1,854 matches
-
n-au putut să rămînă la Sihem. 42. A doua zi, poporul a ieșit la cîmp. Abimelec, căruia i s-a dat de știre, 43. și-a luat ceata, a împărțit-o în trei părți și s-a pus la pîndă în cîmp. Văzînd că poporul ieșea din cetate, s-a sculat împotriva lor, și i-a bătut. 44. Abimelec și cetele care erau cu el au pornit înainte și s-au așezat la intrarea porții cetății: două din aceste cete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
care să nu fie uscate încă, aș slăbi și aș fi ca orice alt om." 8. Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei șapte funii noi, neuscate încă." Și ea l-a legat cu funiile acestea. 9. Iar niște oameni stăteau la pîndă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: "Filistenii sunt asupra ta, Samson!" Și el a rupt funiile, cum se rupe o ață de cîlț cînd se atinge de foc. Și astfel n-au știut de unde-i venea puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fi fost întrebuințate niciodată, aș slăbi și aș fi ca orice alt om." 12. Dalila a luat niște funii noi, și l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: "Filistenii sunt asupra ta, Samson!" Iar niște oameni stăteau la pîndă într-o odaie. Și el a rupt funiile de la brațe ca pe o ață. 13. Dalila a zis lui Samson: Pînă acuma ți-ai bătut joc de mine, și mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
lui Dumnezeu, și au zis: "Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin, sau să mă las?" Domnul a răspuns: "Suiți-vă, căci mîine îi voi da în mîinile voastre." 29. Atunci Israel a pus niște oameni la pîndă în jurul cetății Ghibea. 30. Copiii lui Israel s-au suit împotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, și s-au așezat în linie de bătaie înaintea cetății Ghibea, ca și în celelalte dăți. 31. Și fiii lui Beniamin au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
copiii lui Israel ziceau: "Să fugim, și să-i tragem departe de cetate la drumul mare." 33. Toți bărbații lui Israel și-au părăsit locurile, și s-au înșiruit de bătaie la Baal-Tamar; și oamenii lui Israel, care stăteau la pîndă, s-au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibea. 34. Zece mii de oameni aleși din tot Israelul au ajuns înaintea cetății Ghibea. Lupta a fost aprigă, și Beniamiții nu-și închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă. 35. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
de mii o sută de oameni din Beniamin, toți în stare să poarte armele. 36. Fiii lui Beniamin credeau că bărbații lui Israel sunt bătuți, căci aceștia făceau loc Beniamiților și se bizuiau pe oamenii pe care-i puseseră la pîndă împotriva cetății Ghibea. 37. Oamenii de la pîndă s-au aruncat repede asupra cetății Ghibea, au pornit înainte și au trecut toată cetatea prin ascuțișul săbiei. 38. După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbații lui Israel, cei de la pîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Beniamin, toți în stare să poarte armele. 36. Fiii lui Beniamin credeau că bărbații lui Israel sunt bătuți, căci aceștia făceau loc Beniamiților și se bizuiau pe oamenii pe care-i puseseră la pîndă împotriva cetății Ghibea. 37. Oamenii de la pîndă s-au aruncat repede asupra cetății Ghibea, au pornit înainte și au trecut toată cetatea prin ascuțișul săbiei. 38. După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbații lui Israel, cei de la pîndă aveau să facă să se înalțe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
pîndă împotriva cetății Ghibea. 37. Oamenii de la pîndă s-au aruncat repede asupra cetății Ghibea, au pornit înainte și au trecut toată cetatea prin ascuțișul săbiei. 38. După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbații lui Israel, cei de la pîndă aveau să facă să se înalțe din cetate un fum gros. 39. Atunci bărbații lui Israel s-au întors în luptă. Beniamiții le omorîseră aproape treizeci de oameni, și ziceau: "Negreșit, iată-i bătuți înaintea noastră ca în cea dintîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază-noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, și la miază-zi de Lebona." 20. Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: "Duceți-vă și stați la pîndă în vii. 21. Uitați-vă și cînd veți vedea pe fetele din Silo ieșind să joace, să ieșiți din vii să vă luați fiecare cîte o nevastă din fetele din Silo, și să vă duceți în țara lui Beniamin. 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
sfinției sale părintele, ci mai degrabă ființa nevăzută mă răsfață” - gândeam eu, când am băgat de seamă că ușa dinspre chiler s-a întredeschis fără zgomot, cât să intre un fluture... M-am așezat, dar ochiul și urechea au rămas la pândă, pentru a prinde măcar un semn care să-mi arate că nu sunt singur cuc. Nimic însă nu mi-a confirmat bănuiala. Am mâncat pe îndelete și am gustat din vinul ce aștepta în ulciorul de pe colțul mesei. Zăbovit-am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
bucur că știi suficiente lucruri despre locul cu pricina. Ia vezi, cumetre, ce faci cu nasul cela, că, cum văd eu, se cam aburcă spre înalturi și nu-i frumos din partea ta” - m-a somat gândul de veghe. “Stai la pândă ca lotrii în întuneric. Mai bine m-ai ajuta când vezi că nu mă descurc”. “Până aici ai scos-o la capă binișor vere. Așa că nu te mai da cu aripa frântă”. Bătrânul a așteptat cu răbdare să “revin cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
piele pe tine, amărășteanul cel de toate zilele. Citindu-le, îți dai seama, că nu prea mai este loc de întors și nici nu nu-ți dă posibilitatea de a gândi la alternative, metode soluții... Norocul meu, totuși stă la pândă pe undeva, fiindcă pe ici, pe colo, mai apar citate întregi izvorâte trudnic, vorba ăluia, „din puțul gândirii” unor politicieni, care s-au cățărat și ei, cum au putut, în creștetul nostru ca să scruteze lumea de acolo și să se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tău. Ne așezăm în așa fel încât cele două sălcii de alături să ne țină de urât și umbră cât va fi ziulica de lungă. Ei! Acum să ne tragem sufletul și apoi... Mă așez și rămân cu urechea la pândă. Cuvântul călugărului n-a zăbovit prea mult și s-a auzit, molcom: Apoi ar cam fi vremea să începem cisla. Despre ce anume să vorbim, părinte? - sar eu repede cu întrebarea. De multă vreme mă bate gândul să ne aducem
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fi putut să fie, pentru că ai mei știau foarte puține despre mine. Dar, cu toate astea, îmi era frică. Trebuia să le dau telefon mamei și tatei și să aflu ce aveau de gând să povestească. Consilierul care stătea la pândă în mijlocul nostru era micuța și drăgălașa Barry Grant. Când am întrebat-o dacă pot să dau un telefon, a început să se lamenteze cu voce tare: —Bi ne, Rachel, etițo, ocmai îm eam aiul. A arătat cu blândețe spre ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai e în ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se zvârcolește transpirat, să scape. Două subțiri dâre fosforescente, asta e tot. Șoferul nu se mai vede, doar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Intensitatea o calma, paradoxal. Nu era o intensitate a relatării, nicidecum. Spaima ascunsă, acută, enorma și permanenta spaimă, parcă se calma prin chiar materia faptelor relatate. Ca și cum necunoscutul, care înfricoșase dintotdeauna și încă îngrozește și acum, vulnerabilitatea ei mereu la pândă, devin suportabile prin concretețe. Ca și cum realitatea, oricât s-ar dovedi de teribilă, este mult mai ambiguă, mai solubilă decât grozăviile pe care le imaginezi sau le aștepți. Li se împărțeau, acolo, în lagărul de prizonieri, căci erau prizonieri de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să transmită, să joace jocul obligat. Fără teamă, totuși, frate Dominic... ce s-ar putea afla despre dumneata mai mult decât se știe oricum? Voluminosul Dosar nu este mult mai gros și nici așa catastrofic, comparat cu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea uitase, se luase cu vorba, n-a observat. Într-adevăr, Venera avea un timbru plăcut, aromat, n-ai fi zis. O botezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amintit și de Ana Maria În seara când o purtase În brațe pe Christa peste prag? Mintea Îi era prea Întunecată ca să-și mai amintească, a doua zi, dimineața, pe lumină, dar cea a Christei era, ca totdeauna, trează, la pândă. Când a revenit de la baia de pe culoar, În timp ce el se scuza de dezordinea din cameră, Christa a pufnit În râs și i-a reamintit bolboroseala despre riturile arhaice din țara lui pe care le luase drept o cerere În căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui. A Încercat să se Îndepărteze de planturoasa statuie a Dianei, ca să o vadă mai bine pe solistă: rusoaica Mullova. Zâmbetul satisfăcut al Christei: știuse dinainte că are să se lovească de scaun. Îi presimte mișcările, vorbele, gesturile, enervările, stă la pândă, Înainte ca el să le schițeze. Încearcă să intervină, să-i sugereze altele. Iluzia că ne-am cunoaște, dacă stăm alături. * El o privește acum pe violonista care se Înclină: firesc, grațios, distant. De la cine mai putea să Învețe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prea bine cine ești, dacă prietenia rezistă ciocnirilor incomode, diferența de fire te Îmbogățește, te ajută să ieși din carapacea ta. Anton era În adolescență mai apropiat de mine decât de fratele lui, mă crezi? Se poate numi prietenie acea pândă, de la un moment dat reciprocă, dintre tine și Klara? Poți să-i spui lui că relația din ultimii ani, ca surori concurente la inima lui Hermann, te-a făcut să nu mai ai niciodată Încredere În prietenia dintre femei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui, credeți-mă, madame, avea o puternică amprentă feudală. Ziduri ca de cetate, două rânduri de porți din stejar masiv ferecate în fiare și prinse într-o arcadă de piatră; împrejmuiri înalte și mai multe foișoare în care stăteau la pândă arnăuți cu pistoale, puști și hangere. Nimeni n-ar fi cutezat să atace un astfel de domeniu. Numai rușii au cutezat. Și asta s-a întâmplat într-o manieră tipic rusească. Contele clătină de câteva ori din cap. Arăta grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să nu plecăm cu mâinile goale. Continuă, pisar! Câinele își ridică botul de pe genunchiul prințului și îl privi în ochi. Manuc își feri privirea. Încă mai era tulburat. Încă mai auzea mâna care se lovea, la intervale regulate, de cealaltă. Pânda. Nerăbdarea marilor imperii de a înșfăca teritorii. Își căută punga cu tutunul preferat și își umplu ciubucul. Și Armenia fusese luată, smulsă, înghițită, împărțită, încorporată în diverse state, regate sau imperii. Armenia ajunsese doar un nume purtat în suflet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu calul, iar templierul nostru, mai murdar, mai asudat și mai zburlit ca oricând, se Întoarce acasă cu coada-ntre picioare și, căutând să nu fie văzut, strecoară niște bani (din banii Templului) la cunoscutul cămătar evreu care stă la pândă ca un vultur pe scaunul lui cu trei picioare...” „Tu o spui, Caiafa”, observă Belbo. „Fii cuminte, mergem pe niște stereotipii. Templierul Încearcă să pună mâna, dacă nu pe maur, măcar pe o Închipuire de cal. Dar un co-templier Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În care Dumnezeu expiră și se golește, În recipientul originar rămân niște picături de ulei, o rămășiță materială, acel reshimu, iar Dumnezeu se Împrăștie acum Împreună cu acel reziduu. Sau poate, pe undeva, cochiliile acelea, qelippot, principiile distrugerii așteptau, viclene, la pândă. „Scârboase creaturi qelippot-ele astea”, zicea Belbo, „agenți ai diabolicului Fu Manchu... Și pe urmă? Și pe urmă, explica răbdător Diotallevi, În lumina Judecății Severe a lui Geburei, zisă și Pachad, sau Teroarea, sefirot În care, după Isaac Orbul, Își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]