3,617 matches
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Într-o iarnă mi-a murit îngerul... atunci, s-a dezlănțuit iadul în mine, dar demonii... erau în jurul meu, trăgeau cu gândurile întunecate de sufletul ce-mi păstra iubirea și credința. Nu... nu mi-a păsat de ei... pesemne devenisem și eu un demon, așa, cum rămân oamenii... lipsiți de îngeri, unul tăcut care își privea sufletul cum arde, iar lacrimile întețeau flăcările și nu-i folseau la nimic. Atunci, am murit... privind trecutul ce devenise
LIPSITĂ DE ÎNGER de ANA SOARE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369972_a_371301]
-
Procurorul țării? Jurisdicția lui M. se termină la zidurile școlii! El mă privește cu o mimică de parcă nu ar înțelege nimic. Probabil că nici nu înțelege. Ierarhia disprețuiește într-atât omul, legea, familia, încât îi suge tot, fără să-i pese de nimic... Directorul M. ne spune că suntem chemați sus la Arhiepiscopie, amândoi. Permanența era întrunită sub președenția Preasfințitului R.. Am privit într-o străfulgerare chipurile consilierilor și mi-am amintit că un an înainte, tot aici, tot sub președenția
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
asupra altora, nu uita că și Dumnezeu, la timpul potrivit, își va revărsa mânia asupra ta. Dacă îți vei petrece timpul slujind aproapelui tău, în cer vei fi servit chiar de Însuși Fiul Său. 8. Nu este greșit să-ți pese de lume, dar înaintea lumii este familia ta. 9. Iubirea și prietenia au valoare doar în lumina omeniei noastre. 10. Privește-ți dușmanul așa cum te privești pe tine însuți. Apoi încearcă să-l urăști, dacă mai poți Referință Bibliografică: LIGIA-GABRIELA
LIGIA-GABRIELA JANIK: GÂNDURI... de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370017_a_371346]
-
se zbate, Ca pasărea rănită. Îmi vine-n orice zi, Acasă să mă duc, Și să mai stau o dată, Pe banca de sub nuc. Să ascult cum cântă cucul, Prin ramurile dese, De ziua cea de mâine, Deloc să nu îmi pese. Prin plete să-mi mai bată, Măcar o dată vântul, Să spun o rugăciune, Și să sărut pământul. Referință Bibliografică: DOR DE SAT / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1993, Anul VI, 15 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DOR DE SAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369986_a_371315]
-
sări asupra lui. Dar acele clipe trecură mai departe pentru că lupii întârziară să se repeadă spre el. Ori zăpada, ori altceva misterios le-a înmuiat alergătura că nu mai reușeau să coboare pantele dealurilor. Iar lui Tudorel nici că-i păsa de primejdie. Când a ajuns în vale, a început să hăulească ( să sperie dealurile - zicea el) : ahoo, ahoo! Copii și frați, stați puțin și nu mânați! Ca niciodată, dealurile, cu toți copacii și tufișurile de pe ele îi amplificară hăulitura, transformând
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
pentru a-l ajuta cu niscaiva bănuți. Dar el, tot ce câștiga, dădea pe băutură, pe țuică sau pe vodka - băuturile lui preferate. De multe ori stârnea râsul cu vorbele lui șugubețe, alteori era gonit și înjurat, dar nu-i păsa, pentru că băutura era pentru el ca un elixir de care nu se putea lipsi nici în ruptul capului. Acum era supărat și Vasile observă imediat, fiindcă era unul din prietenii lui cei mai buni. Ca și căpitanul, Pepsi avea gongile
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
așezată acolo, într-un scaun ergonomic, în dreapta mea. Se ridică, se apropie de mine și se cuibări la pieptul meu, șoptindu-mi suav la ureche: - Cât de bine îmi pare că ești din nou aici, iubitul meu ! Fără să-mi pese de urmări, am cuprins-o în brațe și am sărutat-o apăsat, strivindu-i buzele roșii și pline. Mă întrebam în același timp dacă nu cumva murisem și toate câte se întâmplau în jurul meu nu erau altceva decât vedenii premergătoare
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
nici nu vrei explicații, câtă vreme simți că ești prins în cuie ca toți confrații. Se putea altfel și a ta e vina c-ai ales greșit încurcând adese răul cu ce-i bun,bezna cu lumina fără să-ți pese. Însă nu regreți,n-ai lacrimi sub pleoape și zâmbești știind că e o grimasă privirea ce vrea de tristeți să scape părând voioasă. Și totuși arar,uneori,din minte fulgeră idei,care poartă-n ele seve clocotind și-arzând
PLOUĂ CU IDEI UN ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369380_a_370709]
-
persoana care să-mi capteze interesul. Văd că s-a penetrat acel zid și, cineva a reușit să mă readucă la o vibrație cu trăiri interioare neexplicabile și să mă scoată din letargia în care mă zbăteam, fără să-mi pese de ce se întâmpla în jurul meu, lucru constatat uneori și de colegii din liceu. Încep să simt emoția și neîncrederea în mine, cu toate că sunt un tip foarte echilibrat. Mă simt emoționat, pur și simplu, de tot ce mi se întâmplă. - Emoționat
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
aveau jocurile lor, inventate de ei, care mai de care mai antrenante și mai frumoase. Cu toate că aceste așa-zise jocuri de copii nu erau de cele mai multe ori pe gustul satului ei continuau să le pună în practică fără să le pese de ce spune acesta! Adică ce vină aveau ei că satul nu gusta glume de genul eliberatului vacilor sau cailor din pripon cu consecințe nu tocmai plăcute asupra recoltelor, ruperea de crengi din pomi, devastarea grădinuțelor de flori din gospodăriile oamenilor
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
Suspinam privind la tine. Să vorbesc nici n-avea rost. Ascundeam adânc durerea să n-o afli niciodată Zâmbete și vorbe tandre te întâmpinau la poartă N-ai aflat tu niciodată prețul zâmbetului meu M-ai rănit fără să-ți pese, n-ai știut cât mi-e de greu. N-am știut că ești asemeni celor care-n jurul lor Pe cei fără de-apărare îi urcă pe eșafod Îi condamnă făr'să-ntrebe ce le-a oferit destinul Asta-i
CÂND RĂUTATEA ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370619_a_371948]
-
care o purtau ei înșiși, era propunerea mea, de a întrebuința o parte din tezaurul templului pentru ridicarea de clădiri publice. Din cauza acestei propuneri, ei erau plini de amărăciune. Fariseii erau dușmanii pe față ai lui Iisus, și nu le păsa prea multde guvernul nostru. Ei au fost siliți să înghită timp de trei ani și jumătate pilulele amare pe care Nazarineanul le arunca în fața lor, în public, oriunde se ducea, și fiind prea slabi și sfioși și neavând curajul de
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
că atunci când copiii zâmbesc în somn, Maica Domnului le vorbește frumos despre mama lor. Hm, Mama! Emanuela nu putu să se abțină a se gândi în acel moment la trei mame. Una - care și-a părăsit copilul fără să-i pese, cea de-a doua - care a fost smulsă de moarte dintre copiii ei prin intermediul unui criminal, iar cea de-a treia - o mamă cu care Dumnezeu a fost destul de aspru, hărăzindu-i soarta de a-și îngropa propriul copil. Cât
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
cât se poate, atât cât ai cui să ceri, în afară de Dumnezeu. • Să cheltui până și ultimele tale puteri ca să-ți păstrezi vie scânteia de divinitate din suflet. • Exprimând toate aceste gânduri, să nu te temi, ba chiar să nu-ți pese, dacă cineva își va râde de tine. Ci să-i mulțumești. -------------------- Zoltan TERNER Tel Aviv, Israel 24 noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Zoltan TERNER - PASTILA SĂPTĂMÂNII (24) GÂNDURI DE BĂTRÂNEȚE / Zoltan Terner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2159, Anul VI
PASTILA SĂPTĂMÂNII (24) GÂNDURI DE BĂTRÂNEŢE de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368217_a_369546]
-
profundă și pentru a patra oară în viață, plânse cu adevărat, cu ochii pe geam, într-o zare întunecată, așteptând nici el nu știa exact ce anume. Nu fugise, nu se sustrase de la proaspăta crimă comisă și puțin îi mai păsa de ceea ce avea să se întâmple. Oricum se simțea pustiit, oricum Philbert Schirach își dăduse ultima suflare pe altarul nemerniciei omenești, iar Maor își descoperise infernul de suflet și, în acel oraș care-i fusese dintotdeauna străin, unde nu se
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
mințit. Tu ai uitat și nici nu-ți pasă, Că onoarea e un lucru sfânt. Din viață ai făcut o farsă, Și așa trăiești pe acest pământ. Când ai lăsat în urmă totul, Nici de viața ta nu ți-a păsat 1 Din ochi nu o să-mi cadă stropul, Căci din inimă te-am alungat. Chiar dacă sufletul îți plânge, Și e furtună-n jurul tău, Nu poți voința mea a frânge, Că în viață mi-ai făcut mult rău. Drumul doar
CÂND LAŞITATEA E REGINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368266_a_369595]
-
cu fluturii primește sărutul meu în lumi sclipitoare de basm și pune-mi inelul din floare de dor pe degetul de legământ să stăm cuminți în nopți de orice lună și să privim cum lumea năpădește pământul fără să ne pese de lăcomiile ei nemăsurate Referință Bibliografică: Să ne iubim / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1333, Anul IV, 25 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SĂ NE IUBIM de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368277_a_369606]
-
colț am văzut dintr-odată micul tăpșan călător prin timp: o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate, o îmbrățișare de arbori și mormane de frunze arămii îndemnându-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu petele de lumină vălurind pe asfaltul crăpat, exact ca atunci, ca atunci... Dar vai, prea repede a trebuit să mă
ATUNCI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362720_a_364049]
-
2210 din 18 ianuarie 2017. Într-o iarnă mi-a murit îngerul... atunci, s-a dezlănțuit iadul în mine, dar demonii... erau în jurul meu, trăgeau cu gândurile întunecate de sufletul ce-mi păstra iubirea și credința. Nu... nu mi-a păsat de ei... pesemne devenisem și eu un demon, așa, cum rămân oamenii... lipsiți de îngeri, unul tăcut care își privea sufletul cum arde, iar lacrimile întețeau flăcările și nu-i folseau la nimic. Atunci, am murit... privind trecutul ce devenise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
devenise un nimic. Citește mai mult Într-o iarnă mi-a murit îngerul...atunci, s-a dezlănțuit iadul în mine,dar demonii... erau în jurul meu,trăgeau cu gândurile întunecatede sufletul ce-mi păstra iubirea și credința.Nu... nu mi-a păsat de ei...pesemne devenisem și eu un demon,așa, cum rămân oamenii... lipsiți de îngeri,unul tăcut care își privea sufletul cum arde,iar lacrimile întețeau flăcărileși nu-i folseau la nimic.Atunci, am murit...privind trecutul ce devenise un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
cu toții! Și-ncep iar să plâng. Am sentimente amestecate. Nu știu de ce plâng. De ușurare că sunt bine? De ciudă că pierd o mulțime de bani cu repararea motorului? De necaz că nimănui, din cei importanți, nu pare să-i pese? Nu știu. Nu mai știu nimic. Au trecut 5 ore. Sună telefonul. Nu vreau să răspund. Apar și primele întrebări: - Cum ești? - În 5 ore puteam fi deja și îmbălsămată. Da` uite că nu-s! Eu m-aș fi dus
SUNT EGOISTĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353283_a_354612]
-
gândul acesta mă face să-mi reconsider valorile. Îmi dă ... mintea cea de pe urmă. Îmi voi duce la îndeplinirile promisiunile pe care deja le-am făcut, însă pe viitor nu voi mai promite nimic. Nu zic că n-o să-mi pese. O să-mi pese, dar nu într-atât încât să mă sinucid emoțional. Voi fi prioritatea mea numărul 1! Adio, second-hand! Adio, nopți nedormite din cauza gândurilor! Adio, concedii ratate din cauza altora! Adio, orice ce-mi face rău! .................................................................................................................................................................. A trecut o lună
SUNT EGOISTĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353283_a_354612]
-
face să-mi reconsider valorile. Îmi dă ... mintea cea de pe urmă. Îmi voi duce la îndeplinirile promisiunile pe care deja le-am făcut, însă pe viitor nu voi mai promite nimic. Nu zic că n-o să-mi pese. O să-mi pese, dar nu într-atât încât să mă sinucid emoțional. Voi fi prioritatea mea numărul 1! Adio, second-hand! Adio, nopți nedormite din cauza gândurilor! Adio, concedii ratate din cauza altora! Adio, orice ce-mi face rău! .................................................................................................................................................................. A trecut o lună și nu mai
SUNT EGOISTĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353283_a_354612]
-
din propria țară. Sunt sentimente contradictorii, sentimentele fiului alungat din casa părintească. Firesc, trăiești emoțiile poporului tău ca și cum ai fi acolo, indiferent dacă aceste emoții sunt din momente bune ale țării sau din momente tragice. Este imposibil să nu-ți pese de tot ce se întâmplă și, prin urmare, să nu fii în simbioză cu poporul căruia i se-ntâmplă. Nicolae BĂCIUȚ: Cine, și de ce s-ar reîntoarce un exilat în patria mamă? Lucian DUMBRAVĂ: Probabil că acela care a reușit
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU LUCIAN DUMBRAVĂ (FARO, PORTUGALIA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353450_a_354779]
-
bucuros, sărea pe Mircea cu labele și scheuna vesel. Nu l-a văzut deoarece dormea ascuns de căldura de afară în spatele garajului și de acolo nu se auzeau zgomotele din curte, sau din casă. Dormise la umbră, fără să-i pese că i-a venit prietenul și salvatorul său. - Așteaptă că merg să-ți aduc ceva de mâncare. Poate că îți este foame. Câinele continua să se zbenguie vesel în jurul său, murdărindu-l cu labele pe pantalonii albi din pânză de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]