1,132 matches
-
2, 33-34); 9. relativitatea valorilor în raport cu destinatarii (Tristia II, 255 sg.). Toate aceste elemente disparate reflectă o poetică explicită, similară până la un punct cu doctrina horațiană. Nu este însă o poetică normativă, ci dinamică, luminată de principii perene. Poetul declară paradigmatic: "sumque argumenti conditor ipse mei" (Tristia V, 1, 10) sau, cu iluminare modernă: "Nec mea sunt fati verba, sed ista mei" (Tristia I, V, 38). Interferența dintre realitate și artă reprezintă o simbioză care domină toată creația sa, punte între
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
au rezonanță de orgă. Imaginarul său poetic sublimează și mitizează ipostaze umane și le înalță la nivel universal. Prin creația sa de exil, care reflectă starea sa de surghiun și civilizația de răscruce de la Pontul Euxin, Ovidiu este un precursor paradigmatic al culturii noastre europene. NOTE 1 Lucrări antologice despre cauzele exilării lui Ovidiu au scris I. Severin, C. Blum, St. Bezdechi, I. M. Marinescu, N. Lascu și, de asemenea, N. I. Herescu și Demetrio Marin (vezi, infra, Bibliografia selectivă). 2 Acest
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la provocările secularizării, (auto)victimizarea la români, fundamentalismul religios, BOR și angajamentul politic din anii 1930, creștinismul - suflet al Europei. Rețin în mod special trimiterile frecvente ale autorului la interpretarea lui Eliade privind ,,eterna reîntoarcere" ,,abolirea timpului" și ,,repetarea gesturilor paradigmatice". Una dintre aceste trimiteri este la creația noului an, fapt care are legătură directă cu mitul cosmogonic. Acest mit este ,,un regim anistoric de memorie colectivă" (Mirel Bănică). Prin el transmitem și astăzi tradiția. Până la urmă, scrie Eliade, mitul tare
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de complexe. Mai întâi de cele vestice, occidentalizante. Ele sunt mai multe la număr. poate cel mai important, în orice caz dominant în cultura română, este complexul canonului occidental. O anume revoltă moderată se impune. Cultura vestică ar fi canonică, paradigmatică, simbolică pentru întreaga cultură a lumii, începând cu cea estică. Împotriva acestui eurocentrism ne-am pronunțat și anterior, într o carte mai veche, scrisă și publicată doar în limba franceză, practic necunoscută la noi, o carte cu cheie. Sub pretextul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
colectiv al epocii, o notă fundamentală a Iluminismului românesc. Răspândirea sa este generală. La Ion Budai Deleanu referința la toate neamurile politice a Europei este insistentă și fundamentală. La fel, la petru Maior, care are nu numai noțiunea pentru el paradigmatică a cumpănirilor națiilor Occidentului celor luminate, dar și pe aceea tipic iluministă a cetății universale, a marii comunități a națiunilor: Toate națiile se cuprind în marea nație a neamului omenesc, iar deosebitile numiri a singuratecilor nații sunt numai întâmplătoare. pentru
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
categorii majore de fascism, fiecare alcătuită la rândul ei din diferite "specii" și "subspecii": "fascismul generic", compus din "conducere charismatică, partide unitare, ideologii formale anti-democratice, scopuri mesianice, participare orchestrată, ca și control disciplinat asupra economiei și informației publice", respectiv "fascismul paradigmatic", care cuprinde acele sisteme ordonate ierarhic care utilizează organizarea de masă pentru a organiza energiile colective prin intermediul programelor de reabilitare națională, industrializare sau renovare. Strategia lor de mobilizare exploatează în mod normal naționalismul reactiv pentru a câștiga pentru comunitățile lor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aflat în formă brută, primară, ale cărui dimensiuni tehnice, să le spunem așa, sunt insuficient dezvoltate sau chiar inexistente. Este, printre altele, cazul Legiunii "Arhanghelul Mihail", căreia Gregor îi dedică o pertinentă analiză prin care o distinge de mișcările fasciste "paradigmatice" (Gregor: 1997, 250; Gregor: 2002, 212-215), acestea din urmă alimentându-se dintr-un fascism pe care l-am putea numi matur sau maturizat, dezvoltat atât din punct ideologic, cât și politico-organizatoric. Se poate observa cum fascismul încorporează teme ideologice leniniste
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
un schimb permanent și continuu între acumularea individuală de cunoștințe și managementul informației; - disfuncționalitatea instituțiilor educaționale existente. Cunoaștem că educația permanentă este un concept integrator, ce articulează toate formele de pregătire, atât formală, școlară, cât și non-formală și informală. Schimbarea paradigmatică ce vizează școlile se referă la mutarea accentului privind organizarea învățării: de la focalizarea pe eficiența predării, a curriculumului, a strategiilor didactice, la focalizarea pe valorificarea prerechizitelor învățării dobândite non-formal și informal, pe articularea diferitelor medii de învățare. Așadar, problematica educațională-cheie
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în discursul social al normelor, regulilorși semnificațiilor. Fiind circumscrise în anumite cadre conceptuale (teoretice), acțiunile practice presupun implicit un referențial teoretic, deci nu putem vorbi despre o practică fără a vorbi despre o teorie în care aceasta să poată fi paradigmatic încadrată. Așadar, cel puțin în plan conceptual (nu contingent), teoria și practica sunt legate. În baza acestor cadre teoretice, practicienii pot desprinde un sens al acțiunii lor (adică o pot caracteriza și evalua), altfel putem vorbi doar despre comportamente aleatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
un schimb permanent și continuu între acumularea individuală de cunoștințe și managementul informației; - disfuncționalitatea instituțiilor educaționale existente. Cunoaștem că educația permanentă este un concept integrator, ce articulează toate formele de pregătire, atât formală, școlară, cât și non-formală și informală. Schimbarea paradigmatică ce vizează școlile se referă la mutarea accentului privind organizarea învățării: de la focalizarea pe eficiența predării, a curriculumului, a strategiilor didactice, la focalizarea pe valorificarea prerechizitelor învățării dobândite non-formal și informal, pe articularea diferitelor medii de învățare. Așadar, problematica educațională-cheie
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
în discursul social al normelor, regulilorși semnificațiilor. Fiind circumscrise în anumite cadre conceptuale (teoretice), acțiunile practice presupun implicit un referențial teoretic, deci nu putem vorbi despre o practică fără a vorbi despre o teorie în care aceasta să poată fi paradigmatic încadrată. Așadar, cel puțin în plan conceptual (nu contingent), teoria și practica sunt legate. În baza acestor cadre teoretice, practicienii pot desprinde un sens al acțiunii lor (adică o pot caracteriza și evalua), altfel putem vorbi doar despre comportamente aleatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
imediat opusul: profan-sacru, constrângere libertate, înălțare prăbușire, singurătate comuniune, speranță deziluzie etc. Cum sunt ele puse în mișcare în curgerea fatalmente mediată de concretețea imaginii cinematografice? Printr-o accentuare derutantă a unuia dintre cele două elemente contras tante. Un exemplu paradigmatic: începutul ne-o prezintă pe tânăra biciclistă (Cristina Drăghici), ieșită în calea Trecătorului (Răzvan Vasilescu), drept una având gura cam slobodă. "Cum te cheamă, fato" ? "Mai du-te în p... mă-tii", răsună pe ecran. "Cum te cheamă?", se arcuiește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
familiei și creșterea sănătoasă a noilor generații. Când familia suferă de violență, acest scop devine dificil de realizat și se petrec deviații cu costuri profunde, ce pot urmări familia la nivelul mai multor generații (Vitillo, Tobis, 1997). Nevoia unei explicații paradigmatice asupra fenomenului de violență domestică a apărut de îndată ce s-a constatat că, din punct de vedere spațial și temporal, nu există limite ale manifestării și că violența domestică este un rău prezent în aproape oricare societate. Diferențele care se consemnează
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
acțiunea, cât și inacțiunea, atât deciziile, cât și non-deciziile guvernamentale (Hall și Jenkins, 1995). Aceste definiții surprind caracterul omniprezent pe care politicile publice Îl au În viața noastră. În același timp, ele ne precizează tipul de activități ce reprezintă cazuri paradigmatice de politică publică, și anume activitățile guvernamentale. Această legătură Între politicile publice și activitatea guvernamentală are, cu siguranță, un caracter intuitiv, ținând cont că distincția dintre sectorul public și cel privat este, cel puțin la prima vedere, una netă. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
am putea realiza acest tip de acțiuni colective Într-un mod eficient? Cum am putea furniza politici publice eficiente? Răspunsul, ce va fi dezvoltat În cea de-a doua parte a studiului, pleacă de la faptul că instituțiile reprezintă tocmai forma paradigmatică a acestui tip de acțiune colectivă. 2. Cum putem furniza politici publice eficientetc "2. Cum putem furniza politici publice eficiente" 2.1. Instituțiile Rolul statului este fundamental pentru realizarea politicilor publice? Dacă ne uităm la starea de fapt, atunci activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
implică relații directe Între Comisia Europeană 3 și beneficiarii politicilor europene, evitând raporturile birocratice dintre guverne și instituțiile europene, care sunt adesea mediate de birocrația greoaie și nespecializată din domeniul complex al politicilor publice. Studiul politicilor de gen, ca fenomen paradigmatic al transferului de politici În contextul mai amplu al europenizării sferei publice, impune, În acest caz, două concluzii importante: prima privește capacitatea politică de a formula și de a implementa politici ale UE În context național, iar a doua are
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sisifică de a răspunde fără întrebare la problema: este identitatea moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Tot aici precizăm, că aceste diferențe, opoziții sau bipolarități sunt transpuse în prezent, la nivel paradigmatic, în mod cvasiunanim vezi: Sayer (1997), Bacová (1998), Woodward (2001), Brubaker, Loveman și Stamatov (2004) ș.a. -, în termenii de esențialism și constructivism. Excursul teoretic ce urmează pe parcursul capitolului al treilea, are ca punct de pornire o reconsiderare a concepțiilor asupra
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
poate ajunge în aproape orice colț al lumii datorită turismului global, aceasta nu înseamnă doar câștig, pentru companiile aeronautice de exemplu, ci și stimularea diferitului și reînvierea identităților locale. Oricare ar fi domeniile (economic, cultural, politic sau social) și modurile paradigmatice de abordare a fenomenului globalizării, în fiecare putem regăsi câteva idei fundamentale: globalizarea este un proces de "răspâandire a modernității" de la centru spre periferie; globalizarea e un proces de uniformizare care își are originile la periferia imperiilor, în speță în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
noțiunii de identitate și a capacității sale explicative, nu și asupra asocierilor sale contextuale. Asta înseamnă că o să eludăm diferențele date de asocierea termenului cu varii unități/sisteme de referință (gen, clasă, etnie ș.a.) și o să purcedem la identificarea axelor paradigmatice pe care e gândit. Pe de altă parte, controversele își au cu siguranță originea în pozițiile asumate de cercetători pe continuumurile ontologic (între realism 7 și relativism 8), epistemologic (între obiectivism și subiectivism) și metodologic (între cuantificare sau căutarea relațiilor
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
aproape orice dezbatere asupra identității sunt: cultură ereditate, structură acțiune, colectiv individual, afectivitate cogniție, intern extern. "Programați" în a susține și justifica ontologii, mulți sunt atât de atașați de principiul diviziunii, categorizării, clasificării, încât în loc să se oprească și asupra complementarităților paradigmatice doar accentuează antinomiile. Mulți uită atunci când se înregimentează într-o tabără sau alta a susținătorilor unei epistemologii că explicațiile sau interpretările partizane nu sunt decât fragmentare și că absolutul lor e iluzoriu, pentru că o cale spre cunoaștere este doar atât
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ale identității diferite nu numai prin sistemul de referință, ci și prin domeniul sau ramura științelor socialului în care au apărut. Acest fapt ne-a permis să încercăm să ne distanțăm de teoriile particulare și să căutăm, în toate, axele paradigmatice implicite sau explicite. O altă deschidere ar fi faptul că valențele expresiei nu sunt încărcate nici afectiv sau emoțional, nici ideologic, ceea ce înseamnă că biasurile teoretice sau empirice pot fi diminuate sau pot fi mai ușor identificate. În fine, un
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Ce este identitatea socioculturală?". Am arătat că identitatea socioculturală e o noțiune care ne-a permis să ne ridicăm deasupra teoriilor particulare dedicate diferitelor identități colective identitate de rasă, etnie, clasă, gen ș.a. și să identificăm astfel mai ușor axele paradigmatice. Am oferit apoi o soluție la chestiunea: Este identitatea colectivă moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Răspunsul, pe cât de simplu pe atât de paradoxal, pleacă de la observația că majoritatea teoriilor identității
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
voluptate a adulmecării sordidului. Ocolind genul de proză, cvasigeneralizat, care se hrănește doar cu cernelurile agresivității și grobianismului, în care umorul negru, adiacent, nu mai are nici măcar minimul efect scontat de îmblînzire a lecturii, să ne oprim la un caz paradigmatic: Lucian Pintilie. Realizator excepțional, om al rezistenței anticomuniste, cineastul de vogă internațională se află într-un devorant parcurs al filmării mizeriei noastre. Nu știu cum, dar, într-un fel, parcă ar suna motivat ca regizorul să fi reușit, defulatoriu, sub dictatură, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iatacurile din care ieșeau, nici prin gîndul lui cel mai treaz nu-i trecea ce avea să însemne spectrul indigestei manufacturi orchestrate de propagandiștii comunismului. Pe lîngă "1907" al lui Piliuță exemplu benign, la urma urmei, dar nu mai puțin paradigmatic între atîtea altele -, cu mujicul rumân odihnindu-și, pe pian, toporul cu care părăduise conacul boieresc, găselniță de "Ogoniok", pe lîngă lumea asta atît de feroce în manevra ei jdanovistă, "floristele" lui Tonitza fuseseră niște parfumați funigei zburătăcind prin zăvoaiele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tentație! Numai și datorită amănuntului... auctorial. Cînd pictează pînza, Tintoretto are patruzeci și trei de ani. Om relativ tînăr. Deși, chipul său, în partea de jos a imensei lucrări, în colțul apropiat al mesei, e deja al unui bătrîn: e paradigmaticul bătrîn al Renașterii, corcitură de truditor etrusc și vizionar iudeu. Oranjul roșcat al veșmîntului e diseminat contrapunctic în restul compoziției, cu precădere pe ceilalți bărbați, pe Iisus însuși, cu oarecare partizanat misogin, femeile toate, doar pe una din laturile mesei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]