să mai prospere în domeniile sale cheie. Podgorica a devenit un fel de colonie sub stăpânirea Sangeacului Scutari în 1479. Otomanii au construit o cetate mare în Podgorica, fapt ce a întărit mai mult importanța strategică a orașului, și a devenit un centru de apărare al regiunii în care se afla. La începuturile anului 1474 au survenit informații despre intențiile sultanului
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
informații despre intențiile sultanului de a trimite în Baleci și Podgorica 5.000 de familii turce, pentru a întări capacitățile de comunicare dintre Principatul Zeta și Shkoderul Venețian. Orașul fortificat cu turnuri, ziduri înalte și arme de foc au permis otomanilor să-și mențină pe mult timp pozițiile militare în această regiune, și să intervină la oricare atac survenit din partea altor țări, de fiecare dată cu succes. În 1864, Podgorica a devenit centrul vilayetului Scutari numit Böğürtlen (din turcă: afină). A
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
conflict a Rusiei a părut o alegere bună. Slavii sudici au fost printre primii care s-au răsculat împotriva Imperiului Otoman aflat în plin proces de decădere. În 1806 și mai apoi în 1815, Sebia și-a consolidat independența față de otomani. Imediat după obținerea independenței, sârbii au început să caută să extindă controlul tânărului lor stat asupra slavilor balcanici, care nu se aflau încă sub conducerea acestuia. În Austro-Ungaria, slavii sudici erau împărțiți în mai multe entități: slovenii (Steiermark/Štajerska, Kärnten
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
la nord și pustiul Sinai la sud cuprindea o populație de puțin peste 400.000 de locuitori: circa 300.000 arabi, 80-90.000 evrei, 10-15.000 druzi și cerchezi, 17.000 creștini (nearabi) și 10-20.000 personal administrativ și militar otoman (majoritatea turci). În cadrul acestui amestec de populații existau relații de colaborare și bună vecinătate, dar și animozități cu unele izbucniri violente. Antropologic, unitatea socială și de autoritate arabă era "familia" (în ) care cuprindea între sute și mii de membri - mărimea
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
ca bază „Corespondența McMahon-Hussein" din 14 iulie 1915-30 ianuarie 1916 (în ), dintre Hussein bin Ali, Șeriful din Meca și Sir Henry McMahon, Înaltul comisar britanic în Egipt privind promisiunile arabe de a se răscula de partea britanicilor și contra Imperiului Otoman - răscoală care nu a avut loc - și modul de împărțire a teritoriilor care vor fi cucerite și rezultatul anchetei comisiei britanice Hope-Simpson (1929), abandonând Declarația Balfour, stipulările Ligii Națiunilor din "mandatul" acordat și chiar Foaia Albă a lui Churchill. Documentul
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
amenințării rusești au alarmat guvernele francez și britanic, care au luat măsuri imediate pentru ajutorarea turcilor. În 1853, după ce Rusia a ignorat un ultimatum anglo-francez, care cerea retragerea din Principatele Dunărene, Marea Britanie și Franța au intrat în război de partea otomanilor. Țarul Nicolae a presupus că, recunoscători pentru rolul avut în înăbușirea revoluțiilor de la 1848, austriecii aveau să-i fie aliați, sau cel puțin aveau să rămână neutri. Austria se simțea însă amenințată, la rândul ei, de prezența trupelor rusești la
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
cu Republica Moldova și Ucraina ale Uniunii Europene. Tema filmului fusese tratată anterior de Mungiu într-o lucrare academică. În 2010 a apărut la Editura Hurst culegerea de texte "Ottomans into Europeans: state and institution-building in southeast Europe" [traducere aproximativă: "Din otomani europeni: construcție statală și instituțională în Europa de Sud-Est"], editată de Wim van Meurs și Mungiu-Pippidi. Culegerea este caracterizată de accentul pus în analiza statelor balcanice pe instituții, în dauna altor factori explicativi, precum cultura politică. Recenzentul Alex Drace-Francis, deși
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
și crezând în mod greșit că se bucură de sprijinul diplomatic al Angliei, Nicolae a atacat încă o dată Imperiul Otoman în 1853. Regatul Unit și Franța, temându-se de consecințele unei înfrângeri a turcilor în război, s-au aliat cu otomanii în 1854 și i-au sprijinit în războiul Crimeii. Austria a oferit sprijin diplomatic Turciei, iar Prusia a rămas neutră, lăsând Rusia fără aliați în Europa. Aliații europeni ai otomanilor au debarcat în Crimeea, asediind puternica fortăreață de la Sevastopol, care
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
unei înfrângeri a turcilor în război, s-au aliat cu otomanii în 1854 și i-au sprijinit în războiul Crimeii. Austria a oferit sprijin diplomatic Turciei, iar Prusia a rămas neutră, lăsând Rusia fără aliați în Europa. Aliații europeni ai otomanilor au debarcat în Crimeea, asediind puternica fortăreață de la Sevastopol, care a fost cucerită după un an. Asediul a fost o dovadă tristă a incapacității Rusiei de a-și apăra propriul teritoriu. Nicolae I a murit înainte de încheierea asediului, dar el
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
timp, maghiarii fiind alungați de Vlaicu Vodă, vărul și cumnatul Țarului, care a ocupat Vidinul și a negociat cu maghiarii revenirea pe tron a lui Ivan Srațimir. În 1393 întreaga Bulgarie, împreună cu regiunea înconjurătoare, a fost ocupată de Imperiul Otoman. Otomanii au cucerit apoi și despotatele Dobrogei, Prilep și Velbajd. Independența Vidinului nu a fost de lungă durată. În 1396, Ivan Srațimir a trimis soldați pentru a lupta împotriva otomanilor. În urma înfrângerii în fața acestora la Nicopole, Vidin a căzut în cele
Vidin () [Corola-website/Science/303172_a_304501]
-
întreaga Bulgarie, împreună cu regiunea înconjurătoare, a fost ocupată de Imperiul Otoman. Otomanii au cucerit apoi și despotatele Dobrogei, Prilep și Velbajd. Independența Vidinului nu a fost de lungă durată. În 1396, Ivan Srațimir a trimis soldați pentru a lupta împotriva otomanilor. În urma înfrângerii în fața acestora la Nicopole, Vidin a căzut în cele din urmă în mâinile otomanilor conduși de Baiazid I, ca pedeapsă pentru rolul lor în desfășurarea ostilităților. La vest de Timoc, Constantin al II-lea, fiul lui Ivan Strațimir
Vidin () [Corola-website/Science/303172_a_304501]
-
despotatele Dobrogei, Prilep și Velbajd. Independența Vidinului nu a fost de lungă durată. În 1396, Ivan Srațimir a trimis soldați pentru a lupta împotriva otomanilor. În urma înfrângerii în fața acestora la Nicopole, Vidin a căzut în cele din urmă în mâinile otomanilor conduși de Baiazid I, ca pedeapsă pentru rolul lor în desfășurarea ostilităților. La vest de Timoc, Constantin al II-lea, fiul lui Ivan Strațimir și al Anei, își păstrează stăpânirea până la moartea sa survenită în anul 1422, fiind sprijinit de
Vidin () [Corola-website/Science/303172_a_304501]
-
și coloniile genoveze Cembalo, Soldaia și Caffa. Din acesl moment, Hanatul Crimeii a intrat sub protectoratul Imperiului Otoman. Coasta sudică a Crimeii a devenit un sancak (provincie) otoman, hanii au continuat să stăpânească restul peninsulei și stepele nordice. Relațiile dintre otomani și tătari aveau un caracter aparte. În ciuda subordonării feudale, sultanii îi tratau pe hani mai degrabă ca pe niște aliați decât ca pe niște supuși. Deși hanii, mai înainte de urcarea pe tron, trebuiau să primească recunoașterea sultanului, acesta din urmă
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
În ciuda subordonării feudale, sultanii îi tratau pe hani mai degrabă ca pe niște aliați decât ca pe niște supuși. Deși hanii, mai înainte de urcarea pe tron, trebuiau să primească recunoașterea sultanului, acesta din urmă nu se amesteca niciodată în alegeri. Otomanii recunoșteau stăpânirea legitimă a hanilor asupra stepelor ca descendenți ai lui Genghis Han. Politica externă tătară a continuat să fie independentă față de cea de la Istambul. Între cele două capitale se purta o vie corespondență diplomatică. Hanii au continuat să bată
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
Între cele două capitale se purta o vie corespondență diplomatică. Hanii au continuat să bată monedă proprie, iar în rugăciunile de vineri era pomenit numele hanului, nu al sultanului, două semne importante ale suveranității. Tătarii nu au plătit niciodată tribut otomanilor, în schimb au fost plătiți pentru serviciile care le făceau turcilor în timpul campaniilor militare, armata otomană prețuind în mod deosebit calitățile cavaleriei ușoare tătare. Alianța tătaro-turcă poate fi compartă cu cea polono-lituaniană prin importanță, durabilitate și rezultate. Cavaleria tătară devenise
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]