20,853 matches
-
diferitelor locuri / organe determină forma creierului și, în consecință, a craniului; suprafața craniului poate fi citită ca o hartă a abilităților și trăsăturilor de caracter ale unei persoane. Pentru citirea unei astfel de hărți, frenologul trebuia să-și treacă ușor palmele peste suprafața craniului pentru a-i descoperi adînciturile și protuberanțele. Pentru identificarea acestora, erau necesare cunoștințe temeinice despre locul fiecărei abilități: Gall a împărțit craniul în 27 de locuri sau organe, pe care le-a localizat minuțios cu ajutorul unor cercuri
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]
-
episod particular: într-o zi i-a fost adus tînărul Champollion care, la vremea respectivă, avea 16 ani. Gall nu știa nimic despre adolescentul care era considerat un fel de copil-minune de cei din jurul lui, însă, îndată ce și-a trecut palmele peste capul acestuia, a exclamat: "O, ce lingvist strălucit!" (Levy, 15). Ulterior, frenologia s-a extins rapid în Marea Britanie și Statele Unite, devenind o practică de succes, dusă mai departe și îmbunătățită de urmașii lui Gall, care au mărit numărul de
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]
-
vrea să știu dacă se merită să fac acest pas", "sîn-tem decît noi doi" etc.). Cînd încep însă scenele-cheie (flagrantul trădării, năvălirea în scenă a partenerului înșelat), personajele răcnesc, se în-jură, se insultă, icnesc și se reped să dea pumni, palme, ghionturi. Se desfășoară astfel, minute în șir, un fel de balet repetitiv, cu mișcări sacadate, în care personajele sînt împiedicate de mascați să lovească mai tare, se smucesc și îmbrîncesc, urlînd cam aceleași enunțuri, demarcate de interjecții și întretăiate de
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
viață. Tânărul tehnician care mă însoțea m-a purtat prin culoare piezișe, generatoare de claustrofobie, scunde și înguste de parcă umblam printre picioarele unor scaune... Însoțitorul se amuza de teama mea, pe când treceam pe sub bârne frânte; el le bătea, voios, cu palma: ŤAstea sunt cele mai de încredere, s-au înțeles cu greutatea pământului!...ť ŤPorțileť, poem care ulterior vorbește despre maturitate ca Ťrăstignire în cruceť (ca triumf vremelnic al unui gimnast la inele), se deschide cu obsesia de sorginte realist-socialistă a
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
la 27 de ani. Iată scena de vârf a cărții, de mari tensiuni existențiale și artistice: " Când și-a dat seama ce fac, a început să țipe. - Nu-mi place preludiul de nici un fel!, nu suport buze băloase pe piele!, palme transpirate pe sâni!, și în special limbile-n p...!, limba-n p... e fază de șmecher care-ncearcă să mi-adoarmă mintea și să mă controleze! Apoi s-a oprit, a tras aer adânc în piept și a început să
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
iar percepția ei solicită un corectiv necesar, pentru lucrurile care nu au fost totdeauna acolo, care ne-au scăpat și care nu încetează să danseze miraculos într-o lume cotidiană paralelă. Că și în Elephant (2003), filmul cîștigător al unui Palme d'Or și al Premiului pentru Cel mai Bun Regizor la Cannes, film realizat după românul lui Blake Nelson, interesul regizorului se focalizează tot asupra inefabilelor adolescenței. Ultimul film al regizorului care a putut fi văzut pentru prima oara în
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
ca un prost cântând la trompetă cu mult aer în jurul tău/ cu mustăți și două vieți de piei pe tine și despre tine în jurul lumii/ cu cine mai știe cine"; despre profunzime și alte chestii serioase: "să mă mângâi în palmă/ până îmi țâșnește sângele/ și să miroasă intens/ a duh sfințitor/ să mângâi mai departe cu spatele tot cerul/ până va țâșni dintr-odată dumnezeu râzând cu gura până la urechi/ ca dintr-o procesiune/ și tu să continui cu toate
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
dovleac și le-am simțit împreunându-se/ ca pietrele ca zgomotul pietrelor din/ pământ din râuri din lună.../ băusem/ mi-era silă de totu-i ok/ de totu-i cum trebuie să fie/ mi se zbăteau prunci de cuvinte în palmă/ în piele în nări în păr în pruni castani/ apă/ și le zgâriam ombilicul cu unghiile cu aripile/ cu eul/ și aveam sânge în palme în păr/ în mesteceni/ în aer/ mă plictiseam de așa trebuie să fie/ și uram
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
ok/ de totu-i cum trebuie să fie/ mi se zbăteau prunci de cuvinte în palmă/ în piele în nări în păr în pruni castani/ apă/ și le zgâriam ombilicul cu unghiile cu aripile/ cu eul/ și aveam sânge în palme în păr/ în mesteceni/ în aer/ mă plictiseam de așa trebuie să fie/ și uram fericirea pentru că se lasă iubită/ de mine" (Fericirea II). Autorul lasă pe seama cititorului povara de a suporta povestea experiențelor, cu toate detaliile. Și aceasta într-
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
soliștilor neașteptate roluri: în teatrul instrumental (și în opera de cameră) instrumentiștii se exprimă și prin mimică sau joc de scenă, le sunt încredințate mai multe instrumente (care au și rol de personaje); în oratoriul de cameră, soprana bate din palme, iar vocile bărbătești ale instrumentiștilor se aud, într-un scurt dialog cu solista-naratoare („Per che?”). Această sugestivă frescă de la curtea domnitorului Petru Cercel intitulată Oratoriul de cameră cu solist, fără cor Una volta alla corte del Principe va rămâne o
Medit?nd la Curtea Principelui... by Lumini?a CIOBANU () [Corola-journal/Journalistic/83239_a_84564]
-
angajat, le-a spus el speculându-le incultura, de Wagner (compozitorul german). Deținutul nu trebuia să ia contact cu nimic din lumea de afară, nici cu lumina (pe o fereastră oblonită se vedea doar o "fâșie de cer de o palmă lățime"), nici cu vreo viețuitoare cât de mică. Am avut o vrăbiuță care mi-a intrat pe geam și pe care o dresasem. Dormea pe pernă lângă mine și eram bucuros că era o ființă lângă mine. într-o zi
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
Perchiu, purtând în ochi o negură "strînsă/ de pofte anonime și-o voluptate a decăderii" este ucenicul, dar și călăuza altora pe calea amarnică a inițierii (poetice), smerită încununare, într-o nimicnicie glorioasă, a unei vieți de trudă: "îmi privesc palmele cu-o nesfîrșită milă/ de parcă ar fi ale femeii truditoare/ căreia nimeni nu-i spune/ că trage după mine doar un cap de mort". Orizontul țintei se preface în damnațiune, pentru avatarii aceluiași protagonist, fie el ghid al unei expediții
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
e prietenă. Ele veneau de la un film cu Betsy Blair, care făcea în epocă furori. (Ah! am uitat că pe când le pupăm mâinile, eram cu ochii pe Tory, care avea unghiile frumos lăcuite și le privisem atent ridicându-i nițel palma în sus, iar Tory se roșise, era una din cochetele fără profesie, care se scoală târziu dimineața și stau vreo două-trei ceasuri în baie parfumându-se după aceea violent.) Vali, care era deșteaptă, o privea pe Tory, care roșise, - dar
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
-l întruchipează, John Merrick. Noua sa înfățișare permite doar o expresivitate periferică, un singur detaliu speculat cu o mare finețe de regizor și de actor deopotrivă îi rămîne, singurul lucru nealterat prin jocul crud al naturii: mîna, de fapt numai palma. Din întregul bloc de carne crescută metastatic, contorsionat-grotesc iese o mînă de o mare frumusețe, de o grație aproape feminină, ca și cum sculptorul ar fi rămas doar la acest detaliu uitînd să decupeze armonicele întregului corp din piatra brută. Cu ea
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
ajustate. Acestea vor asigura, când va veni vremea, și liniștea odraslelor. Moralizarea fetei îndărătnice e făcută de mamă în chiar actul pedepsirii ei pentru o nouă boacănă, autorul compactând monologul interior cu dialogul caracterizant și educația sentimentală, cu dosurile de palmă peste gură. Pitorescul și tipicul fuzionează: "ea ar fi vrut să-i deschidă capul Ninei, că de la un bărbat mai trebuie să și suferi, așa e femeia făcută, trebuie să sufere, iar fiică-sa uite, că dintr-o palmă hodoronc-tronc
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
de palmă peste gură. Pitorescul și tipicul fuzionează: "ea ar fi vrut să-i deschidă capul Ninei, că de la un bărbat mai trebuie să și suferi, așa e femeia făcută, trebuie să sufere, iar fiică-sa uite, că dintr-o palmă hodoronc-tronc nu-l mai iubește, după ce tot ea o făcuse de oaie. Nina îi făcuse destule boacăne urâte, și rareori se îndurase să-i spună vorbe grele, și doar o singură dată o bătuse, atunci, cu biciul, când i-a
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
făcuse destule boacăne urâte, și rareori se îndurase să-i spună vorbe grele, și doar o singură dată o bătuse, atunci, cu biciul, când i-a luat ultimii bani din geantă lăsând-o fără mâncare la fabrică. În rest, o palmă nu i-a mai dat, deși până să se mute la casa ei aproape că nu era zi în care să nu-i scotocească în geantă, și dacă nu găsea cât îi trebuia, Ciocioana făcea pe dracu-n patru să
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
doar. Nu ți l-a băgat nimeni pe gât. - Lasă, mamă. Nu-l mai primesc aici orice-ar fi. Să se ducă dracu la bulgarii lui în Popești. Stătea întinsă pe canapea, plânsă și cu buzele sparte de dosuri de palmă și-i curgea sânge din nas. Maică-sa stoarse batista în chiuvetă, se apucă s-o șteargă de lacrimi și sânge, jelind-o acum în hohote, bine Ninuța mia, îngeru mieu, fetița mia... Faci cum vrei, cum te taie capul
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
care dacă aude de rege, - autorii atât așteaptă. - Da^ dar domnul Poquelin nu se va supăra? reia regele. - Cine, domnul Moliere? Păi artiștii ăștia atât așteaptă; nici pomeneală, majestatea voastră, îl onorați, nu mai spun, și face un gest cu palma, care înseamnă bani. - Daaa, face mirat regele, n-aș fi crezut, atunci să le mai mărim tantiemele, ceva,... - Nu, nu, ajung, îl potolește pe rege curteanul, să nu-i învățăm, lăsați-i așa, modestia hrănește cel mai bine talentul, a
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
gândurile noastre/pline de frică". în fine, ultimul text cu Oona,înainte ca ea să dispară: "din seara aceea când frigul ne-a pătruns/ bezmetic prin ochii obosiți de atâta/privit prin beznă doar cu lumânări bine/ferite în căușul palmei am început/ încet încet să uităm de Oona//uitam cât de lung avea părul câteodată/ni se părea că nu era chiar așa negru că/trupul ei mic nu se aplecase chiar ieri/sub pat să se uite așa curioasă
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
acum decojit, ca pe-un fistic. Nu era nici aprins, nici măcar încălzit de gânduri. Era pur și simplu amator. Ținea într-o mână o carte despre sex și mă privea disponibil și aproape curtenitor, ca și cum l-aș fi ținut în palmă. Și, uitându-mă la el, carnea mea de foc s-a congelat instantaneu. El era o acadea demult mozolită și uitată pe marginea unui pervaz de decembrie.
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
supără, se năpustește asupra lui Grégoire, îl înghesuie, cravașa, mucosule. Nu puteai să-l oprești? Lambert se întoarce din pădure, asistă la pedeapsa pe care o încasează fiu-său. Îl apucă de braț, îl scutură și el, îi arde două palme înainte de a afla despre ce e vorba, se cuvine ca tatăl să termine treaba. Are el timp după aceea să vadă pentru ce a încasat-o. Dl de l'Aubépine nu-și revine, înjură tot neamul Lambert. Câinii sar și
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
cu toată suita sa - avea întotdeauna un staff care-l însoțea - la sala în care urma să dirijeze. Așadar, în cazul nostru s-a mers direct la Sala Palatului. Ritualul lui Karajan: urca pe scenă, bătea de trei-patru ori din palme, cobora în sală și făcea același lucru în două-trei puncte din sală. Diagnosticarea acusticii din acel an 1964 a sunat, spre liniștea tuturor și mîndria inginerului de sunet de atunci - Dan Popescu: "Este sala cu cea mai bună acustică preparată
Magicianul baghetei by Corina Jiva () [Corola-journal/Journalistic/8610_a_9935]
-
slobozit pe genunchii turistului o carte cu foi de matase. Nici n-a mai apucat să-l privească pe mesagerul topit în lumina de amiază, rămânând cu ochii pironiți pe darul neașteptat. Era o carte nu mai mare de-o palmă, cu pagini de neon, din care se desfăceau pâlnii albe de crin. Tudor a deschis cartea și-a tras pe nări mirosul de flori proaspete care i-au adus aminte de tinda albă a bisericii din Dudești, acoperită de coșuri
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
Ilie Cazane-pere este însă ținta șarjelor textuale, ci textul însuși, făcut să penduleze între standardul biografiilor comuniste exemplare și diferite registre epice distorsionante. "Eroul" este, cu toate calitățile și darurile lui neobișnuite, un ins mărunt, strivit ca o gâză de palma grea a regimului. Nici n-apucă să trăiască bine, că și moare, abia ieșit dintr-o lungă anchetă, lovit "accidental" de un camion. Înainte de a deveni protagonist, măcar al propriei desfășurări existențiale, dacă nu al romanului întreg, aceasta s-a
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]