6,523 matches
-
Toate Articolele Autorului Român pribeag prin țări străine, Ce suferi din zori în seară. Pentru bucata ta de pâine, Ai parte doar de ocară. Azi, crudă-i soarta ta române, Căci guvernul îți oferă, În loc de muncă pentru pâine, Doar o palidă himeră. Munții sunt triști,apele seacă, Câmpia plânge cu jale, Căci a țării soartă nedreaptă, Pusă-i de aleși la cale. Tu neam român cu stirpe veche, Fii tăi au fost odată Bravi eroi, fără pereche, Ce-au învins hoarda
VINO LA NOI,TU ȚEPEȘ DOAMNE! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384876_a_386205]
-
se ridică din adânc , Am întâlnit un om singuratic, cu o fată de fantomă Și l-am întrebat de calea spre tristă coasta a mării Acolo unde dragostea mea s- a pierdut, Dar niciun cuvânt nu mi- a spus omul palid, Doar a stat tăcut, lăsând sarea din mare Să- l lovească peste cap, precum soarele de argint Și, uitându-mă la el, am văzut că era mort, Mort precum dragostea mea. Și moarte îi erau buzele și moarte îi erau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
zece maree se ridică din adânc ,Am întâlnit un om singuratic, cu o fată de fantomăși l-am intrebat de calea spre tristă coasta a măriiAcolo unde dragostea mea s- a pierdut,Dar niciun cuvânt nu mi- a spus omul palid,Doar a stat tăcut, lăsând sarea din mareSă- l lovească peste cap, precum soarele de argintși, uitându-mă la el, am văzut că era mort,Mort precum dragostea mea.Și moarte îi erau buzele și moarte îi erau mâinileși dincolo de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
universului avid de a descoperi taine alteori mă pierd pe aripi de gând învăluite-n umbre adânci abisale pribegind pierdută în visare mă lovesc uneori de imagini și umbre mă înfioară abia ca o adiere-n oglindă firul unui gând palid care-și face cărare căutându-și făgașul scrutând în întuneric să distingă contururi născute din visări le-ntretaie cărarea un profil cunoscut ce surâde enigmatic nedumeririi lor amintindu-le că se știu din uitare. Era chipul omului ce-mi dorisem
OMUL CE-MI DORISEM SĂ FIU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384958_a_386287]
-
sfințenia lor. Și aceste mărturii trebuie să fie adunate, să fie puse cap la cap și să fie aduse ca o ofrandă de mulțumire pentru ei. Iar din mărturiile acestea ale oamenilor să știm că există pe pământ o oglindire palidă a mărturiei mari din Ceruri, a mărturiei pe care Mântuitorul Însuși o dă înaintea Tatălui ceresc despre cei care L-au mărturisit pe El, precum a zis El Însuși: „Pe oricine mă va mărturisi pe mine înainte oamenilor îl voi
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
Cerul întunecat, aruncă cu furie, spre pământ fulgi mari de nea, purtați de vânt albi fluturași de pe câmpie, dansau neputiincioși în fața mea. Viscolul șuierând, ridică prin văzduh în zbor, valuri de zăpadă și-apoi încet tot coborau, iar în lumina palidă și cald-a a felinarelor, peste oceanul de ninsoare, ușor se așezau. Natura, simte tristețea mea profundă și-ar vrea c-o mângâiere să mă-nveselească, oceanul de ninsoare își potolește a sa undă, iar viscolul, încearcă să se mai
UN ALT DECEMBRIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385059_a_386388]
-
Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre zări memărginite Pictate cu albastru; Spre bobul de sămânță Bogat și roditor. Ne
CÂND VINE PRIMĂVARA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385225_a_386554]
-
Nemuritor în suflet și muritor în tine. Nu te mai văd... Acum sunt doar eu. Nu te mai simt, erai tu și atât. Nu te mai știu, esti pierdut alizeu. Nu te mai vreau. Te vreau zăvorât. De unde-nflorești că palida vrere, Si unde-mi cotrobăi în brumă de bine...? În brațe sunt eu, tu ești o părere, Ce face s-apună o parte din mine. Minunat că dansăm pe același trotuar, În luna, sub luna, pe lună din chip... M-
BALETUL DE MĂTASE II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385220_a_386549]
-
altul în profundă tăcere mă lovesc de ascunse gânduri rătăcisem punctul de plecare și am găsit capătul, la întâmplare spațiul era împrejmuit de aspre ziduri zi și noapte nu știam atunci astăzi știu, și... timpul plânge fără încetare în lumina palidă a lunii de ce oare pe drum trec obsure siluete ale unui timp iremediabil pierdut cuvântul a devenit un gest inert, incoerent azi, aici, acum ... Citește mai mult AICI, AZI, ACUMaici este cuvântuldincolo este întregulaici nu este nimicmăsor distanțade la un
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
este întregulaici nu este nimicmăsor distanțade la un loc la altulîn profundă tăceremă lovesc de ascunse gândurirătăcisem punctul de plecareși am găsit capătul, la întâmplare spațiul era împrejmuitde aspre zidurizi și noaptenu știam atunciastăzi știu, și...timpul plângefără încetareîn lumina palidă a luniide ce oarepe drum trec obsure silueteale unui timp iremediabil pierdutcuvântul a devenitun gest inert, incoerentazi, aici, acum... IX. DOAR ATÂT, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017. DOAR ATÂT astăzi e timpul
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
ținută sub apă; Ne tremură fruntea sub ploi Și pasul mai searbăd ne-adapă. Trăim încărcați de nevoi, Nevrednici să ducem o cruce, Romantici sucombă în noi Și visul răni vii ne produce. Fugim de fantome trecute Și dăm peste palide fețe, Privirea și gura sunt mute, Nu-i nimeni pe-aici să ne-nvețe. Constrânși între ceasuri și bani, Uităm că avem doar o viață, Pășim furișați prin castani În toamna cea tristă, semeață. Ne-ascundem în sufletul plin De
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
Nefastele-i aripe, Acoperind planeta Și ale noastre clipe. Simt Răul cum doboară- Martiri, icoane, îngeri... Orașul se îngroapă-n Tenebre, calpe, sângeri. A vieții simfonie E tristă, e păgână, Ne amăgim că-i bine În cochilia spână... În asfințitul palid Vin umbre... Mă sufocă!... Și nu pot înțelege DE CE SUNT OM, NU ROCĂ. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: NU ÎNȚELEG / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul V, 13 iulie 2015. Drepturi de Autor
NU ÎNŢELEG de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384467_a_385796]
-
-n urmă turnul gol. lujere de fum se-nalță, plopi ogive verticale, se încalță, se descalță, urmărind aceeași cale. seara în oglinzi atol, în azurul viorelii, lasă cerul parcă gol și e rupt din Boticelli. ca și somnul serii calme, palidul azur se pierde, între cerurile alme de albastru și de verde. pajuri sacre pentru gând, peste stările solemne, se aud încet mergând, tot făcându-ne la semne. luni, 13 iulie 2015 Referință Bibliografică: peisaj / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384474_a_385803]
-
Marin Publicat în: Ediția nr. 1651 din 09 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 14.Săriiiți, hoțul! Însă, peste câteva ore, l-a trezit pocnetul unui pietroi în parbrizul mașinii și zgomot de pași repezi. A fugit afară și, la lumina palidă a lunii, l-a zărit pe Tache cum sare gardul precipitat și cum rupe o scândură în cădere. --Stai, Spârcâiac nenorocit, stai, că te omor! A sărit gardul după el, însă Tache a intrat rapid în casă, s-a încuiat
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
maree se ridică din adânc , Am întâlnit un om singuratic, cu o față de fantomă Și l-am întrebat de calea spre trista coastă a mării Acolo unde dragostea mea s- a pierdut, Dar niciun cuvânt nu mi- a spus omul palid, Doar a stat tăcut, lăsand sarea din mare Să- l lovească peste cap, precum soarele de argint Și, uitându-mă la el, am văzut că era mort, Mort precum dragostea mea. Și moarte îi erau buzele și moarte îi erau
DE ZIUA REGINEI MARIA UN COPIL A TRADUS DIN ENGLEZĂ ÎN ROMÂNĂ O POEZIE A EROINEI NOASTRE, FRUMOASA REGINĂ A ROMÂNIEI MARI! de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384629_a_385958]
-
atâta, dormeau inerte, fără a mai trăda aspirațiile seculare ale speciei. Căci cum ar putea fi amăgit urșii polari cu un bazin cu pereți înalți de 3 metri, închiși într-o suprafață joasă, cu multe pietre, destul de întinsă, creând o palidă senzație de răcoare. Vedeam cum niște urși albi, imenși umblau impasibili prin bazin, ursuzi, gândindu-se, poate, la paradisul alb de la Polul Nord pierdut pentru vecie. Mult mai naivi mi s-au părut niște urși grizli, masivi, într-un alt bazin
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
care se auzeau până și respirațiile celor din încăpere, polițiștii s-au retras. Rămas singur, Gabriel a înghițit în sec, a privit rătăcit colile de hârtie fără să le vadă și s-a așezat încet pe scaun, lipsit de vlagă, palid și nehotărât. A ridicat pixul între două degete care-i tremurau puternic. A lăsat mâna pe masă pentru a se liniști, încercând să se concentreze. Nu știa cu ce să înceapă și ce anume să scrie ori să treacă cu
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
îmbrățișările unui iubit. O veioză în colțul camerei adaugă un plus de romantism, iar parfumul candelei aprinse îți umple sufletul de rătăcirea unei pasiuni nestinse... Dimineața se grăbise să-și cânte trilurile, iar soarele se înălțase, un pic timid și palid, însă foarte hotărât, anunțând o zi frumoasă. Mira se întorcea, ca de obicei, cu sacoșe grele, spre casă. De câte ori intra în supermarket, își imagina masa plină de preparatele ei speciale. Îi plăcea să își surprindă familia cu câte o noutate
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mă ucizi ? Sau îmi dai viață ? Îți) simt iubirea cum se împlântă în mine și mă despică. O jumătate sângerează trecutul iar cealaltă, revarsă zâmbete și lumină când mă săruți, sau pâlpâie palid când nu ești. Alină-mă cu dragostea ta ! Sau ucide-mă ! *** Pictura: Illusion by Annette Schmucker Referință Bibliografică: Destin / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu
DESTIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382357_a_383686]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ÎN CINSTEA TA Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În palida-mi căință, prin somnul dezlegat adus prin suferință la spiritul înalt, vaporul ce cuprinde prin marea ce e mare doar deșteptări senine și dor în aplecare, sau vântul ce se-abate și-ți mângâie el fața acum și fără tine
ÎN CINSTEA TA de PETRU JIPA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382467_a_383796]
-
cincea femeie este Dințoasa, contur delicat, buzele vișinii, bărbații o poreclesc crud: Roasa, după ea întorc capul doar cei străverzii. A șasea-i Delicata ce mereu plânge, i s-a agățat ca unui câine un lemn la piept, e foarte palidă de parcă n-are sânge, și stă atârnată ca o haină veche, s-o dărăcească vântul inept. VAL LEMNOS Capete optsprezece la număr cu fețe pictate ca la carnaval, s-au așezat pe al meu umar, lovindu-mă ca un lemnos
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
părea că adoră, Până la strigare, al naturii croi. Recitam și versuri, tu mă luai în brațe, Rănile din suflet dispăreau, pe rând. Tiptil, alizeul venea să agațe Noaptea strecurată pe cărări de gând. Dusă-i amintirea și cu ea-mpreună, Palida tristețe pentru-al meu trecut. Azi plâng abanoșii sub un colț de lună, După romantismul care s-a pierdut. Referință Bibliografică: ULTIMA VACANȚĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1548, Anul V, 28 martie 2015. Drepturi de Autor
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
care mi-a devenit apoi soție vreme de un deceniu și ceva ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, un vis euforic, dar a trecut. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat, parcă
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SĂ MÂNGÂI LUNA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului SĂ MÂNGÂI LUNA de Nicolaie Tony DINCĂ Spre apus zâmbea timid ciobul palid al lunii, Răspândindu-și lumina din ochii albaștri, Își purta grijulie pe o parte a mâinii Hlamida nopții înnobilată cu aștri. Fecioară a tristeții în văzduh ferecată Se lasă-nvăluită în simfonii de culoare, Își plânge în tăcere tinerețea furată Și
SĂ MÂNGÂI LUNA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383891_a_385220]