8,329 matches
-
alte avantaje, între care și de un lot agricol de folosință... Ce mai aștepta?... Când popa își sfârși pledoaria, Stelian îi mulțumi pentru țuică și pentru grija pe care i-o arăta și, fără să mai adauge nimic, își puse pălăria pe cap și se pregăti să plece. 7 La câteva zile după discuția cu popa Niculescu, în sat avu loc o întâmplare care făcu multă vâlvă în sat. Un militar în termen, venit acasă în permisie, îi retezase capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
venea vorba despre colegele lor din facultate, ce-mi tot împuiați mie capul cu fetele?... Or fi ele bune la pat, dar matematica nu e de nasul lor!... Arătați-mi și mie un Einstein femeie, și-atunci o să-mi scot pălăria!... Toți râdeau când îl auzeau vorbind așa, chiar și fetele; din prima zi de facultate, Cartojan se prezentase la cursuri purtând pe cap o șepcuță în carouri. La Carul cu Bere el nu accepta să meargă decât dacă era îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și nu mă-nșel. Eu sunt un om căruia-i place să trăiască cu picioarele pe pământ, îi întoarse liniștit vorba tatăl său. Virgil se uită la el nedumerit și nemulțumit: Dar o să vină americanii!... Stelian își așeză mai bine pălăria pe cap și dădu din mână, cu un vag zâmbet pe chip: E-hei, când o să vină americanii, nici eu și poate nici tu n-o să mai fim pe fața pământului... De-asta e bine ca și tu să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
freacă ochii crezând că are o halucinație sau poate a adormit și visează. Dar nu, este adevărat ! O femeie, al cărei chip nu îl poate desluși, șade acolo, în fața lui, într-o bizară atitudine rigidă. La început distinge doar o pălărie ca un fel de cunună aurie care îi înconjoară capul. Inele argintii de fum, de o perfectă formă rotundă, se ridică din locul în care trebuie că este gura și urcă spre plafon formând arabescuri de forme ciudate. Victor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ales privirea lor. Imenși, oblici, trași mult spre tâmple, de o nedefinită culoare de ocean care atrage spre adâncimile lui. Victor e cuprins de un fior. Forma ochilor necunoscutei se asemăna atât de bine cu cea a ochilor Dorei, iar pălăria se dovedește a fi o cunună de păr de aceeași culoare cu al ei... Femeia și-a stins țigara, a zâmbit, un zâmbet larg, generos, care pare a fi și acesta geamăn cu zâmbetul Dorei, dar nu scoate nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a dovedit mult mai greu decât îmi închipuisem. Unele plante precum rogozul și pirul aveau rădăcini adânci și bine înfipte în pământul care părea mănos, dar când băgai cazmaua în el se dovedea lipicios, îngreunând munca peste măsură. Cu o pălărie din frunză de brusture pe cap și cu o cămașă acoperindu-mi bustul, țineam cu greu ritmul cu Iuliana cu care lucram în "echipă". Șiroaie de sudoare se prelingeau mai ales pe ceafă și pe coapse, sub pantalonul larg din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe mâine; un clăcaș pe propriul ogor au dorit să-l facă de alde ai lui Bordei și alții ca el. Mai bine mor ca bunicu, că a încurcat sticla cu țuică cu cea de Verde de Paris, dar cu pălăria în mână n-am să mă duc pe la sărăntoci ca să mă închin în fața lor. Eu mă voi duce la unicul Om care s-o rătăcit printre ei ca să vedem dacă mai putem ieși din iarna asta ori ne ducem cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-mi explice despre ce-i vorba. Intrasem însă în topul țâncilor care se învârt în cercuri alese, eram deja piciul care nu stă la taifas cu orice mucos rupt în fund, se zvonea că dețin secrete pentru care mahării cu pălării trase la indigo ar da orice, în vreme ce eu jucam tare, eram tăcutul lumii, pentru simplul motiv că nu aveam ce mărturisi. Am intrat definitiv în istoria cartierului în istoria mahalalei ai intrat, tu-ți grijania ta de depravat fără leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cunoscutul violonist român, a fost amendat, ieri, în Münsterplatz, din cauza unei forme de protest, considerată de autorități ca fiind "ilegală și insolită". Violonistul a cântat o zi întreaga lângă statuia lui Beethoven. Jos, la poalele soclului statuii, Z a așezat pălăria sa, lângă care a afișat anunțul: "Rog donați fonduri pentru asigurarea igienei personale permanente a statuii lui Beethoven. Fondurile colectate vor fi donate, în acest scop, pauperei/insensibilei administrații locale". Într-o scurtă pauză a ineditului său concert, Z a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în Iad." Z: "Îți las saboții și ciupilica vărgată. Știu că-ți căzuseră cu tronc..." Pentru curioși: "Moarte naturală. Scârbă de viață." Bani cu indicații, pe căprării... Pentru sicriu și cruce... Pentru gropari: "Cât mai adânc..." Țoale de înmormântare, papuci, pălărie (musai, n-am purtat niciodată)... Preoți, dascăli, țârcovnici, clopotari. Fără bocitori. Fără lacrimi... Pentru praznic (în No 11, pentru tablagii, șapte zile la rând)... Pentru Z: "Vioară nouă. Cadoul de la Nineta e depășit. Arcușul trebuie să fie din păr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dumnezeu să-l ierte... Prietenii devotați s-au întors repede, aduși de mașini cu girofar. Au venit mai mulți. Pe lângă milițianul nostru de cartier, Burtă Multă, cum îl alintam noi, au mai sosit niște figuri cu genți mari și grele, pălării negre trase la indigo și moace foarte serioase. Devotatul șef s-a uitat nemulțumit către pahare, a făcut ochii roată și a hotărât că în apartament aveau să rămână doar părinții mei și Pitu... Nineta, pentru că nu deschisese gura toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sunt mai mult decât un om cu stare; mi-a dat de înțeles că aș putea fi chiar om. Cânta Milică, la două sute de metri după ce dădeai colțul școlii, de ți se rupea inima. Era așezat pe un scăunel, avea pălăria răsturnată lângă el și ținea vioara la gât într-un fel ciudat; parcă o legăna în brațe. Eu mă așezam de partea cealaltă a trotuarului, rezemat de un copac, și-l urmăream hipnotizat. Fugeam și de la ore uneori, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scoteam vioara și încercam să reproduc acordurile lui Milică. Eram dezamăgit din nou; Milică-și plimba degetele pe strune ca un vrăjitor. Și nu lăsa impresia că face eforturi. Dimpotrivă: parcă se odihnea atunci când cânta... Și când m-am apropiat de pălăria lui Milică și i-am așezat acolo banii pe care-i câștigasem, ca detectiv, în ultima săptămână, m-am simțit ca un Mecena. M-am retras lângă copacul meu, am continuat să-l ascult și am lăsat, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
semn să mă apropii... De când cânți?... Am rămas uimit de întrebare... Te-au dat de gol degetele. Tare frumos mai aleargă... Milică a zâmbit frumos, neasemuit de frumos. S-a uitat lung la degetele mele, a pus apoi mâna în pălărie, a luat banii pe care îi dădusem chiar și alții în plus și mi i-a băgat în buzunar. M-a lovit ușor cu palma peste spate și s-a îmbrățișat din nou cu vioara. Eu, care voiam să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nimeni nu-ți știe urma. Și nu ți-a fost frică? Aș putea fi un asasin. Nu e treaba mea. Dar nici nu am pretins altceva. Și cel mai tânăr rămase îngândurat. Ce vroia de fapt să spună? Își trase pălăria de pe ochi, cum îl privea rezemat de copac, mai departe de foc. Când își închise cartea și se ridică să se plimbe, îl întrebă: Tu vrei să știi ceva. Nu e ceva care să merite. Mă gândeam la ceva drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne aranjăm, să ne facem frumoase, în special tu. Cu ce ne îmbrăcăm? — Ne îmbrăcăm sport. Ne luăm pantalonii subțiri de trening și câte un tricou care să se asorteze, șepcuțele, bascheții și gata. —Eu îmi iau pantalonii scurți și pălăria, a optat Elena. Cum vrei. Eu rămân la trening și tricou. Când le-a claxonat Matei, ele erau deja gata. Au ieșit, luându și rămas bun de la Silvia care le-a petrecut cu privirea până la ieșirea din curte. Ce bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
MAGNOLIA S-a întâmplat într-o vreme când m-am ridicat și-n vagonul vieții m-am urcat. Mi-am scos pana din pălărie și am hotărât, ca întâmplarea din pădure s-o aștern pe hârtie. Pe atunci animalele și cu păsările trăiau în profundă armonie. Niciodată nu se sfădeau, deși motive destule erau. Soarele se oprea în loc pentru a vedea dacă fagii își
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din pământ, s-a uitat la băiat, căruia i-a vorbit: -Mulțumesc tinere, ești un adevărat bărbat și pe deasupra ești tare curajos. Norocel s-a speriat auzind că omul vorbește nu este mut cum a înțeles el. A simțit cum pălăria i-a zburat de pe cap, picioarele-i slăbesc și pe spinare sudoarea rece curgea ca firul unui izvor. Și cum sfaturile zânei erau proaspăt sădite în mintea lui, puțin câte puțin toate au revenit la normal și a căpătat glas
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sensul curgând continuu odată cu nefericirea ei. Nu odată vecinii, cu ogorul de lângă casa ei, atunci când erau la munca câmpului, au văzut-o ieșind afară din casă învălmășită, îmbrăcată în straie ponosite și murdare, părul de pe cap nepieptănat, cu o veche pălărie din pai pe cap, uitându-se în sus, unde probabil lăsa o rugă și cerea ajutor de la divinitate, pentru că încheia această ceremonie, uneori timp destul, închinându-se cu efectuarea semnului crucii. Apoi arunca pălăria în sus zicând: „Pălărie, ti-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de pe cap nepieptănat, cu o veche pălărie din pai pe cap, uitându-se în sus, unde probabil lăsa o rugă și cerea ajutor de la divinitate, pentru că încheia această ceremonie, uneori timp destul, închinându-se cu efectuarea semnului crucii. Apoi arunca pălăria în sus zicând: „Pălărie, ti-i ... pustie! Numai cucuveaua ... cucu nu-i!” Singurătatea îi intrase în oase, cântând în permanență în cap, i-a înveșmântat viața în negru și, trecând peste o limită pe care n-o mai suporta, ieșea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o veche pălărie din pai pe cap, uitându-se în sus, unde probabil lăsa o rugă și cerea ajutor de la divinitate, pentru că încheia această ceremonie, uneori timp destul, închinându-se cu efectuarea semnului crucii. Apoi arunca pălăria în sus zicând: „Pălărie, ti-i ... pustie! Numai cucuveaua ... cucu nu-i!” Singurătatea îi intrase în oase, cântând în permanență în cap, i-a înveșmântat viața în negru și, trecând peste o limită pe care n-o mai suporta, ieșea afară reproșând cerului. Aruncând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ti-i ... pustie! Numai cucuveaua ... cucu nu-i!” Singurătatea îi intrase în oase, cântând în permanență în cap, i-a înveșmântat viața în negru și, trecând peste o limită pe care n-o mai suporta, ieșea afară reproșând cerului. Aruncând pălăria în sus își manifesta mâhnirea de atâta pustiu, alungând cu pălăria doar simbolic, către pustietate, arăta prin acest gest că este atât de nemiloasă încât a reușit să o lase doar în compania cucuvelei care atunci când se așează pe casa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în oase, cântând în permanență în cap, i-a înveșmântat viața în negru și, trecând peste o limită pe care n-o mai suporta, ieșea afară reproșând cerului. Aruncând pălăria în sus își manifesta mâhnirea de atâta pustiu, alungând cu pălăria doar simbolic, către pustietate, arăta prin acest gest că este atât de nemiloasă încât a reușit să o lase doar în compania cucuvelei care atunci când se așează pe casa cuiva anunță prin cântec omului că trebuie să se pregătească să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din pricina căderii în păcat a celor dintâi strămoși. Natural că savanții au interpretat mai bine Biblia și ceva mai târziu biserica a fost de acord cu ei. În țara noastră, nu mai departe, am avut victime și martiri pentru introducerea pălăriei în locul potcapetului grecesc; pentru cântarea în cor a femeii; pentru introducerea luminei electrice în biserică, pentru cântarea la violină, orgă sau pian, care sunt instrumente laice, deci diavolești; pentru cântarea-n cor obștesc a laicilor etc. etc. Nu facem o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]