1,838 matches
-
groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întreruptă doar de clipocitul picăturilor grele de apă filtrată sau de fâlfâitul și de țipătul strident al liliecilor, stârniți din hibernarea lor de piatră. Să fi trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea, Bătrânul ca un făt în gestație refuza instinctiv să părăsească pântecul comod al însingurării. De altfel, de-a lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a scuipat pe țărm. Povestea i se păru lui Ippolit destul de neverosimilă. Poate că Iona avusese o viziune. Trăise, ca și Subotin, din pricina unor abuzuri, o halucinație. Nu era posibil să stai trei zile și trei nopți În șir În pântecul unei creaturi marine și să inhalezi un aer Încărcat de tot felul de miasme produse de stomacul său. Pesemne Iona fusese mahmur și, dintr-o pricină sau alta, Îl mustrase conștiința. Monstrul fusese o halucinație a sa. Glasul din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încet-Încet În trupul său, care la fiecare pas creștea, luând proporții uriașe. Învăluită Într-un nor de fum, Mașa stătea În mijlocul curții, privind cum oaspetele ei, urmat de toți ceilalți, se apropie de graniță și se topește-n depărtare. În pântecul ei, rotund ca un dovleac pătrat, plin de formule, cifre, hexagoane, triunghiuri și alte abstrațiuni, Încurcându-și unul În altul cornițele de ied, noul Adam și noua Evă, mișcând din copite, se pregăteau să iasă În lumină, Într-o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
simple păreau să tânjească să se elibereze de formele complicate de viață, când fiecare element din fiecare celulă spunea, „Ajunge!“ Planeta era mama noastră și cimitirul nostru. Nu era de mirare că spiritul uman dorea să plece. Să părăsească acest pântec fecund. Să părăsească totodată acest mormânt uriaș. Patima pentru infinit provocată de această groază, de timor mortis, avea nevoie de o alinare concretă. Timor mortis conturbat me. Dies irae. Quid sum miser tunc dicturus. Luna era atât de mare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-se reciproc În sălbăticie. Acest Govinda, acest gen de bărbat ușor, sprinten, mustăcios, măsliniu, fragil, zburător - un intelectual. Iar după intelectuali se dădea În vânt. Ei făceau ca lumea să rămână de seamă sub luna călătoare 1. Ei Îi puneau pântecul pe jăratic. Chiar și Eisen, poate, ca să-i recâștige prețuirea (printre alte motive) lăsase turnătoria și devenise artist. Probabil că pierduse urma motivului inițial, ca să arate că este, ca tatăl ei, un om de cultură. Iar acum era pictor. Bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
straniu. Imaginea fugară a Întregimii Shulei pe care o surprinsese cu o seară În urmă Îl făcu acum să Îi simtă greutatea specifică, așa cum călca pe iarbă. Era evocată Întregimea corpului femeiesc, tot numai piele albă, coapsele, torsul, picioarele Însele, pântecul cu organele sale și părul creț care i se ițea răzleț de sub basma. Totul vizibil și aproape palpabil. Și chiar despre plante, cine știa tot adevărul? Se uitase Într-o seară Împreună cu Margotte pe un canal de programe educative la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lutul și pietrele Poloniei, locul lor de naștere, se căscaseră. El tocmai fusese orbit, avea fața amorțită și nu Își dăduse seama că sângerează pînă nu se dezbrăcaseră și văzuse sângele pe haine. Când ajunseră goi ca un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele se abătură asupra lor În rafale și atunci pământul Începu să răsune altfel. Zgomot Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un tricou pe el și o jachetă subțire de bumbac. Când și-a ridicat tricoul ca să se scarpine absent pe burtă, Sheba a văzut cum osul pelvian îi ieșea în afară, creînd o gaură largă și puțin adâncă chiar deasupra pântecului. Uitase că așa arată corpurile bărbaților foarte tineri, zicea ea. — Ați primit, deci, desenul? a întrebat Connolly. — Poftim, a mimat ea supriza, vrei să spui că de la tine era? Connolly a dat din cap rușinat, că da, cam așa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din greșeală simți o tulburare plină de pofte direct în vintre. Am stat pe bănci în parcuri și în metrouri și pe scaune de școală simțind toată acea încărcătură de dragoste nefolosită, de dragoste fără obiect ca o piatră în pântec, până când am fost sigură că pot să urlu și să cad, biciuită, la pământ. Despre toate astea, Sheba și cei ca ea nu știu nimic. — Asta este, a zis Bangs, cu un mic gest de prezentare, deschizând ușa din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie mentală voi mai știți de lumea astrală vise coșmaruri raiul visat în iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut dator din pântec vândut. Eternul neant mă înalț spre neant pe calea întinsă a eternului privesc în jos și-mi continui drumul purtat în gheare de vultur cu aripi ce lovesc prezentul mă înalț spre un nor întunecat adânc în gândire întorc privirea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fructul la gură gura ta a mușcat din gura mea și gustul acela nu era prea rău am încăput amândoi în același măr felix culpa eram binele și răul binele și răul răul lucra dumnezeiește binele iar el creștea în pântecul meu mântuitor așa că ne-am luat lumea în cap și am zis că trebuie să mai înrădăcinăm un măr și încă unul pentru toți copiii pe care îi vom face într-un târziu m-am decis să scriu despre cum
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Galba. Erau destui oameni, cai și arme. Știu de ce îl detești pe Galba - Vitellius își șterse degetele cu bucata de pânză pe care i-o întindea sclavul. — Știi să-mi citești în suflet? — Da, sufletul... - Vitellius se întinse, mângâindu-și pântecele. Am și eu informatorii mei, așa cum tu îi ai pe ai tăi. Îl detești pe Galba pentru că aveai așteptări mari de la el după ce a fost ales împărat. Sperai că te va răsplăti pentru că l-ai ucis pe Capito, care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l secătuit, stafidit și îngălbenit. Oamenii se opreau mirați să o privească dacă trecea pe stradă. Cât era de mare! Uitau pentru ce treburi veniseră în piața aproape goală. Se clătinau pe biciclete încercând să mai arunce o ultimă privire pântecului aceluia care se profila neverosimil în fața ei, ca o excrescență uriașă pe un copac plăpând. Ochii îi erau atât de întunecați, de negri și de vehemenți, că oamenii aceștia care-și suceau capetele ca să se holbeze în urma ei se întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sus și iar în jos, cu mâinile pe burtă, și se gândea că ar putea să înceapă să urle cât de curând și că, indiferent dacă voia sau nu, ar putea să urle până la naștere și poate chiar după aceea. Pântecul i se făcea tot mai mare, iar visele despre mâncare tot mai extravagante. Casa părea să se micșoreze. În jurul ei vara se întindea albă și fierbinte, până la o distanță infinită. Într-un târziu, disperată după un alt peisaj, găsi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-ți place sau nu. Asta doar dacă nu cumva știi cum să le arunci într-o găleată de apă. În cazul ăsta, ce mai risipă de artificii. Își privi brațul, nuanța de mahon a pielii. Privi razele soarelui trecând peste pântecul lui, felul în care se iveau și dispăreau printre frunze. Pinky decise că fratele său avea mare dreptate. Nu avea nici un motiv să se arunce în găleata cu lacrimi și nici să stea și să îndure un sentiment ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
băuturica Selinei. — Mm, făcu ea. Stătea în fața oglinzii îmbrăcată cu desuurile ei de bordel. Ce talent, ce măiestrie. S-a întors. Elementele ei sexuale nu sunt în mod special pline sau rotunde. Sunt incredibil de proeminente. Cur, muntele lui Venus, pântec, sâni - incredibil de proeminente. Arăta atât de pornografic în desuurile ei încât îmi doream să și le scoată iar sau, și mai bine, să-și dezvăluie în parte comorile pe care le ascundeau. — Vino aici, am spus. — Nu. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un gând și spre curiosul care se uită pe gaura cheii, cu puterea lui perfectă de a vedea, spre hoțul și goana lui în zigzag cu buna, excelenta lui inimă, spre starul de filme porno cu chica lui deasă și pântecul suplu, spre încântătorul ucigaș de copii cu zâmbetul lui de milioane. Cum e posibil să crești când ai curul ars? Cine te-ar lua în serios? S-a făcut o glumă pe socoteala mea. O fi de vină băutura, haleala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zgâriau podeaua, atât eu cât și Fielding am fost tentați să credem că avem ceva în el care îl împingea mereu înainte, fără putință de a se opune, poate din cauza bărbii de om primitiv, sau a blugilor străvechi, sau a pântecului lui nobil-sălbatic de băutor de bere. Nu era nevoie să ai un ochi antrenat în depistarea nebunilor ca să-ți dai seama că Nub era un diliu adevărat, gata oricând să explodeze. Avea în jur de doi metri și o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am făcut-o, am rezistat tentației. Am privit la drama mândră întipărită pe chipul ei, la valvele și orbitele gâtului, la șuvițele umede ale părului, la sânii mai grei ca niciodată, bine înfipți în cutia toracică, la cutele dezgolite ale pântecului, la dilatarea neașteptată a șoldurilor, cu un miros de somn. — Atunci la ce crezi că mai ești bună? — Nu e adevărat ce e cu tine, făcu Selina. Din fericire pentru micuța Selina, nu mai dau în femei. Dacă vreodată voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Din păcate am văzut, contorsiunile astea aveau misiunea de a pun cât mai mult în valoare rolul femeii. Și tot ele îți dezvăluiau și partitura masculină, actorul ăla gras făcut pentru roluri mici, de umplutură, cu spatele plin de pustule, pântecul tremurător, gâtul umflat - nu, nu era vorba de corp (cu toții avem corpuri), era vorba de față. Ah, fața! Rușinea și teama gingiilor dezgolite, spasmele ei bătrâncioase, surpriza teribilă care se imprimase pe ea. Am ajuns la scena suptului și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spate, cu capul întors și picioarele încovoiate într-o expresie de implorare și spaimă. Atunci am înțeles că lui Shadow îi fusese frică de cineva care îi semăna, cineva mare, încordat și alb. Am îngenuncheat și l-am mângâiat pe pântecul fierbinte. Adulmecă tot ce vrei, am spus eu. Nu vreau să-ți fie frică de mine. N-aș suporta așa ceva. Când m-am ridicat în picioare, am văzut că Martina urmărea scena din ușă cu ochii curioși. Spre sfârșitul cinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]