3,646 matches
-
parțial de lucrările constructorului și de rupturile din malul Bahluiului. Aparținea unei etape de locuire mai vechi decât cea a locuinței nr. 3, fiind parțial suprapusă de aceasta. Aproximativ în zona centrală se găsea vatra (Pl. 13/4), destul de bine păstrată, amenajată pe un pat de lut. Avea o formă circulară, cu un diametru de 1,40 m. Resturile locuinței 8 (Pl. 13/3) au fost suprapuse de vestigiile unei alte locuințe, pe care am numit-o 8A, fără să existe
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
grupa pieselor mici (3-8 cm), restul de trei piese fiind de dimensiuni mijlocii (8-25 cm). Piesele mici sunt constituite dintr-un fragment de picior (Pl. 50/1) nedecorat, și o figurină în poziție șezândă, realizată din trei bucăți, cu torsul păstrat doar parțial (ovoidal în secțiune), picioarele, nediferențiate, fiind întinse înainte (Pl. 50/2). Decorul incizat poate fi observat doar în partea inferioară a torsului: o linie incizată înconjoară talia, încheindu-se în formă de V cu vârful în jos în
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
vasului din care se detașează parțial, sub bot fiind figurată și gușa animalului (Pl. 59/2; 60/ 1). Plasarea acestei din urmă piese în categoria protomelor este nesigură, aceasta putând face parte și dintr-un vas zoomorf . Datorită dimensiunilor fragmentului păstrat, care fac imposibilă exprimarea unei păreri, am preferat să încadrăm acest fragment în categoria protomelor. În cadrul celei de-a treia categorii (Pl. 59/5-6; 61; 62/2-3; 63-64), reprezentată printr-un număr de opt piese, se situează protomele redând atât
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
un caracter activ, un sens inerent de iubire și slujire. În literatura patristică, se subliniază raportul dintre credință și mărturisirea învățăturii propovăduită de Biserică, vorbind despre credința dogmatică, prin care se înțelege acceptarea personală de către credincioși, a Evangheliei lui Hristos, păstrată și învățată de Biserică. Aceasta înseamnă că credința nu este o simplă experiență spirituală a întâlnirii dintre Dumnezeu și om, ci și o acceptare personală a unui mesaj revelat, mântuitor, care dă realitate obiectivă însăși vieții spirituale. Pe lângă acest chip
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
drepturi. -conservatorii considerau că oamenii nu sunt egali; -nu se opun reformelor, doresc doar să amelioreze situația, nu să o schimbe, susținând respectarea ordinii tradiționale în care omul să-și accepte poziția moștenită în ierarhia socială; -monarhia și aristocrația trebuie păstrate, iar biserica să-și mențină autoritatea spirituală. -Conservatorismul românesc a fost aseamănător cu cel european. o a apărut ca o reacție la liberalism, fiind pentru dezvoltarea societății prin păstrarea tradițiilor; o a promovat politica ”pașilor mărunți” ritm mai lent pentru
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
într-un anume context spatio-temporal a, nu pot fi pe masura intelectului, care este imaterial. Condițiile de individualitate păstrate încă de imaginile care populează simțurile interne trebuie îndepărtate, dar, în același timp, esența universală, miezul informațional al obiectului extramental, trebuie păstrată, iar acest lucru este posibil prin acțiunea intelectului agent, care iluminează și abstrage din imagini speciile inteligibile. Trebuie spus că Toma din Aquino nu postulează doar un intelect agent, ci și un intelect posibil; iar despre diferența dintre aceste două
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în Ucraina) la 5 noiembrie 1854 împotriva forțelor generalului Menșikov, și a murit în 1855, de inimă rea (spun unii). Lucan a ajuns feldmareșal, deși, în cel mai critic moment al luptei, nu și-a trimis la contraatac Brigada grea (păstrată ca rezervă) împotriva cavaleriei cazace; aceasta, spun unii, pentru că îl ura pe Cardigan, cumnatul său**. Cardigan, care și-a pierdut capul și și-a abandonat brigada împrăștiată pusă pe fugă de cavaleria cazacă, a fost promovat la gradul de general-locotenent
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sîmcel nu a fost atestat, din cîte știm, pînă în prezent, ceea ce ar putea însemna fie că e prima sa atestare, indirectă, în limba romînă, fie că, prin toponim, a fost descoperit un toponim minor toponimizat în latină dunăreană și păstrat, într-o formă schimbată fonetic, pînă în zilele noastre. Maghiarii nu l-au înțeles, firește, nici ei și nu l-au putut traduce, dublîndu-l cu forme adaptate fonetic pronunției lor (transcrise în documente ca Zonchel, Szancsal etc.). Studierea, pe teren
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca în Paganus > pogan), iar apoi ar fi fost preluată de romîni și de unguri. Dificultatea și în cazul acestui nume este relevanța fonetică redusă a formei antice, care, pentru viitorul Someș, este una singură, Samus, poate și din cauză că inscripția păstrată este fragmentară, spre deosebire de cazurile similare, Criș, Mureș, Timiș, ai căror ascendenți au mai multe forme atestate (de pildă, Mureș e atestat întîi ca Maris, iar apoi și ca Marisius, Marisos, Marisia, Marisis). Dacă s-ar fi păstrat numai prima formă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cel nou), s-a schimbat. S-a ajuns, în acest fel, ca termenul latinesc nemarcat, să fie eliminat în decursul timpului: în dacoromână, unele cuvinte din substrat (moș, brusture) au înlocuit termenii moșteniți din latină (auș „bunic, strămoș“ < lat. avus, păstrat numai în aromână, și lăpuș „brusture“ < lat. lappa, păstrat numai în unele graiuri). Cred că numai așa se poate explica faptul că în română avem din substrat termeni ca buză, ceafă sau viezure pentru care astăzi nu mai există sinonime
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Din franceză, cuvântul a pătruns în germană, Tante, și, de aici, a ajuns în română în forma tanti. Tender „vehicul cuplat cu o locomotivă, care servește la depozitarea și transportul combustibilului și al apei necesare funcționării locomotivei“ și verbul vechi, păstrat regional, a tinde „a întinde“ au aceeași origine îndepărtată: lat. tendere „a întinde“. Verbul l-am moștenit direct din latină, la fel ca toate limbile romanice. În ceea ce privește primul termen menționat aici, substantivul tender, acesta a ajuns la noi după ce a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limba română, pe de o parte, de latină și, pe de altă parte, de celelalte limbi romanice e comun celor patru dialecte.“ În domeniul lexicului, sunt comune celor patru dialecte istorice următoarele aspecte: cuvinte latinești nemoștenite de celelalte limbi romanice, păstrate exclusiv în română (a(d)sterno, lingula), sensurile specifice dezvoltate la lat. anima și lat. tener, cuvinte latinești panromanice absente numai din română, care au fost înlocuite de obicei cu același cuvânt, latinesc sau nelatinesc, în toate dialectele (lat. grandis
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
republicană) a însemnat „a avea pricepere, a înțelege“, iar ulterior (în latina târzie) a ajuns să însemne „a ști“. Lat. sapere „a ști“ este o inovație occidentală, care era susținută și de lat. sapiens; l-a eli minat pe scire, păstrat numai în regiunile arhaizante (româna și sarda). vulpe Lat. vulpes s-a transmis unor limbi romanice orientale: româna, italiana și retoromana. A existat și un v. fr. goupil < lat. pop. vulpiculus. În latină, vulpes apare încă de la Plaut. După cele arătate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
datorită cozii stufoase a vulpii. Înlocuirea lui b cu p s-a produs sub influența cuvintelor din familia lui rapiña „jaf, tâlhărie“, din cauza instinctului de răpitor al acestui animal. Termenul spaniol zorra pare a fi de origine bască. Cuvinte latinești păstrate numai în română Spre deosebire de cuvintele panromanice, în cazul multor cuvinte din această categorie se constată schimbarea „valorii“ lor între faza latină, cunoscută din texte, și faza română, după cum a arătat I. Fischer. Dacă în ceea ce privește termeni ca lat. canticum devenit rom
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de aproximativ o sută de cuvinte latinești care nu s-au transmis și celorlalte limbi romanice. Asupra lor a atras atenția Sextil Pușcariu încă din 1920, în discursul său de recepție la Academia Română. (a) apuca și mare Unele dintre cuvintele păstrate exclusiv în română au suferit schimbări semantice față de etimonul lor latin. Verbul românesc (a) apuca este considerat de mulți ca fiind continuatorul lat. aucu pare „a vâna păsări (cu ajutorul capcanelor)“, iar adjectivul mare ca evoluție, de origine expresivă, a lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
derivat de la verbul a băńa „a scălda”, ar trebui să aibă la aromâni (și în Banat) un ń. Faptul că la aromâni avem ǐ ca la noi, continuă Pușcariu, ne arată că adevărata etimologie e cea care pleacă de la băia, păstrat încă în unele regiuni din Transilvania, cu sensul de „a crește (copii)”, și presupunând un *bajare (primitivul lui bajulare) latin vulgar. Nu putem admite nici măcar o formă *baljare, în loc de bajulare, căci atunci am avea la aromâni băľiat” (p. 245 urm
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
amplificată. O precizare este necesară: nu trebuie împinsă până la absurd această teorie a metamorfozei gastronomice; ea nu se aplică orbește și e contraproductivă în destul de multe ipostaze. Caviarul este unul dintre numeroasele exemple în care simplitatea, puritatea gustului primar trebuie păstrate. De asemenea, arta culinară contemporană, trecută printr-o epocă barocă, excesiv de încărcată și de pasionată de metamorfoza ingredientelor, dar și prin revoluția Noii Bucătării Franceze, tinde în ultimele decenii să se întoarcă la tradițiile regionale, acestea stimulând o abordare respectuoasă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pescarilor preistorici; dacă la noi a rămas o specialitate încă destul de răspândită, mai ales în Deltă, este tot din rațiuni practice, puținătatea celor de trebuință fiind esențială. Din acest motiv nu are sens să ne mândrim cu această „rețetă“ primitivă, păstrată nu atât din interes gastronomic, cât de nevoie. În ceea ce privește friptura din mușchi de vită, ea e universal cunoscută și savurată, numai că nu putem fi de acord cu afirmațiile laudative ale lui Păstorel Teodoreanu: meșteri la această friptură nu suntem
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
popoare străvechi. Astfel, variata experiență medicală dacică s-a putut mai lesne apropia de medicina științifică și aceasta de ea, conferindu-i un caracter obiectiv și o anume reputație. Varietatea și belșugul resurselor farmaceutice s-a putut converti în remedii păstrate și folosite cu pricepere pentru vindecare. Frunze, flori, fructe, rădăcini; preparate în sucuri, ceaiuri, unguente. Produsele apicole ca și produsele de natură animală, aveau o folosire curentă și la îndemâna oricui. Dacii acordau o atenție deosebită și produselor minerale, petroliere și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin tehnica circulației încrucișate, și confirmat de Heymans (1928) pe animale cu capul izolat, din punct de vedere vascular, de trunchi. Creșterea bioxidului de carbon în sângele de perfuzie a capului astfel izolat (cu legăturile nervoase dintre cap și trunchi păstrate) determină hiperventilație pulmonară, ca urmare a creșterii excitabilității centrilor respiratori. Efecte similare au fost constatate de către Haldane (1905) la om. Crescând concentrația bioxidului de carbon în aerul alveolar doar cu 0,2%, autorul sus-citat a obținut dublarea ventilației pulmonare. Efectele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o estetică scenică perfect originală, foarte diferită de cea a umaniștilor, prizonieri ai modelului antic pe care au visat în zadar să-l reînvie. Dacă regula celor trei unități, concepută de mari teoreticieni precum Mairet și Chapelain, a fost unanim păstrată ca simbol al dramaturgiei clasice, asta se datorează faptului că ea se află în centrul acestei estetici noi. Pe când teatrul medieval oferă spectacolul unor acțiuni succesive care nu au neapărat o legătură unele cu altele, iar teatrul umanist, liric și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acțiune, care este partea esențială a piesei de teatru, pentru clasicii noștri ca și pentru Aristotel, trebuie să fie dotată cu unitate, concept încă greu de definit în 1660, dacă credem spusele lui Corneille în Primul Discurs al său. "Trebuie păstrată unitatea de acțiune (...), nimeni nu se îndoiește de asta; dar nu e chiar atât de simplu de știut ce înseamnă această unitate de acțiune." El afirmă totuși că ea i s-a impus ca o evidență, chiar de la prima sa
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
li se întâmplă zilnic tuturor oamenilor ce nu sunt complet stupizi." Corneille urmează același drum. Povestirea, după părerea lui, nu ar putea apărea decât dacă este motivată de starea sufletească a celui care o pronunță. Pentru ca verosimilul să fie parțial păstrat, trebuie ca spectatorul să aibă sentimentul că personajul se află atunci într-o stare de descumpănire atât de mare, încât nu-și dă seama că-și exprimă gândurile cu voce tare. "Nu vreau să spun că atunci când un actor vorbește
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
despre arta dramatică, scrie: "...un caracter nu se construiește pe baza unei trăsături exagerate. Trebuie deci să fie proporționate cauzele și efectele, și să fie astfel cântărite încât nimic să nu iasă din verosimil. Or, numai micile trăsături reînnoite, detaliile păstrate și conduse cu artă dezvăluie un personaj. Voi insista mereu să dovedesc faptul că trăsăturile de caracter ale oamenilor sunt mixte, că un aspect ridicol nu există niciodată singur, că un viciu obișnuit se sprijină pe alte vicii, că a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cântărite; că fac parte dintr-un sistem de declamație; că mai jos sau mai sus de a douăzecea parte dintr-un sfert de ton, sunt false; că sunt supuse unei legi a unității; că sunt, ca în armonie, pregătite și păstrate; că nu satisfac toate condițiile cerute decât printr-un studiu îndelungat; că ele contribuie la soluționarea unei probleme propuse; că pentru a fi emise la modul just, au fost repetate de sute de ori, și că în ciuda frecventelor repetări, încă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]