2,742 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > PSALMUL 86 Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, pleacă-Ți iar urechea Să m-auzi că-s obidit Rugăciunea mea Te cheamă Căci de toți sânt părăsit. Sufletu-mi-e’nchinat Ție Poate nu mi se cuvine Dar, eu, robul Tău de-o viața Tot nădăjduiesc în Tine. Dumnezeul meu ești Tu, Zi și noapte Te strig tare Miluește-Ți, Doamne robul Istovit de-ngândurare. Sufletu-mi înveselește Și-l înalță
PSALMUL 86 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375164_a_376493]
-
rât "sânge" + sufixul -uné + gojá "cârnați"; sirunégojá "cârnați de porc" <șir "usturoi" + sufixul -uné + gojá "cârnați". Conversia este un alt mijloc de îmbogățire a vocabularului întâlnit în dialectul consemnat de Alexandru Ruja. Verbul de participiu ćhudin/o "aruncat, lepădat, alungat, părăsit" a devenit substantiv, având sensul de "persoană degradata". Un alt termen care a primit o altă valoare gramaticala este biźuźo "necurat". Pe lângă faptul că acesta a suferit derivarea cu prefixul negativ bi-, am observat că a trecut de la clasa gramaticala
MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI ÎNTÂLNITE ÎN DIALECTUL CARPATIC CONSEMNAT DE ALEXANDRU RUJA ÎN DUMBRĂVENI, JUDEȚUL SIBIU de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372651_a_373980]
-
să spună dintr-o suflare ceea ce are pe suflet. Se simte o stare de revelație în fiecare frază, la acest poet al stărilor, cum l-am perceput eu. Se simte o teamă. De prea multă singurătate. O stânjeneală. Stinghereala omului părăsit. Totodată, senzația de prea singur este secondată de sentimentul că prin trup, prin suflet și prin spirit trece mereu cineva. Ploaia este fenomenul meteorologic preferat. Poate pentru că are efect melancolic, liniștitor asemenea amintirilor care vin și pleacă precum fulgerele. Ploaia
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
în jur, dar nu văzu pe nimeni. Își continuă lucrul, însă, după o clipă, auzi iar același scâncet. Atunci începu să caute prin împrejurimi și, în sfârșit, mare i-a fost mirarea când, într-un tufiș, dădu de un copil părăsit. Când îl văzu, nu mai știu ce să facă și se scărpină în creștetul capului cu o mână, în cealaltă ținându-și pălăria. Controlă imediat regiunea, poate, poate va vedea pe cineva, probabil, pe cel care părăsise copilul sau pe
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
în sat, însă goni repede gândul rușinii socotind că acestea nu se puteau întâmpla, că n-avea cine s-o facă, să stea să privească în voie și-n râsete cu alai arătări zglobii dar și iele năstrușnice, volburoase și părăsite și izolate care bântuiau uneori ca niște năpârci locurile acelea și care pân' la urmă își bat joc de oamenii simpli și neajutorați, pentru că ața se rupe acolo unde-o tot înnozi ca să cârpești și să tot cârpești ... Nu se
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
privirii lor! O imensă oglindă aurie le reda înfățișarea sub care începuseră urcușul... cea de adulți încercați de vreme și vremuri. Dacă se priveau unii pe alții, erau tinerii liceeni, dacă se uitau spre malul celălalt, își regăseau reflecțiile realității părăsite nu demult. Ca să se convingă că nu se înșeală, făceau tot felul de semne, la care imaginile din oglindă răspundeau într-un sincron deconcertant. După ce lăsară să treacă spaima primelor momente, se porniră să vorbească toți odată: -Americanule, am încurcat
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
dintre ea și El. Niciodată însă nu este deznădejde, ori disperare, deoarece e vorba de o iubire ce poate continua, alimentată veșnic de iubirea unuia dintre cei doi, așa cum nesfârșită este iubirea lui Dumnezeu. „Sufletul meu se simte/ singur și părăsit/ alungat din roiul gândurilor Tale”( Rug pentrusuflet). Dacă luna e cea mai aproape de femeia îndrăgostită, mă cutremur cât de departe se află iubitul, dacă e să măsurăm distanțele cu măsuri omenești. “Sufletul meu/ concertează uneori Lunii, cea mai apropiată de
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
Își jură ca, dacă nepotul său a scăpat nevătămat, să reconstruiască acest palat mult mai frumos și mai impunător. În fiecare noapte colinda țara-n lung și-n lat, iar ziua se ascundea de lumina orbitoare a soarelui în conace părăsite, în văgăuni, în fântâni secate sau în ungherele cetăților. Dar iată ce se întâmplase a doua zi dimineața, după ce prințesa vampirilor își părăsise pruncul la ușa unui bordei pentru a-l salva de urgia vânătorului. Locuitorii acelei așezări erau un
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
tem că, închizându-mi ochii, când îi voi deschide nu vei mai fi, ca toți care-au plecat. Au fost mulți, au rămas puțini și bătrâni. Mă îngrozesc, la gândul că ar putea pleca toți. Atâtea ulițe puștii, atâtea case părăsite, atâtea umbre deșirate, triste, care și-au pierdut stăpânii. Amintesc de cei care, odată, isi strigau, plini de viață, copiii. S-au mutat într-o margine, o margine de sat bătrân, obosit, unde toți sunt la fel. Loc plin de
DANS MON VIEUX VILLAGE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376265_a_377594]
-
acasă, puiuț, sunt la nuntă! - La nuntă? La cine? - La Florin, se însoară cu fata popii! Ești bine? Să le transmit ceva? - Îi mai sun eu, nu-i nimic grav! Începu din nou ploaia. Măruntă, rece, întunecată. Străzile păreau cumva părăsite. Durerea o învăluia din cap până în picioare și era singura care se mai arăta acum prietenoasă cu ea. Rătăci mult până ajunse la Podul Zodiilor, înfășurat și el în aburii ploii. Someșul trecea bolborosind nervos pe sub el, înfoiat de apa
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
până la cabană. Aventura privită din unghiul băiatului gelos a arătat cam așa: Unde naiba se duce iubita mea cu tipul ăla? Ia să-i urmăresc eu! Doamne, ce caută ea cu ăla, la ora asta pe munte, la cabana asta părăsită? Ia să privesc eu pe fereastră! A văzut cum eu am aprins focul, a văzut și că pe coș nu iese fum, apoi ne-a văzut cum am căzut secerați, parcă de oboseală, deși nu apucasem să... obosim. A crezut
BROASCA, TOCUL, COŞUL.. de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379654_a_380983]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > DE CE...?! Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului DE CE...?! De ce ni-i țara sărăcită? De ce ni-i apa otrăvită? De ce ni-i țara părăsită? De ce ni-i nația hulită? De ce ni-i limba încâlcită? De ce ni-s munții despuiați? De ce-s copiii exportați? De ce-s medicii alungați? De ce ni-i aurul furat? De ce-i pământul nelucrat? Unde-s vestitele sere Când exportam de toate
DE CE...?! de IONEL GRECU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379672_a_381001]
-
mâna să te întâmpin și-o floare-albastră îți dărui iar... De rătăcită în astă lume nu știi alege prieteni,frați, fără busolă și eu mă aflu și-aud cum latră câinii turbați. Un “rău” te doare, căci ne´mplinită și părăsită te simți acum, iar eu,în hăul crud al uitării și disperării- singur pe drum... Vezi “Doamna nopții”- luna pe boltă, iar tu de mine îți amintești... Eu am regretul că nu ți-am dat-o și pentru asta, nu
SENTIMENTE (FEELINGS) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379804_a_381133]
-
2324 din 12 mai 2017. Murim un pic cu fiecare, Cel ce-a plecat voit, sau l-antâmplare, Și ne rămâne dor, amar și întristare, Și gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeași cale. Murim un pic prin fiecare, Cei părăsiți și goi, vărsând lacrimi amare, Ne mai croim un drum, pășind cu resemnare, Și mai lăsăm o floare, un gând, o lumânare. Murim un pic ca fiecare, Cel ce-a rămas strigând, putere și iertare, Să ducă-mpovărat cunună de-mpăcare
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
îi întâlnești. Citește mai mult Murim un pic cu fiecare,Cel ce-a plecat voit, sau l-antâmplare,Si ne rămâne dor, amar și întristare, Si gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeași cale.Murim un pic prin fiecare,Cei părăsiți și goi, vărsând lacrimi amare,Ne mai croim un drum, pășind cu resemnare,Si mai lăsăm o floare, un gând, o lumânare.Murim un pic ca fiecare,Cel ce-a rămas strigând, putere și iertare,Să ducă-mpovărat cunună de-mpăcareCelui
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri părăsite și de Domnul uitată, zace o vatră veche, de timpuri încercată. Obloane putrezite, răsar din geamuri stinse, lacăte ruginite, sunt fața casei triste. În foșnetul blând tomnatic, se desprinde mărul, de durerea lui tresare, sufletul și cerul. O-amintire tristă
ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374736_a_376065]
-
nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și vâlvătaia-n piept sălășluită... Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită, Fiind pe formele-i frumoase, dulci, croită, I-alintă păru-i lung și mătăsos, vrăjită, I-atinge
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
nesfârșită,Cântă încet și parcă obosită,Cu vocea ei domoală, ruginită,O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită,Delir este povestea ei șoptită,Plutește peste frunza răvășită,Se-apropie și pleacă aiurită...Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită,O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită,Îi răcorește fața rumenităși vâlvătaia-n piept sălășluită...Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită,Fiind pe formele-i frumoase, dulci, croită,I-alintă păru-i lung și mătăsos, vrăjită,I-atinge buzele
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
vor izbucni spre soare Și el o să le-adauge valoare, Pârâul cel înmărmurit în gheață Se va trezi, fluid, la viață, Iar sabia fragilă-a firului de iarbă Va-mpunge cerul, viața s-o absoarbă... Târziu, din toamnă, cuibul vieții părăsit, Visează-acum, reconstruit, să fie locuit Și, ca-ntr-a lumii dimineață, Erupe iar în mine viață, Precum vulcanul de verdeață... Citește mai mult Vulcan latent...Are neliniști iarăși ramul gol...Pământul blând va da vieții nou obol, În sevele latente
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
vânt,Miresme dulci vor izbucni spre soareși el o să le-adauge valoare,Pârâul cel înmărmurit în gheațăSe va trezi, fluid, la viață,Iar sabia fragilă-a firului de iarbăVa-mpunge cerul, viața s-o absoarbă...Târziu, din toamnă, cuibul vieții părăsit,Visează-acum, reconstruit, să fie locuitși, ca-ntr-a lumii dimineață,Erupe iar în mine viață,Precum vulcanul de verdeață...... XXX. EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015. Eu și mama-
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
nebun ce mă persecuta, aruncând scântei incendiare peste umbra trecutului. Deodată, mi s-a năzărit să-i trimit un mail cu intenția de a-i împărtăși, pe cât posibil, frământările mele, însă, pe măsură ce tastam, realizam că nu sunt decât o femeie părăsită care se tânguie, capabilă să-l asalteze cu declarații de dragoste pe fostul iubit. Acest gând m-a determinat să renunț, căci ar fi fost de prisos, din moment ce toate dovezile de iubire acumulate în aproape doi ani nu-l determinaseră
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
o regină, îmbrățișându-mă cu alesul inimii mele. Ce vis neghiob și încă neîmplinit! Eram la fel de singură ca și atunci și mă îngrozea gândul de a nu mă plimba solitară pe aici și peste cinzeci de ani. Eram în impas, părăsită și ciudat de conștientă de suferința mea, venită brusc ca o furtună de nisip ce schimbă instantaneu peisajul. Am simțit că, iarăși îmi plângeam de milă, ceea ce nu era bine deloc și pentru a prinde curaj, mi-am zis în
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
Când spunea despre pitici Că și ei i-au furat cartea Când erau ei... și mai mici. Ea zicea că nu sunt toți Barbă-Coții din pădure Niște răi și niște hoți, Care vin noaptea să fure. Doar când cartea-i părăsită, Unul mic, cu barbă sură, Văzând că nu e iubită, Vine noaptea și ți-o fură. El mi-a luat cartea hoțește. Hoțul mic avea și barbă. Spusa ei se adeverește. Nu știu dacă era albă. Ea m-a îmbrățișat
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375705_a_377034]
-
Vremea Evenimentul va avea loc luni, 16 martie 2015, ora 16.30 la Librăria Mihail Sadoveanu Bulevardul General Magheru nr. 6-8 Jurnal cu și fără Nae Ionescu este o carte de dragoste. O dragoste tristă. Iubirea singuratica a unei femei părăsite, care trăiește printre și pentru amintirile ei. O pagină din intimitatea unei casnicii celebre, în marginea vieții omului care a modelat gândirea celei mai strălucite generații a României secolului XX. Elena-Margareta Fotino și Nae Ionescu s-au cunoscut ... Citește mai
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]
-
literarSilvia Colfescu, directorul editurii Vremea Evenimentul va avea locluni, 16 martie 2015, ora 16.30la Librăria Mihail SadoveanuBulevardul General Magheru nr. 6-8Jurnal cu și fără Nae Ionescu este o carte de dragoste. O dragoste tristă. Iubirea singuratica a unei femei părăsite, care trăiește printre și pentru amintirile ei. O pagină din intimitatea unei casnicii celebre, în marginea vieții omului care a modelat gândirea celei mai strălucite generații a României secolului XX.Elena-Margareta Fotino și Nae Ionescu s-au cunoscut ... XXI. REXLIBRIS
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]