6,963 matches
-
a fost latin, deci, misionarii din sudul Dunării nu s-au aflat la temelia creștinismului nostru.35 Creștinismul românesc poartă pecete latină, nu greacă, nu altă origine, și aceasta a influențat credința populațiilor alogene din zona Dunării. Știm că după părăsirea Daciei (vezi mai sus), nordul Dunării a rămas sub influența politică, economică și culturală a Imperiului, de aceea creștinismul latin de-aici este consecința firească a continuării prezenței romane în zonă, în secolele IV-VI. În perioada aceasta, întreaga romanitate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
oameni (autohtoni), nu interesau pe migratori care nu puteau astfel supraviețui. În Dacia, triburile germanice, astingii și lacringii, au fost colonizate încă din perioada romană (ante 275) și, ca mici agricultori, au obținut o parte din pământul daco-roman, încă înainte de părăsirea provinciei. Satele aflate sub stăpânirea goților plăteau o dijmă în produse (natură), însă duceau o viață mai liberă decât cele rămase sub stăpânirea Imperiului, care trebuiau să suporte povara fiscală și întreținerea armatei romane. În absența fiscalității romane, viața rurală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aparența robiei, decât să fie robi sub aparența libertății". Și el adaugă: Ei caută la barbari omenia romană, căci la romani nu mai pot suferi neomenia barbară". În perioada de sfârșit a Imperiului Roman se constată o scădere a populației, părăsirea terenurilor agricole, descompletarea armatei.1 Conviețuirea daco-romanilor cu barbarii (germanici) întâmpină două obiecții: 1. în alte provincii, elementul roman a pierit, deci și în Dacia, și în limba română nu s-a păstrat influențe germane (în Dacia nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinism și integrarea lor progresivă în masa populațiilor romanice au dus la dispariția lor treptată de pe harta Europei. Istoria goților ar putea fi împărțită în trei mari perioade: 1. Cuprinde istoria goților de la începuturi (secolul IV a. H.) și până la părăsirea ținuturilor din nordul Europei, țărmul de sud al Mării Baltice, când se produce migrația lor spre sud, în a doua jumătate a secolului II d. H. 2. Acoperă epoca migrației lor, a deplasărilor lor succesive spre sud și sud-est și așezarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au produs imediat, trecerea Volgăi de către huni nu a schimbat situația zonei în discuție. Abia după 380, se produc modificări esențiale în configurația etnică din Pannonia, și anume instalarea ostrogoților conduși de Saphrax și Alatheus în sudul provinciei și părăsirea regiunii de către vandali, care, după o lungă peregrinare prin Europa, se stabilesc în nordul Africii. Gepizii nu au putut profita de noua situație creată în Pannonia, la începutul secolului al V-lea, datorită prezenței unor triburi germanice sprijinite de Imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau coloniști aduși aici, ci populația țărănească autohtonă din provincie, de unde existența unei țărănimi provinciale, organizată în obști. Sub romani, ca și înainte de ei, Dacia a rămas o țară de obști, care n-a cunoscut sclavagismul, nici colonatul prefeudal. După părăsirea Daciei, obștea și-a continuat în mod firesc existența ei veche de multe secole ea nu s-ar fi menținut în evul mediu, dacă ar fi fost distrusă de stăpânirea romană.12 Loturile familiale (delnițe) ale membrilor obștei nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Buzău, mai precis până la vărsarea acestuia în Siret, în timp ce Piragast stăpânea în jumătatea de est a Câmpiei muntene. Alții susțin că Musokios ar fi un conducător local, dacic, iar Dauritas, având nume latin, ar fi exercitat o conducere militară autohtonă. Părăsirea masivă a regiunilor din nordul Dunării de Jos de către slavi, după 602, se poate verifica și arheologic-se observă o scădere vizibilă a așezărilor, din prima jumătate a secolului al VII-lea, în comparație cu cele din perioada anterioară. Izvoarele scrise referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și fapte pozitive istorice și lingvistice. Bine scrisă, înzestrată cu un aparat științific impresionant, rezultat din progresele cercetării filologice și istorice, teoria imigraționistă se va identifica în viitor cu numele său, teoria roesleriană. Ce susținea Roesler ? Dacia era în momentul părăsirii ei, în 275, o provincie nedeplin romanizată, stăpânită de Imperiu numai 170 de ani, mai puțin decât oricare dintre provinciile romane, timp insuficient pentru nașterea unui popor romanic. El invocă în sensul acesta mărturiile scriitorilor antici, Flavius Vopiscus și Eutropius
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bine de un secol, pe partizanii continuității celor ai imigrării. După ce cântărește argumentele fiecăreia din cele două teze, F. Lot înclina, încă de la început, în favoarea toriei imigrării: slaba colonizare a Daciei, după cucerirea ei, în 106, mărturiile explicite privitoare la părăsirea completă a provinciei, în a doua jumătate a secolului al III-lea, suspendarea romanizării la nordul Dunării, după părăsire (275), mai ales în Transilvania. Lot spune textual: "Nicăieri nu se vorbește, între sfârșitul secolului al IV-lea și secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Lot înclina, încă de la început, în favoarea toriei imigrării: slaba colonizare a Daciei, după cucerirea ei, în 106, mărturiile explicite privitoare la părăsirea completă a provinciei, în a doua jumătate a secolului al III-lea, suspendarea romanizării la nordul Dunării, după părăsire (275), mai ales în Transilvania. Lot spune textual: "Nicăieri nu se vorbește, între sfârșitul secolului al IV-lea și secolul al XIII-lea, de o populație romanică trăind în vechea Dacie. Această muțenie, timp de zece secole, este impresionantă¨. El
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în dialectele îndepărtate, ca cel macedo-român din sud, nu se poate explica decât printr-o despărțire relativ recentă a celor două idiomuri, "poate prin secolul al X-lea". Prin urmare, conchide Lot, au avut loc două migrații: una determinată de părăsirea Daciei și retragerea ultimilor coloniști romani la sud de Dunăre, în cele două Dacii, constituite de Aurelian, în Moesia, după 275, iar cealaltă, în sens invers, efectuată de valahii (românii) transdanubieni spre nordul Dunării, categoric înainte de secolul al X-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor (insulele de romanitate), cât extraordinara evoluție demografică a insulelor valahe din Transilvania (Carpați), în vreme ce insulele din sudul Dunării n-au făcut altceva decât să cunoască o agonie lentă, sub ocupația slavă, după 602."12 Afirmații concludente prin ele însele. Părăsirea Daciei În problema aflată în atenția noastră, punctul de pornire al controversei asupra originii românilor este părăsirea Daciei, în anul 275. După marea criză din secolul al III-lea, împăratul Aurelian a fost silit să procedeze la o restrângere teritorială
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul Dunării n-au făcut altceva decât să cunoască o agonie lentă, sub ocupația slavă, după 602."12 Afirmații concludente prin ele însele. Părăsirea Daciei În problema aflată în atenția noastră, punctul de pornire al controversei asupra originii românilor este părăsirea Daciei, în anul 275. După marea criză din secolul al III-lea, împăratul Aurelian a fost silit să procedeze la o restrângere teritorială și să aducă linia de apărare a statului roman pe Dunăre, rezultatul fiind evacuarea Daciei. Iată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
deosebire între Timiș și Dunăre". El recunoaște că, afară de o scurtă perioadă, monedele romane reapar, și anume, cele de aramă..moneda măruntă. Pentru istoricul austriac, Robert Roesler, "om onest, bine informat și foarte pătrunzător", după care s-a numit "teoria părăsirii Daciei", afirmațiile lui Vopiscus sunt sigure (credibile). El observă: "pe când toate limbile romanice au primit, în măsură mai mare sau mai mică, vechi elemente germanice,...numai limbii românești îi lipsesc într-un chip uimitor acele amintiri din perioada rătăcirii (migrației
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu putea fi integrală: au rămas țăranii, care trăiaui în bune raporturi cu goții și care n-ar fi permis plecarea lor -ce puteau face barbarii, care nu erau nici păstori, nici plugari, cu pământul gol (fără oameni)"?15 În legătură cu părăsirea Daciei de către Aurelian, în 275, s-a născut "una din cele mai vajnice întrebări din istoria poporului român" (Xenopol): populația locală, daco-romană, a rămas în nordul Dunării, după părăsirea regiunii de către romani, sau s-a retras împreună cu legiunile în sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nici păstori, nici plugari, cu pământul gol (fără oameni)"?15 În legătură cu părăsirea Daciei de către Aurelian, în 275, s-a născut "una din cele mai vajnice întrebări din istoria poporului român" (Xenopol): populația locală, daco-romană, a rămas în nordul Dunării, după părăsirea regiunii de către romani, sau s-a retras împreună cu legiunile în sudul ei, golindu-se provincia Dacia de populația ei? Încercând să răspundă la această întrebare grea, dramatică, fundamentală în istoria noastră, A. D. Xenopol consideră că nu i se pare întemeiată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nevoie să sufere pericolele, nici măcar neplăcerile năvălirei...Cei săraci însă au trebuit să rămână, pentru cuvântul cel foarte simplu, dar nu mai puțin temeinic, că nu puteau să fugă, lipsindu-le mijloacele de a se strămuta".16 Textele referitoare la părăsirea Daciei și semnificația ei, istoricii au încercat să le interpreteze în mai multe feluri. Gh. Brătianu, în lucrarea sa, citează pe L. Homo: Întreaga populație care trăia în apropierea taberelor militare, familiile soldaților, veteranii trimiși la vatră, negustorii ș.a., a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ș.a., a urmat armata pe malul drept al Dunării. Însă trebuie să mai fi rămas pe pământurile cultivate un mare număr de vechi locuitori, care trăiau în bună înțelegere cu goții și n-aveau nici un motiv să părăsească provincia. O părăsire completă nu s-ar fi putut, probabil, înfăptui decât după un nou război, însă goții n-ar fi consimțit la plecarea întregii populații civile, baza existenței (supraviețuirii) lor în nordul Dunării".17 Brătianu susține că populația autohtonă (daco-romană) nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai serioasă într-o zonă mai lijniștită, dimpotrivă, exemplul unor provincii de limes (frontieră) dovedește exact contrariul -în Alsacia, prezența legiunilor a grăbit și a intensificat acest proces. La fel s-a întâmplat și în Dacia.21 Dacă examinăm urmările părăsirii Daciei, observăm că apărarea provinciei a fost reorganizată și consolidată sub Galerius și Diocletian. În timpul domniei lui Constantin (306-337), orașul Tropaeum Traiani a fost reconstruit, fortărețele de pe Dunăre au fost refăcute, s-au restabilit capetele de pod de pe malul stâng
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a cucerit Dacia a doua oară, reactualizând victoria lui Traian. Regiunile de nord ale Dunării se numeau, în secolele IV-V, Gotia, iar relațiile lor cu Imperiul erau frecvente și strânse-pătrunderea creștinismului o dovedește (vezi cap. II). Afirmația că, după părăsirea provinciei, s-a întrerupt orice contact între Dacia din nordul Dunării, lăsată pe seama goților, și cele două Dacii din sudul ei, este absolut contrară realității istorice, chiar și înainte de 378, când goții trec în sudul fluviului. Aceste legături transdanubiene nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regiunii (coasta dalmată) și limba muntelui, a sălașelor de păstori, în timp ce limba agricultorilor dispare în Balcani. Dimpotrivă, limba aceasta se păstrează într-o regiune unde orașele mor, dar unde păstorul nu este atoatestăpânitor, adică pe malul stâng al Dunării. Însemnătatea părăsirii oficiale a Daciei este, în acest fel, hotărâtoare pentru alcătuirea limbii românești. Un grai romanic unitar, opus limbii artificiale a Statului roman, nu se putea naște (constitui) decât prin ruperea raporturilor cu acesta. Dar pentru o asemenea "operă delicată" (Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a impus și se ajunge la o pace (de fapt, armistițiu), o "pace fățarnică", spunea regele mai târziu, în 1332, învinuindu-l pe Basarab. După "împăcare", voievodul i-a indicat regelui un drum direct și scurt de întoarcere.20 După părăsirea Argeșului, nu știm prea bine ce s-a întâmplat, lucrurile sunt confuze. Oricum ar fi fost, era previzibilă o acțiune, o ripostă zdrobitoare a lui Basarab împotriva armatei regești. În cele din urmă, campania regelui Carol Robert sfârșește într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dominația bulgară în nordul Dunării 180 Creștinarea bulgarilor 182 Primul țarat bulgar (679-971) 183 Ungurii 185 Creștinarea ungurilor 190 PARTEA A III-A DE LA REVENIREA IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) 193 CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC 195 Istoricul problemei 196 Părăsirea Daciei 205 Structura și teritoriul de formare a poporului român 211 Etapele formării poporului român 214 Romanizarea 217 Continuitatea daco-romană 219 Conviețuirea românilor cu slavii 221 Nașterea limbii române 224 Când a apărut limba română? 240 Menționarea românilor în istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
culturii românești”, în timpul șederii la Viena, mediul străin obligându-l să se cunoască mai bine pe sine, ca și poporul din care făcea parte. Aceasta implica, desigur, conștientizarea formulei liricii sale de până atunci. Faptul va duce în final la părăsirea de către poet a uneltelor sale, dar cea dintâi consecință a fost o semnificativă perfecționare a acestora. De obârșie țărănească, format în Seminarul Central, adevărat bastion al ruralității în plin centru al capitalei, nutrit de lectura baladelor și idilelor coșbuciene și
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
care administrează parcurile naționale, mediul înconjurător sau cultura) sau regionale Și locale. Una dintre cele mai importante activități ale guvernului este capacitatea legislativă. Rezultă că, din perspectiva turismului, implicarea guvernului este esențială. „Reglementările în domeniul turismului cuprind autorizări de intrare/ părăsire a țării, protecția mediului, utilizarea terenurilor Și protecția consumatorilor” (Hall, 2008: 132). Dar, majoritatea legilor Și reglementărilor care afectează turismul nu sunt specifice acestui domeniu. Decizii cu privire la politica economică Și fiscală, protecția Și conservarea naturii pot avea efecte substanțiale pentru
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]