3,882 matches
-
mè pierd, dupè plecarea ei a fost absolut necesar pentru supraviețuirea mea inițierea unui program cotidian de ancorare în realitate, Dar acum?! E cam fragilè întoarcerea mea, da, știu! clètirea finalè cu apè din abundențè, opritul robinetelor, picioarele goale pe pardoseala rece, prosopul înfèșurat în jurul coapselor și din nou privirea în oglindè, cât a trecut de azi-dimineațè de când? cred cè preț de o viațè, voi merge și la Cecilia într-o zi sè mè tundè, În biroul directorului când se discută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mâinile de lavaboul din cristal pe care îl folosise cândva și Luminăția Sa, Poetul. Prin transparența lui putea să vadă toate detaliile mozaicului de sub tălpile lui. Dar poetul latin nu se gândea la bunicul său, nu-l preocupa nici măcar modelul pardoselei. Privea doar în el. Îl interesa doar ce vedea acolo. ― Da, sunt suficient de îndrăgostit ca să ajung un veritabil poet. Ah, Nanone! De-ai ști câte versuri mă asaltează, steaua mea de zăpadă!... Închise ochii și imaginea acelei cântărețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
obraz să te arăți din nou În fața marelui vizir, cu ce obraz să părăsești orașul? La dreapta sa, se Întredeschide ușa unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl soarbe Îndelung, cu ochii Închiși. Trecută mi-e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
totuși, nu de opreliștea unui văl mă izbesc, ci de o față deschisă, de niște ochi care se Încrucișează cu ai mei. Și de un zâmbet. Privirea mea fuge spre pământ, plutește din nou deasupra covorului, măsoară un capăt de pardoseală, apoi urcă din nou spre ea, inexorabil, ca un dop de plută spre suprafața apei. Femeia avea părul acoperit cu un mindil de mătase fină, gata să fie lăsat peste față dacă s-ar fi ivit vreun străin. Dar străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aer, pantoful nu mă strângea, pleoapele îmi erau ca de plumb, nu mai puteam ține ochii deschiși. Locuiam la o pensione aflată pe Via Cesare Balbo, nu departe de biserica Santa Maria Maggiore. Stăteam acolo de două luni. Intrarea avea pardoseală de piatră, când pășeai înăuntru era ca acasă în umbra copacilor, în parcul cu Monumentul Eroilor, cel de culoare albă. Monumentul înfățișa niște soldați ca aceia micuți cu care ne jucam noi, copiii, în gropile și în iarba din spatele blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fusese la bătrânul acasă. Am povestit despre sală, coloane, lumină, masă, mâncare. N-am povestit nimic despre Anna, Mussolini și dansul cu zgâlțâituri. La cină, televizorul a fost închis și eu a trebuit să iau de la capăt povestea. Sala, coloanele, pardoseala, ferestrele pe un perete întreg, picturile, servitorul, masa, tacâmurile, mâncarea. Câte ceva am și inventat. Mi-a părut rău mai târziu. În încheiere, signor Giovanni a spus și el că bătrânul e un ciufut, abia dacă mai iese afară din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întoarcerea, am ocolit, ieșind în spatele clădirii unde erau vestiarele. Am mers tiptil pe lângă pereți, am intrat și am urcat scara până la primul etaj. Acolo era liniște, se auzea doar plescăitul picăturilor de apă ce se prelingeau din duș, căzând pe pardoseală. Tocmai voiam sa mă duc la fereastră, când ochiul de geam s-a prefăcut în țăndări și mingea de fotbal a zburat înăuntru. Cioburile înotau în băltoace ca balenele în ocean și pe ele erau picături, mici și subțiri, mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca în trenul care ne-a adus la Veneția. Spinarea lui signor Giovanni se gârbovise mai mult ca de obicei. Fața îi era aspră, dar privirea o avea blândă. Francesco se ținea drept, picioarele lui păreau a avea rădăcini în pardoseală. Precis că pe un asemenea copac se coborâse pe pământ uriașul din basm. Spuneau lucruri din astea: „Are să meargă totul bine, o să vedeți”, „Să ne scrieți curând”, „Aveți mare grijă cu banii, în America nu știi niciodată”, „Ați luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
faci, Dumnezeu nu voise să-i dea nimic. Când plecase de la familia Crăciun, îmi scrisese pe o hârtie adresa ei și-mi spusese că pot să mă bizui pe ea, dacă vreodată am o nevoie. În holul de la intrare, pe pardoseala de piatră lucioasă și albă, se afla întins un covor îngust, foarte frumos, și îmi mai amintesc o oglindă cu rama de lemn. La început, Iulia a părut speriată, după aceea însă m-a măsurat cu privirea, probabil i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Una dintre ele mi-a zâmbit și i-am zâmbit și eu. M-am așezat pe locul din spate și am privit pe fereastră la casele pe care le lăsam în urmă. Aveam impresia că tramvaiul atinge streșinile caselor. Pe pardoseala unei uscătorii am văzut zece ghiveciuri cu roșii, iar lângă ele o pisică mare, neagră, întinsă la soare. În curtea altei căsuțe, un copilaș făcea baloane din săpun. De undeva se auzea un cântec de-al lui Ayumi Ishida și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
secretul de la Rennes-le-Château, Încă o istorie În care, Într-un fel, intră și templierii. Un paroh fără bani și fără viitor, În timp ce se apucă să restaureze o biserică veche dintr-un sătuc de două sute de suflete, ridică o lespede din pardoseala corului și găsește o ascunzătoare cu manuscrise străvechi, zice el. Numai manuscrise? Nu se știe prea bine ce s-a Întâmplat, dar În anii care urmează parohul devine imens de bogat, cheltuiește și risipește, duce o viață Împrăștiată, ajunge În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înșela! Precum e sus, așa-i și jos, cunoștea o excepție notabilă, prin raport strict la spațiul de locuit subteran, vizitat întâiași dată de către eroii noștri. Această excepție antagonică, izvorul unor insurmontabile discrepanțe, o constituia tocmai apartamentul proprietăresei umilului Vierme! Pardoseala din living parchet de stejar și de ulm, lăcuit și șlefuit cu migală, manual, de-a lungul nervurilor abia dacă se observa un pic, pe margini, sub povara grandioasă a unui imens covor original de Isfahan, mirifică mostră de influențe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mofluz, cu brațele spânzurându-i de-a lungul corpului, ca la un test Rorschach, la ciudatele modele nonfigurative, create în detaliu (prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de suspinuri. Pe geamurile murdare de-abia pătrundeau câteva raze de soare. În vatră fâșâia un ciot verde bolbocind șomoioage de fum. Un băiețel de doi ani se juca gângurind vesel cu un pisoi bălțat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. Melentie Heruvimu stătea lângă patul de scânduri cu mâinile împreunate în față, cu gâtul plecat puțin și se uita la femeia bolnavă cu ochii îndurerați de milă. Obrajii lui galbeni și supți zvâcneau când își auzea mațele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am intrat pe o ușă rotativă. Construcția imensă era goală pe dinăuntru. Nervurile subțiri ale bolților păreau coastele unui torace gigant. Lumina venea în dungi violete prin cupola în care se zbătea leneș acel ceva hidos, translucid. Marmura mozaicară a pardoselei se curba după curbura Pământului. Ne-am oprit aproape de mijlocul sălii și-același gând ne-a venit tuturor: să naștem un om. Prima a ieșit în fața noastră (cum stăteam ghemuite una într-alta, minuscule ca furnicile în acea sală) Balena
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altul, sporovăind molcom, către ușa deschisă spre gerul de afară. Se întrevedea printre nenumăratele picioare în mișcare înceată o porțiune din ghețușul de pe trotuar, pe care lumina lăptoasă a zilei nu reușise să-l dezghețe. Gerul se strecura înăuntru pe deasupra pardoselii de ciment, dar ușa aceea întredeschisă nu stătea în calea curentului rece. Gerul o ocolea și se îndrepta cotind către picioarele mesei de lângă brad, pe care nu mai rămăsese niciun cadou. Iar în pragul acelei uși întredeschise stătea o femeie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
putea continua să se înfățișeze privirilor așa șleampătă și dezgustător de îngălată cum se statornicise obiceiul în ultimii ani. BULEVARDUL REGINA ELISABETA În fiecare an au schimbat sala de clasă. 1945, 1946, 1947... Toate clasele dădeau în holul central, cu pardoseala lui lucioasă de mozaic, toată numai careuri albe și negre, ca o tablă de șah. Holul era mare poate cât toate cele cinci săli de clasă la un loc. Uneori, în recreația mare, în rarele zile când nu ieșeau în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
foloseau și ei intrarea dinspre curte. Trei trepte coborau dinspre holul central către ușa veșnic încuiată, cu geamuri mate, ce da în Strada Principală. De acolo se filtra, venind dinspre stradă, o lumină odihnitoare, care se reflecta, gălbuie, în luciul pardoselii cu careuri negre și albe. Într-o zi în clasă și-a făcut apariția un elev nou. Dogaru. S-a răspândit numaidecât vestea că tatăl lui e activist de partid. În prima recreație s-a învârtit printre ceilalți fără să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ușă dublă. Deasupra tocului ușii, pe o plăcuță emailată, veche de cine știe câți ani, stătea scris, negru pe alb, cu chenar, CANCELARIE. În capul coridorului, departe, o fereastră boltită dădea în strada Baltasar Gracian. Venind de acolo, se reflecta în luciul pardoselii, lungă și palidă, lumina zilei. Hei, Rareș! Ce faci, nu intri?... Rareș întorcea capul în urmă. Și din partea aceea venea zgomotul străzii. Ghiocul zilei de vară... Deschise ușa, și doamna Mușat, stând în picioare de partea cealaltă a mesei, își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în lung, le asigură o oarecare lipsă de vizibilitate dinspre locul unde s-a așezat profesorul Panciu. Oricum însă, acesta nu le dă nicio atenție. Șede cu spatele spre ușă, deci și spre ei și și-a lăsat servieta pe pardoseală, rezemată de piciorul mesei. Vocile câtorva clienți se aud, reverberate, tocmai dinspre capătul celălalt al salonului. Un chelner străbate în mare viteză culoarul central și se apropie glonț de băieți. Băieții intră în alertă. Chelnerul a trecut pe lângă domnul Panciu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ție ți se pare că am corp frumos? Trecând peste tresărirea din primul moment, Paul își aminti instantaneu de poza de grup a clasei lor la absolvire. Și-o aminti pe Geta așezată în fața grupului, în prim-plan, chiar pe pardoseală, aplecată ușor pe-un șold, cu picioarele strânse sub corp și sprijinindu-se de pardoseală cu mâna întinsă. Erau ea și încă o colegă, Luli Constantinescu, singurele din clasă purtând uniforme de atlaz negru într-o vreme când uniformele nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
își aminti instantaneu de poza de grup a clasei lor la absolvire. Și-o aminti pe Geta așezată în fața grupului, în prim-plan, chiar pe pardoseală, aplecată ușor pe-un șold, cu picioarele strânse sub corp și sprijinindu-se de pardoseală cu mâna întinsă. Erau ea și încă o colegă, Luli Constantinescu, singurele din clasă purtând uniforme de atlaz negru într-o vreme când uniformele nu erau obligatorii, și alese în mod vădit, ele două, să ocupe poziția aceea privilegiată datorită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Constantinescu, singurele din clasă purtând uniforme de atlaz negru într-o vreme când uniformele nu erau obligatorii, și alese în mod vădit, ele două, să ocupe poziția aceea privilegiată datorită fizicului lor plăcut. Brațul Getei cu care se sprijinea de pardoseală își amintea Paul era ușor îndoit din cot spre interior, adică invers decât firesc, spre șold, atât era de elastică. Îi spuse Getei: Maică-mea te-a remarcat în poză. Geta își miji ochii. În care poză? Cea de la absolvire
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vrăji, de a răspândi vrajă, chiar și acolo, pe scenă... N-o văzuse niciodată îmbrăcată sumar, nici măcar la orele de sport, așa că îi vedea pentru prima oară picioarele goale... Și brațul acela care în poza de grup se sprijinea de pardoseală și era îndoit invers, acum făcea mișcări unduioase deasupra capului, în armonie cu celelalte iele, în timp ce dănțuiau în jurul Sorinei, fata cea mică a Împăratului... Privirea lui Paul lunecă de-a lungul brațului ei unduitor ridicat deasupra capului și îi observă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de radio ascultați? Noi ascultăm numai Radio Iași. Minunat. Bravo, bravissimo! Vă înnebuniți după programele, după emisiunile, redactorii, realizatorii și domnul director. Care director? Care emisiuni?! A scăpat ăla micu, mânca-lar norocu la 6 din 49, a scăpat aparatul de pardoseală și a rămas blocat pe Radio Iași. Poftim? ăsta-i ca Guvernul: indiferent cu ce-l izbești, indiferent câte moțiuni de pumni i-ai da, tot aia. Nu se schimbă! 18. Bonjour, stimați alegători, în această nouă campanie promoțională a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]