1,696 matches
-
dea’ndărătelea neîntrerupt... la începutul existenței lui. Șuvoi de gânduri îl potopiră. Seară de seară deschidea albumul cu fotografii de la înmormântarea Vasilicăi, și le vedea, le revedea până adormea cu ele în gând. Dar, și această amintire, cu vremea, încet-încet, pălea... Simțea, cu teamă în suflet, că valurile zilelor, unele după celelalte îl vor acoperi ca o ploaie de cenușă, și vor șterge urma... și atunci, totul se va sfârși, va fi pierdut fără speranță. Ațipi... Și, în somn alunecă într-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și apoi să se cunune religios în primăvară, după Paști. Petre plecă într-un târziu să ducă vestea părinților că se însoară și o să se mute la Frusina. Părinții lui au fost foc și pară când au auzit. Tatăl lui pălise la față. Era sprijinul lor la bătrânețe. Mama lui se înroși la față de furie: - Bine, maică, de- aia te-am crescut noi, să te măriți în loc să te însori? Este de datoria soției să vină să stea cu bărbatul și socrii
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de' Ricci au cedat controlul oratoriului călugărilor Scolopi, un nou ordin cu o misiune în educație. Aceștia au administrat S. Maria degli Alberighi că o biserică de parohie până în 1775, si probabil în această perioadă savonarolismul care înconjura imaginea a pălit până a fost uitat complet 145. Cu toate acestea, ar fi o greșeală să interpretăm devoțiunea pentru Madonna de' Ricci drept un simplu fenomen savonarolan. Concentrarea unui grup de adepți ai lui Savonarola într-un nou oratoriu pe care au
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
mai puține. Ce vrei, să mă dea afară?! Am o șansă, e păcat să o risc... Nu mă asculta. S-a scufundat din nou în cărți. Klick. Revin în prezent. Deasupra dealului a apărut un colț al Lunii. Stelele au pălit. Klick - Iarăși pe internet? Ce faci acolo toată ziua? Ești de două ore... - Credeam că nu știi cum trece timpul. Îi zâmbesc. Poate faci o pauză. Mai ales dacă ieșim la plimbare... - Mmmm... Poate mai târziu... Au trecut trei săptămâni
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cauză, dar și al membrilor familiei... Voi încerca să vă explic succint ce este posibil de făcut și ce pericole pot interveni... - Da, este firesc, o întrerupse Eugen, mai mult pentru a o liniști pe Iuliana, pe care o observase pălind, îngrijorată. - Așa este. Mulțumesc!... Dragii mei, cel mai clar aspect este că nimic nu se poate rezolva decât printr-un transplant de retină. Poate fi un transplant de cornee naturală ori, dacă am avea tot ce este necesar, de un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ușor amețit, așa cum se deplasa în primele plimbări după ce își pierduse vederea. S-a oprit în fața ușii cabinetului. - Deschideți ușa, vă rog, doamna... Mariana era deja cu mâna pe clanță, tremurând de emoție. Se uita îngrijorată și la Iuliana, care pălise, nu mai avea sânge în obraji, deși se străduia să zâmbească, bucurându-se cu adevărat în sufletul său, gândind la ceva foarte frumos. A fost rândul Laurei să rămână încremenită pe scaunul său. Nu-i venea să creadă că Daniela
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mare palton cu guler de astrahan, aștepta îngrijorat, ținind pe genunchii un baston cu mâner de argint, în chip de cap de ogar. - Ce s-a întîmplat? - Nu-nu-nu vine, nu este acasă, nu-nu-nu mai poate, se zăpăci moș Costache. Pascalopol păli. -De ce nu mai poate? Ce s-a întîmplat? - Zice că vorbește lumea! se dezvinovăți Costache. Apoi insinuă: Du-te dumneata sus! Pascalopol zâmbi amar. - E greu pentru un om de vârsta mea să biruiască, atunci când o femeie nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe șanțul acestei Istorii și îi înjură pe alții mai în vârstă. Doar pentru că-s de zeci de ori mai talentați și mai patrioți decât ei... - ...S-a stins treptat rumoarea, își reluă istorisirea Gabi cel Norocos. Aîncetat păcănitul... Au pălit înjurăturile, ghiorțăiturile, vorbele de clacă, inepțiile... S-au aprins țigările scuturate de Carpați fără filtru. S-au aprins și cele dotate cu cîte-un mic filtru dezgustător, de cîlț sau de hârtie igienică, și numite inept: Snagov, Timiș, Litoral, Hora. În
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mutat la noi pe străduță? 363 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI culese din patru unghere diferite ale magaziei, o lingură de furnici roșii, plus apă în care șezuse oglindită luna. Și când roșcata profesoară își slobozi brațul și îl păli cu amestecătura din cafetieră în frunte, băiatul se și răsuci scurt pe călcâie și se întoarse, schelălăind și scuturîndu-se, întocmai ca un câine ud, către așternutul unde era de așteptat de la el să compună versurile acelea nemaiauzite cu care ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Banii aveau un clinchet limpede și treceau din mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise. Corcodușii avau o povară de frunze, rară și foșnitoare. Tot câmpul Dudeștiului pălise. Pământul se întărise. Către 62 București treceau căruțe pline cu pepeni, minate de țărani. În grădini, cădea puful de pe gutui. Soarele mai mult lumina decât încălzea. Cocîrță umblase pe la primărie, într-o comună apropiată, dăduse șpagă oamenilor lui și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cui vinzi tu pepeni? Dumnezeul mă-ti de huidumă! Da când ați furat, tot la Tulcea ați fost? Caii! Unde sânt caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță îl pălise cu cizma în boașe. Bătrânul căzu pe dușumea, gemând. - Aoleu! Aoleu! - Scoal', că te fărîm! - Dom' șef, mor! mor! se tăvălea hoțul. - Ia-l! strigă comisarul la sergent. > Paraschiv se ținea cu mâna de fălci. Scuipă pe dușumea un dinte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi țineau. Într-o seară, pe la opt, ușa de tablă s-a deschis și sergentul i-a chemat afară. - Gata, șopti Gheorghe, scăparăm. În poarta circumscripției aștepta însă duba prefecturii. Era o mașină scundă și neagră, fără ferestre. Caiafa păli. - Ne-am ars, Paraschive, ne ia iar la întrebări. Doi agenți îi înghiontiră spre scara joasă a dubei. - Ne duce la Mititică... oftă printre dinți ucenicul. Se înghesuiră înăuntru cu oamenii poliției, care le legară la repezeală manile. Drumul scurt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stăpânul nu ostenise: - Mai na! Mai na! - Las-o! strigă Mînă-mică de sus, de pe trepte. 307 Starostele nu mai auzea. I se măriseră ochii și-și căuta cuțitul, să-i taie nasul ibovnicei. Îl durea rana de la mână, că-l pălise și pe el Paraschiv, și furia fl orbi. Sandu a crezut c-o omoară și s-a aruncat între ei: - Las-o! a strigat, c-o mai iubea încă. Las-o! Bozoncea a dat să-l lovească și pe el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
posibil: un tot mai mare anonimat jos, o personificare tot mai accelerată în partea de sus a scalei sociale. " Mai putem prezice încă un fapt cert, scrie Tarde. Viitorul va cunoaște personificări ale autorității și ale puterii în fața cărora vor păli pînă și cele mai ilustre chipuri ale despoților din trecut, fie ei Cesar, Ludovic al XIV-lea ori Napoleon"316. Și în mod sigur au pălit de la 1899 încoace, data la care au fost scrise aceste rînduri, iar astăzi, în comparație cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
scrie Tarde. Viitorul va cunoaște personificări ale autorității și ale puterii în fața cărora vor păli pînă și cele mai ilustre chipuri ale despoților din trecut, fie ei Cesar, Ludovic al XIV-lea ori Napoleon"316. Și în mod sigur au pălit de la 1899 încoace, data la care au fost scrise aceste rînduri, iar astăzi, în comparație cu despoții prezentului, mai că vedem în acești înaintași niște monarhi înțelepți, dictatori cu respect față de lege. Dacă valoarea unei teorii s-ar judeca după exactitatea previziunilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de deținătorii legitimi ai puterii. Sau cea a actualului papă, ales împotriva unei tradiții, care cerea ca papa să fie italian. Într-un fel sau altul, ei pun capăt dominației vechilor lideri închistați în obiceiurile lor, care au făcut să pălească strălucirea autorității prin raționalizare, or în absența strălucirii, care ține aprinsă imaginația, autoritatea nu rezistă. Condițiile carismei sînt o breșă în țesătura socială și recunoașterea autorității șefului de către cei care i se supun. În sensul forte, ne spune Weber, carisma
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Tito și în alunecarea spre divinizarea personalității sale"553 notează fostul tovarăș de drum, Djilas. Trebuie deci să acceptăm acest fapt: cultul care ia naștere și trăiește, în ciuda tuturor regulilor rațiunii, este asemenea celui din faimosul credo quia absurdum. Poate păli, se poate eclipsa: terenul în care se află îngropați germenii și în care va încolți, este mereu întreținut. II Cultul individului progresează pe măsură ce psihologia individului în fapt cea a conducătorului se rupe de psihologia maselor. Să urmărim firul ipotezei noastre
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
degrabă ceva constant decât o surpriză. Acum douăzeci de ani, ne minunam de prăbușirea Uniunii Sovietice și de apariția a ceea ce se numește „internet”. Pe când Bill Clinton depunea jurământul prezidențial, principalul utilizator al e-mailului era guvernul. Totuși, astfel de schimbări pălesc În fața evenimentelor cu care s-a confruntat lumea afacerilor În ultimii ani. Acte de terorism greu de imaginat au schimbat modul În care gândim și ceea ce prețuim. Lăcomia care tulbură mințile a sporit cinismul investitorilor și neîncrederea angajaților. PDA-urile
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a soției mele, Ema, căreia îi dedic această carte. În sfârșit, am primit cu multă cinste încurajările călduroase ale dlui Mihai Șora. Domnia sa m-a onorat scriind cuvântul înainte al acestui volum. Criteriile reciprocității - atât de vehemente în logica resentimentului - pălesc atunci când suferi asaltul binelui. Îi mulțumesc. Fără a escamota vreo datorie personală, generozitatea ultimei instanțe face apel la dialogul generalizat al recunoștinței. Acesta este însă un parcurs infinit, anonim și vertical. M.N. Despre autortc "Despre autor" „Mihail Neamțu a mers
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care... am fost și eu, cred că am știut cum să le întorc această dragoste. Am fost profund atașată de familie, familia era pentru mine... până în ziua de astăzi, cred, asta mi se pare cel mai important lucru, toate celelalte pălesc când le compar cu familia. I: Da, dar oricum te voi întreba la fiecare dintre etape cum te vedeai tu atunci, poate ceva se schimbă. Dar sunt pur și simplu curioasă, când spui prima născută - are aceasta legătură cu sexul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
și îi poartă de grijă atunci când Sara este internată în spital pentru o operație. Generalizând, ea spune: „Am fost profund atașată de familie, familia era pentru mine... Până în ziua de astăzi, cred, ăsta pare cel mai important lucru, toate celelalte pălesc când le compar cu familia”. Deși integrată în această rețea de sprijin mutual și cu totaccentul pe care îl pune pe sentimentul de apartenență, Sara rămâne totuși o persoană separată, unică. Așa cum am precizat, în introducerea sa, ea afirmă: „Sunt
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ar face orice ca să salveze familia de la pericolul dezintegrării. În prima parte a interviului afirmă: „Am fost profund atașată de familie, familia era pentru mine... Până în ziua de astăzi, cred, ăsta mi se pare cel mai important lucru, toate celelalte pălesc când le compar cu familia”. Deși în alt context, „toate celelalte” înseamnă probabil și convertirea soțului ei. Viața de familie ocupă un loc atât de înalt pe scara de valori a Sarei, încât justifică un stil de viață care nu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
viață va fi. Femeia se apropie de Coltuc. Era frumoasă ca din poveste, părul blond rămânea nepăsător la vântul care se întețise, ca împietrit în jurul chipului alb. Ochii îi erau limpezi, de culoare violet, ei sileau toate celelalte figuri-plantă să pălească. Era subțire, chiar și înveșmântată în haina de blană, iar botinele cu tocuri lungi făceau să țâșnească din fiece pas o grație care-ți tăia răsuflarea. Orbul îi simți cel dintâi parfumul care se prefira înaintea ei ca un sunet
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
duce în străinătate. Sunt sigur că ar face o carieră strălucită, am vorbit cu oameni care îl prețuiau extraordinar, nu se sfiau a declara că e un geniu. Ion Pomponescu, la auzirea cuvântului "geniu", avu o tresărire de indispoziție și păli, ca și când ar fi fost direct atins. Era un bărbat înalt, bine legat, cu mustața forfecată mâncată de caniție, îmbrăcat cu smoching tivit, ceremonios, politicos, important și solemn, de o infatuare discretă. - Ei-ei! corectă el conciliant "enormitatea". Nu neg meritul lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și violența fizică, într-o tremurătură continuă, cu scuturături mai puternice uneori. Fiindcă Cioarec se lăsa mereu pe vine, se hotărî să fie legat de un stâlp portativ pus pe un trepied, care servea la instrucția trupei. Tudorel primi vestea pălind puțin, luând voluntar o ținută demnă și cât mai G. Călinescu firească posibil. Foile de hârtie pe care făcuse însemnări le înmînă ofițerului, rugîndu-l să le transmită tatălui său. l se aduse sticla de coniac lăsată de Ioanide și i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]