1,786 matches
-
Imagine pătată a sufletului meu Ca un înger negru se arătă, Cu aripi negre apare lin pe cer, Cu ochi ca doua stele și buzele de fier, Cu părul alb ca luna ce încet străluce Cu rochia cea neagră cu pătată de culoare, Învăluie tot cerul albastru-incolor, Îngerul se-arată, aripile-și deschide Peste orașul care adoarme liniștit. Imaginea sufletului adoarme dintr-odată Și-o amorțire îl cuprinde, Lasă întunericul să prindă Și să-l arunce-ntr-un basm Fără sfârșit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
desprins, Un înger dintr-o mie, Se îndreaptă înspre apus, Pierind în pustie. Soarele și luna Pe cerul negru fumegând Răsare-n depărtare O crăiasă ca un sfântă Ca o mândră floare. Stelele se aștern și ele Pe covorul cel pătat De mici muguri de lumină, De un trandafir curat. Iată seara se așterne, Stelele au apărut, Și o minge de lumină Ne urează gânditor ''Noapte bună! Somn ușor!'' Însă ziua iar sosește, Cu pașii ei cei mici, Alungă din a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Prietenie E sfârșitul lui noiembrie. Iarna e aproape. Copacii și-au schimbat straiele arămii și sunt aproape fără culoare. Doar câteva frunze s-au încăpățânat să rămână în copaci. O frunzuliță pătată cu galben era tristă la gândul că se va despărți de creanga ei. Draga mea prietenă, mi-e atât de greu să mă despart de tine! spune creanga. Dintre toate frunzele tu mi ai fost cea mai dragă. Te voi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întorsese cu fața către el și a început să se târguiască cu curaj. - Tată, a zis el, numai lapte și miere. Pentru că ai fost așa de bun cu mine, eu vreau să iau de la tine doar acele animale care sunt pătate și pestrițe - adică cele a căror lână e mai ieftină și a căror piele e mai puțin căutată. Tu rămâi cu animale nepătate, cu cele mai bune, adică. O să plec din casa ta sărac, dar plin de recunoștință. Laban mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
doua zi seara, când Ruti era deja îngropată. Urma să plecăm cu toții câteva zile mai târziu. Tata și frații mai mari, împreună cu toți servitorii și cu fiii lui Laban s-au dus la pășunile cele mai îndepărtate ca să separe animalele pătate de celelalte, pentru că de-acum primele îi aparțineau lui Iacob. Dintre bărbați, doar Laban a rămas la corturi, ca să numere urcioarele în timp ce erau umplute și ca să se asigure că baloturile de lână pe care urma să le luăm nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
umplând aerul cu mirosul sărat al femeilor. O clipă m-am gândit să nu spun ca să rămân fetiță, dar am alungat repede gândul ăsta. Nu puteam să fiu decât exact ce eram. Și eram femeie. M-am ridicat, cu degetele pătate de primele semne ale maturității mele și atunci mi-am dat seama că de fapt simțeam o durere surdă în burtă. Cu o mândrie nouă pe chip, m-am dus în cort, sigură că de acum sânii mei abia înmuguriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de ritualul care mă legase în felul acela ancestral de pământ, de sânge și de cer. Familia lui Inbu nu știa nimic despre ceremonia deschiderii pântecului. Când se măritase cu fratele meu, mama ei alergase în cort ca să șterpelească cearșaful pătat de sânge în prima ei noapte ca soție, în caz că Iacob - care plătise pe ea prețul unei mirese - ar fi vrut dovada virginității. De parcă tatăl meu ar fi putut dori să se uite la sângele unei femei. Dar acum Inbu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ale mele și acel sunet nepământean venea din gura mea contorsionată. Eram acoperită de sânge. Brațele îmi erau înecate în sângele gros, cald care curgea din gâtul lui Shalem ca un râu pe pat și pe jos. Sângele lui îmi pătase obrajii, îmi lipise ochii și îmi sărase buzele. Sângele lui trecuse prin pături și-mi încinsese pieptul, îmi cursese pe picioare și-mi acoperise degetele. Mă înecam în sângele iubitului meu. Urlam destul de tare ca să scol și morții și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
buzele și mi-a vorbit mereu pe un ton liniștitor și atoateiertător, așa cum fac mamele cu copiii arțăgoși. Avea motive să spere. Luna nouă a venit în timp ce eu stăteam în propriul meu întuneric și nici o picătură de sânge nu a pătat așternuturile de sub mine. Pântecul mi se făcuse neted și sânii îmi ardeau, iar respirația îmi mirosea a orz. După câteva zile, somnul nu mi-a mai fost așa febril. Am mâncat supa pe care mi-o aducea Re-nefer și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
neliniștită din cauza mea și se consulta cu cumnata ei. Mi-au impus să mă odihnesc după-amiaza. Mi-au legat un fir roșu în jurul taliei. Mi-au dat să beau lapte de capră amestecat cu o licoare galbenă care mi-a pătat limba. Când pântecul a prins să mi se rotunjească, femeile casei au început să mă răsfețe. Trecuse mult de când nu mai fusese un copil mic în familia lui Nakht-re și erau avizi după un micuț. Îmi dădeau să mănânc fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cum frații mei, proprii lui unchi, îl măcelăriseră pe Shalem în patul lui. Re-mose și-a mușcat limba ca să nu țipe. Iosif și-a declarat propria oroare față de crimă și și-a susținut nevinovăția. - Doi dintre frații mei și-au pătat mâinile cu sânge, a spus el, dar a recunoscut că poate patru au fost implicați în omor. Toți am fost însă pedepsiți. Ea ne-a blestemat pe toți. Unii dintre frați s-au îmbolnăvit, alții și-au văzut copiii murind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a scuturat punga, ba poți, a spus, cum să nu poți, apoi a scos din pungă o caramea, mi-a întins-o ținând-o cu două degete și mi-a spus să casc gura, mâna-i era foarte mare, degetele pătate de ulei, am vrut să mă-ntorc și s-o iau la fugă, dar atunci am simțit că, din spate, cineva mă ia de umăr, era celălalt muncitor, nici nu mi-am dat seama când ajunsese în spatele meu, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cel nou, așa c-am început să desfac cu grijă cârpa, dar numai cu mâna stângă, și fără să-l scot dintre coapse, în mâna dreaptă țineam în continuare creionul, de parcă mi-aș fi făcut temele, desfăcând între timp cârpa pătată de ulei, și atunci am auzit că într-adevăr, mama a izbucnit în plâns, atât de violent și sfâșietor, ca niciodată până acum, și atunci am tras o sperietură, mâna mi-a tresărit și vârful creionului s-a rupt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Stai! Rămasă fără grai, Îl descoperi atunci pe cel care o amenința. - Comandant Fersen, Brigada criminală din Paris! Descotorosit În ciocnire de acel poncho din plastic sub care se adăpostea, bărbatul purta un costum elegant, dar șiroind de ploaie și pătat de noroi. Se strîmba de durere, masîndu-și stomacul. - Ce te-a apucat să mă agresezi astfel? Eși nebună sau ce naiba? Marie, revenindu-și În simțiri, se ridică și scoase la rîndul ei legitimația de polițistă. - Căpitan Kermeur, SRPJ din Brest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
smintită? - Ce idee! Să fii atacat În beznă de niște călugări fără cap, Într-o abație În ruină, sub un adevărat potop, e tot ce poate fi mai normal... CÎnd se Întoarseră la punctul de unde plecaseră, el Își ridică ponchoul pătat de noroi și i-l puse pe umeri, iar ea Îi mulțumi distrată. Îi privi fățiș sînii care se reliefau pe sub țesătura udă a rochiei. - N-ai pentru ce să-mi mulțumești, o fac pentru mine, prefer să-mi păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le aruncase? Desfăcu pachetul de haine. - Nu... Neliniștea Îl copleși, mîinile Începură să-i tremure, lăsă să-i cadă pantalonul și cămașa: erau pătate de sînge. Traulerul se legăna liniștit. Nu se mișcase din locul unde fusese ancorat. Milic Își ascultase fiica atent, necăjit că nu-i putea veni În ajutor. Înțelegea acum de ce, de cîtva timp, Nicolas se Îndepărtase de el. Nu emise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tacă. Gwenaëlle Își Întoarse privirea, lăsînd-o pe Yvonne să iasă. * * * Stéphane cerceta cu disperare interiorul sandviciului pe care tocmai i-l dăduse Annick, aruncînd și cîte o privire spre faxul care emitea. Mușcă din pîinea elastică, din care țîșni maioneză, pătînd foaia care ieșea din fax. Se uită pe furiș În jur. Fersen era În biroul lui, ocupat cu verificarea returului video al camerelor de luat vederi, Annick trăncănea cu el, liniștită acum cu tot acel material instalat la sit... Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dea Înapoi ce-a cîștigat! Ca electrizat de cele două cupe pe care tocmai le dăduse peste cap, PM lansă cu voce tare: - Adevărul? Dar cunoaștem cu toții adevărul! E de ajuns să cercetăm cine, pe insula asta, are mîinile deja pătate de sînge. Cine a mai ucis deja... - Sau cine are interesul să-i facă să dispară unii după alții pe toți cei care au terenuri ce au aparținut odinioară familiei Kersaint, ripostă Gwen, foarte hotărîtă să răspundă cu aceeași monedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele lui noduroase agățară cuvertura și o dădură la o parte. Spaima Îl paraliză. Pumnalul cel vechi al lui Erwan-Marie, jefuitorul, era pus pe cerceaful alb. Pătat cu sînge. Bătrînul se lăsă să cadă În genunchi la piciorul patului și Începu să plîngă. Marie nu dormise mai mult de un ceas și se trezise cu o tresărire bruscă, pradă o dată În plus coșmarului care nu-i dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
silueta neclară a iahtului familiei Kersaint plutea Încet În derivă. Întins pe o banchetă din cabină, PM, inert, gemu, pleoapele Îi tremurară, deschise Încet ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei băltoace Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM Îl ridică mașinal. Deodată o voce puternică răsună venind dintr-un megafon, În timp ce enorme reflectoare ațintite asupra lui Îl orbiră. - Poliția! MÎinile sus! Nu mișca! PM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cred că fac. Amândouă cuptoarele ard la maxim. Pe plită fierb oale. Mixerul amestecă de zor. M-am fript la mâna dreaptă de două ori, când am luat tăvile din cuptor. În bucătărie sunt întinse opt cărți de bucate, una pătată cu ulei, iar alta cu gălbenuș de ou. Sunt congestionată la față, transpir ca un porc și din când în când îmi bag mâna sub jetul de apă rece. Muncesc de trei ore. Și n-am reușit să fac nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
față. — Cafeaua dumneavoastră, domnule Geiger... șoptesc, intrând grăbită în cameră. Ridic cafetiera, încep să torn, apoi, accidental-cu-intenție o las să-mi scape din mână. — Aaah ! — Iisuse ! Cafeaua se împrăștie imediat într-un lac maroniu-închis pe masă, provocând un adevărat dezastru, pătează hârtiile și se prelinge pe jos. Contractele ! strigă tipul cu cravată mov enervat. Femeie proastă ce ești ! — Îmi cer mii de scuze, spun pe tonul cel mai fâstâcit de care sunt în stare. Îmi pare foarte, foarte rău. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi se închid ochii. Șase minute îți ia să fierbi un ou. Când mă trezesc, cuștile de zmeură sunt parțial umbrite. Nathaniel s-a extras de sub mine, mi-a pus sub cap o pernă alcătuită din fusta mea șifonată și pătată de zmeură, și-a pus jeanșii și a adus niște bere din frigiderul familiei Geiger. Mă ridic în capul oaselor, încă amețită, și-l văd pe iarbă, rezemat de un copac, bând din sticlă. — Chiulangiule, zic. Geigerii cred că legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicîndu-se și scoțînd repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cîrpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă cînd și cînd de sunetul băuturii de afine prelingîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]