35,668 matches
-
o emisiune a lui Cătălin Țârlea, pe "telefonul telespectatorului" a răzbit vocea suavă, angelică a unei eleve din clasa a XI-a. Dar ceea ce spunea juna ingenuă cu neînfrânate accente de "revoltă" și "indignare" era de natură să-ți facă părul măciucă: Eminescu e victima unui complot împotriva întregului nostru neam, nici nu ne imaginăm noi - zicea ea, citez, firește, din memorie - ce extins este acest complot: participă la el până și Marguerite Yourcenar care, în Memoriile lui Hadrian, îl "denigrează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
revolta pe față, ci una discretă, umorescă, sporește neîndoios efectul rechizitoriului. Iată un portret al Chișinăului actual, în care mondenitatea nu ezită a-și da în vileag valențele excesive, caricaturale, jocul (etern?) al formelor fără fond: "Feți și Cosînzene cu părul de aur merg la frizerii special/ amenajate/ la Ministerul de Interne sau la Banca Națională pentru/ ca tunsoarea-le să sporească rezervele de valută forte/(tare) a statului. Respectivii Feți și Cosînzene au gardă/ de corp (mai ales dînsele...) și
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
lesne de înțeles/ preîntîmpinării vreunui/ jaf prin păruială. Poliția municipală...Ba nu/ nu e cazul să intre și ea pe rol și deci/ rectific: în fiece școală din Chișinău/ basmele populare românești ce au de protagoniști/ Feții și Cosînzenele cu părul de aur/ se studiază la orele de alchimie economie politică și/ bussines. Uluitor interes! Cîteva ore de atare povești/ includ și programa de educație sexuală a adolescenților/ ore la care se analizează posibilitatea depistării/ partenerilor patrioți care ar putea aduce
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
în general. Glasul cutremurător de trist al acestui Prometeu parodiat răsună în lirica temei alese: instituirea unei alte morale: "desprins din cordonul ombilical al iubirii/ pentru tine reînvăț să privesc lumea rea/ reacomodez cu mine, cu firea mea încă încețoșată,/ părul tău care ardea alteori văzduhul/ vibrează acum înalte încăperi pe arcușul/ altor înfrîngeri/ faptul că încă te mai visez a rămas ca o pată de sînge peste aburul somnului meu/ faptul că mă mai gîndesc la tine nu este/ decît
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
sute, cu mii de zile, să mă întorc la data cînd Călinescu era sărbătorit la împlinirea a 65 de ani. Venise sub cupola Academiei într-un costum albastru lucitor, poate din lustrina. Cînd se aprindeau reflectoarele operatorilor de film, însuși părul lui capătă scînteieri în nuanțe asemănătoare. N-ar fi fost de mirare să-i fi pus Alice Vera, incomparabila, ceva mîna de creion chimic, la limpezire. A fost ultima lui, indimenticabila, parada oratorica în public. Textul rostit, cu regizată lui
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
criză de identitate a copilului: în ochii plini de milă a celor mari el își citește transformarea. Dar nu aceasta este criza care îl chinuie cu adevarat, ci una personală, expusă cu mare finețe psihologică de scriitor. Pentru copilul Herman părul reprezenta un spațiu simbolic al copilăriei, al afecțiunii și dezmierdării, acea chezășie a siguranței care constituia privilegiul lumii sale de copil, protejată și ferita de dilemele diferenței ori ale schimbării. Gestul ciufulirii părului de către mama este ceea ce îi lipsește cel
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
finețe psihologică de scriitor. Pentru copilul Herman părul reprezenta un spațiu simbolic al copilăriei, al afecțiunii și dezmierdării, acea chezășie a siguranței care constituia privilegiul lumii sale de copil, protejată și ferita de dilemele diferenței ori ale schimbării. Gestul ciufulirii părului de către mama este ceea ce îi lipsește cel mai mult, și prin el îi lipsește de fapt statutul lui de copil. De asemenea, îi lipsește faptul că nu mai poate folosi un pieptăn cu dinți de fier pe care il primise
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
fier pe care il primise în dar de la tatăl lui, îi lipsesc vizitele la frizerul cel gras al orașului, cu alte cuvinte, acele mărunte întîmplări, gesturi sau memento-uri care recompun spațiul copilăriei. În final Herman descoperă că, și fără păr, el e același; se regăsește pe șine, cu alte cuvinte, izbutind singur o performanță de care adulții nu sînt capabili. Dar nu știu dacă nu cumva e o aparentă regasire, căci Herman cel împăcat cu sine nu mai e, de
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
un mod expresionist de a gândi. Expresionista este și folosirea culorilor în descrierea "vestimentației" sau a "peisajelor". Toate au ceva țipător și nenatural. Roșul este de fapt ideea de roșu, albastrul - ideea de albastru și așa mai departe: "femei/ cu părul albastru-albastru/ se aplecau pe strada/ îngustă-îngustă"; "Oameni, oameni, care dintre voi și cine, cine/ are un suflet mai curat decât mielul?// Fața voastră, vai, fata, vai, fata/ că și sângele lui este roșie, roșie"; Am văzut fecioare înalte/ cu sâni
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
lighean înflorat/ Oamenii ne ocolesc cu grijă/ doar șoferii claxonează ori de câte ori/ spumă de la șamponul meu parfumat/ le sare pe plarbriz și îi lasă/ fără vizibilitate/ e vară și totuși lumină a-nceput să coboare/ n-ar mai dura mult/ dar părul e tot mai lung/ mama muncește/ de parc-ar spală/ un preș nesfârșit/ de la poarta casei până la ultima cămara din pod/ de la nunta lor până la nunta mea". Alte poeme scrise în aceeași manieră sunt: Noaptea marinărilor, În fața catedralei, Străzi din ce in ce mai
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
spre mîntuire: S-a făcut frumoasă această licoare/ Ce s-a prăbușit din cer,/ Sîngele tău, iubito, băut de crai/ Și peste mine stigmat" (Talita Kumi). Ori: "Numele celei mai mărunte era un miros/ Venit din uterul unei negrese/ Cu părul strîns cu o eșarfă/ Înmuiata în marea din ulcioarele grecești,/ Acolo unde și eu mi-am scris/ Maledicție și ruga pe nisip" (Desfătare). Damnatul își supralicitează cruzimea, ca și cum un primitiv și-ar pune pe chip o mască fioroasa: "Din morți
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
a catran încins. Într-o încăpere de la etaj, a hotelului "Athénée Palace", miroase totuși a tutun bun. Un barbat înalt, voinic, brunet, pufăie din pipa, gînditor. Poate nu-i decît foarte ostenit. La un moment dat își trece palmă peste părul tuns scurt, cu cărare într-o parte, după modă vremii. Deși a împlinit de curînd patruzeci și trei de ani, pare mai degrabă un adolescent viril, prea degrabă crescut mare. Frunte vastă, bărbie preominentă, sprincene puternice, nas român desenat cu
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
făcut, ca ageamiu ce era în ale păharului, să se îmbete. Cu mintea aprinsă de băutură și de vitejiile evocate, vrea să ucidă și el un turc. Îl găsește într-o magazie, lovit de tifos și-l ucide cu un păr. A doua zi, cînd se trezește din abureala vinului, realizează, ca suflet cucernic ce era, marele păcat (moarte de om) săvîrșit. Găsește trupul ucisului, îl căra, pe spate, în cimitirul românesc, și-l îngroapă în cripta părinților săi. După ce și-
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
au văzut, nu cunosc, habar n-au, și nici nu le pasă de ce se întâmplă! Ei nu sunt conducătorii țării, ci o casta divină de privilegiați. Ei sunt superbugetarii. Rumegătoarele de lux ale debilului PIB. Indiferent de căte fire de păr rămân în capul Ministrului Finanțelor, lor trebuie să li se dea! Nu există plasa în care să nu cadă și băltoaca în care să nu calce. Nimeni nu mai vorbește de performanțele lor politice și administrative (sfidarea ar fi prea
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
cu stînga! - Crăcănata, spanche și proastă, am continuat eu, ca prieten, să-i fac un serviciu. - Și Marilena cum e? O vedeam în fața ochilor, mi se încălzea sufletul. - Marilena e cea mai frumoasă. Are fată frumoasă și ochii mici, are părul galben și un toc alb, i-a căzut din ghiozdan, l-am văzut. Și n-are pieptul umflat, poate să tragă cu arcul. - Înseamnă că e mai frumoasă că mama ta. Recunosc că m-a pus în încurcătură. Am cugetat
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
ca e bun, pentru că ne dădea halva. - Dar Măricica? Am facut-o praf amîndoi. Toanta, șleampăta, clăpăuga, am distrus-o. Ne-am distrat ceva... Fredi rîdea că la teatrul cu șfori, parcă dăduse strechea în el, se agață de crengile părului și-și dădea drumul. După care, se caută la coiut. - La mine nu se umflă. Și o lua de la capăt, cățărîndu-se mai sus. Am devenit atent. Ce vedeam mă uluia. Putulica lui era altfel. - Ia uite, făcea și-mi arată
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
că pe fiecare calorifer din sală zace cîte un/ nenorocit, bătrîni că vai de capul lor sau monștri tineri,/ puști cu capete de marinari bătrîni. Cel de lîngă casa are trăsături de mulatru. Impertinent, bate pe umăr sau trage de păr pe cei care-ei ajung în apropiere. Rîde, cu un rîs gros și/ puternic, de pe caloriferul lui jegos" (Monstruletul). Dacă la Gabriela Cretan instrumentul liric era hiperbola, aici un atare instrument e litota. Autorul e dispus a micșora, a minimaliza totul
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
asta nu mai are miros de rășina,/ doar de praf, gîze și cenușiu./ Rugoasa și uscată că inima,/ așa o simt/ și mi se face pielea de găină.// Stau pe muchie și mă uit prin pîlnia asta de fereastră/ la părul din curtea baboiului:/ nu e adevărat, așa de frumos e,/ prea limpede, mînjit cu verde,/ că de început.// Meșterii în halate albastre s-au uitat la cherestea:/ uscată. Dulapi ai? Dulapi?/ Dulapi n-am. Scîndura. Scîndura veche, uscată, am./ Dulapi
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
li se întîmplă. Obiectele au o viață proprie și scopuri opuse celor ce le mînuiesc: umbrela cu cap de maimuță imposibil de găsit, mîinile murdare de cărbune, care așa rămîn oricît ar fi spălate, boneta, cutia cu tutun, șuvița de păr, pantoful găsit în buzunar, toate devin elemente declanșatoare de comic. Domnul Lenglumé și domnul Mistingue au o scuză: "li s-a rupt filmul", după excesul de băutură de la banchetul unde s-au sărbătorit zece ani de la absolvire. Împrejurarea explică și
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
incongruenta și derizoriul unor asemenea determinări. ăRasaă, bunăoară, este reprezentată de două ătrăsături distinctiveă, moștenite - zice-se - de la fenicieni: ătendinta catalanilor de a-si înclină capul spre stânga atunci când se fac că asculta și predispoziția bărbaților de a-si prăsi peri lungi în orificiile nazaleă (bid.). Factorul ămediuă adică ăidentitatea Barcelonei că nucleu urbană decurge, nici mai mult nici mai puțin decât din uimirea localnicilor la vederea elefanților lui Hanibal: aIa te uita ce colți au, ce urechi, ce trompa și
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
cînd în cînd vine la ea călare pe un cal mic cu doi desagi atîrnînd de-o parte și de alta; un cal păros, ager, răbdător că un catîr ori măgar avînd un ciucur de lină roșie în frunte sub părul retezat cu foarfecă, drept, lăsîndu-i ochii mari cuminți liberi; plus coadă să lungă lăsată sălbatic să crească și care este plină de scaieți uscați prinși acolo de la cine știe ce alte drumuri mocănești spre cîmpia largă, bogată în roade de la miazăzi. Un
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
circ anunță salturile mortale sau care la alți poeți evidențiază "eroismul" unor invenții imagistice. Poeta se lansează în riscante aventuri ale exprimării fără să ne prevină în vreun fel. Iată cum începe poemul Obsesia biografiei: Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte/ dacă mi l-ar ridică ușor de pe frunte/ că un diamant aiurit s-ar ivi/ orașul acesta". Numeroase sunt în versurile ei gesturile de curaj artistic făcute firesc. Chiar și în momentele de mare gravitate, în ritualurile
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
trupul acesta amorțit se electrizează/ că o pisică în fața cărnii/ mă uit în oglindă/ figură mi-este străină: prea multa strălucire,/ prea mult triumf (ca si cum m-aș fi spălat cu un gălbenuș/ și peste noapte mi s-ar fi îndesit părul)/.../ play-boy, play-boy, ai milă de femeia această/ care nu se poate reinventă decât prin/ dragostea să" (Întâlnire cu un play-boy). Din această stare de spirit, din rememorarea nostalgica dar și resemnata a unei vârste fericite rezultă cel mai frumos poem
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
orice devine posibil. Și nici măcar nu-și mai dai seama că plutești în derivă imaginației. Pirați, un neam de nobili exilați, toți trăitori în copaci, lojă masonica, o fetiță prea deșteaptă pentru a nu fi și răutăcioasa, echivalentul fetiței cu părul de azur din aventurile lui Burattino, care mai tîrziu devine o iubită capricioasa și fascinantă. Din lumea să real-imaginară, Cosimo duce o sumedenie de vieti real-imaginare: se îndrăgostește și trăiește o poveste de dragoste în cea mai bună tradiție a
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
tragediile veacului ("Memorialul Sighet"), dînd viața unui mecanism de valorificare a documentelor și a relicvelor, de celebrare a victimelor, de identificare a celor vinovați de genocid. Îmi dau seama că un ins, captiv încă al zvonurilor și spuselor în doi peri, decepționat că nu se urnește carul economiei din loc, furios pe noii guvernanți, ale căror păcate electorale sînt lepădate uitate, litera moartă - acest amărît, încărcat de porniri resentimentare, nu e atras poate de discursul lucid, refractar demagogiei populiste, discurs pe
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]