9,218 matches
-
și continui să arzi În toate celelalte, până ce toată comoara s-a risipit.” “Îmi aparții, trandafirule, ca tot ce există pe lume, și cum ar putea poetul să-nchidă ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie sau albă: Toată iarna
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie sau albă: Toată iarna scormonești În pământ, Dezgropi minerale, minerești, scoți foc, Din străfunduri și apoi te deschizi Splendoare a lumii, buză a focului, Candelă a frumuseții. Mie Îmi aparții, mie și tuturor, deși de abia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ușile din lemn masiv erau vopsite În culoarea cireșului. Ne-au arătat baia. Neașteptat de modernă, curată; gresie pe jos, chiuvete albe, cu picior Înalt, pe care se afla săpunul lichid. Săpunul de pe cele trei chiuvete avea fiecare un alt parfum. Alăturat, se aflau dușurile. N-am contenit să lăudăm condițiile foarte bune, neașteptat de bune, care ne-au Încântat. După ce ne-am familiarizat cu locul de cazare, a fost chemată maica stareță, aflată la bucătărie, gătind alături de celelalte măicuțe cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
au În atitudinea lor orgolioasă, provocatoare sau perfidă, conștiința unei forțe uriașe sau a unei irezistibile puteri de seducție; florile lor puternic Împestrițate și dungate, de-o culoare purpurie, ce seamnă cu sângele Închegat, sau de un alb clorotic, emană parfumuri Înțepătoare, pătrunzătoare, amețitoare. În caliciile lor otrăvite, roua se preschimbă În aqua-tofana și În jurul lor nu mai zboară decât cantaridele, cu cuirasa lor de aur verde, sau muștele albastre ca oțelul, a căror Înțepătură te Îmbolnăvește de cărbune. Arborele morții
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
despre mănăstire, despre examenul care trebuie dat pentru a veni aici și a rezista tuturor canoanelor. Da! Călcasem pe un teren virgin, care și arăta frumusețea exterioară, dar interiorul era necunoscut pentru cei aflați doar În trecere. Florile nu purtau parfumuri otrăvitoare... otrava era chiar În mintea celor ce sperau că vor prinde un loc În rai... ... Altă zi... M-a chinuit durerea de spate, dar după dușul fierbinte făcut seara, Înainte de a mă băga În pat, spre dimineață, am constatat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
apropia și ziua când trebuia să mă Întorc acasă. Parcă aș fi dorit să mai rămân. „De ce-aș mai fi rămas”... cum spune Minulescu. Trandafirii Îmi cerșeau o ultimă privire. I-am admirat Îndelung, savurându-le superbele culori și parfumul divin. Șederea la bloc este, de cele mai multe ori, un adevărat supliciu, mai ales când ai ca vecini tot felul de creaturi care n-au ajuns la un grad de dezvoltare spirituală... Ce spun eu! Dacă i-ar Întreba cineva ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gândul Îmi fuge din nou la fata nevinovată pe care am lăsat-o În poarta mănăstirii... „ Muza lui Baudelaire s-a plimbat Îndelung, fără să sufere, prin această grădină; dar Într-o seară, slabă și moleșită, ea a murit respirând parfumul unui buchet făcut din aceste flori fatale.” Te rog, ai grijă de ea, Tu, care le faci și desfaci pe toate! Te rog! Valentina becart - 16 august - 24 august 2013 „Scriu... gândindu-mă la “rostul Piramidelor“ (publicat În revista Luceafărul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine.” (Sărbătoarea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înspre grădinile vecine, unde dădeam năvală după roade ceva mai alcaline: bobi, maci, porumbi în lapte, susai, măcriș, cireșe, căpșuni, dude, mere și pere văratice. Fructele unice, de pădure îfragi, afine, zmeură și mure) ne plăceau în mod deosebit pentru parfumul lor atrăgător și ne deplasam kilometri buni pe cele trei dealuri: Buzăul, Runcul si Barbușca, trasee bogate și-n ciuperci îhribi, vinețele, gălbiori, râșcovi, nicoreți, creasta cocoșului, opintici) pe care, dacă nu le duceam acasă, le savuram coapte în jarul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
noua piele Îmi este Înspăimântător de bine. Simt nevoia să mi pregătesc o cafea. Una tare. O muzică de flașnetă spintecă văzduhul și curge În cameră prin fereastra deschisă. O muzică nemaiauzită. Sunetele se revarsă În adieri foșnitoare, ca un parfum greu. Arunc o privire afară. E un bătrân sub fereastra mea cu o flașnetă atârnată de gât. De când n-am mai văzut o flașneta!... Unde Dumnezeu mi-am rătăcit chibriturile? Sorb. O cafea nu tocmai reușită. Chiar amară. Zăresc printre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Cărbunarilor, și, pentru rarele lui apariții printre oameni, i s-ar fi putut spune, cu ușurință, „Călugărul”. Cel mai mult iubea să se trezească dimineața Învăluit de mireasma puternică a trandafirilor nenumărați și multicolori, care erau pretutindeni În cameră. Drogul parfumului lor Îl Înnebunea. Respira intens și profund, umplându-și coșul pieptului din ce În ce mai tare, până când simțurile i se pierdeau deplin În nebuloasa ființei, În zone abisale, de o puritate doar de el cunoscută, care-i colorau sufletul și inima, fericindu-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și oaza Întinsă de verdeață de la marginea orașului pentru a ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și-i dorea atât de mult. Iarba era buburuzată de lumina palidă a serii, iar el găsi luna albă cocoțată ironic În chica unui copac. Căzu din prostie și Își juli genunchiul de o piatră. Usturimea Îl
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nimic de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn moale și privi spre fereastră. Crestele salcâmilor Înfloriți răspândeau un parfum ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc. Se transformase Într-un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o ridic Într-un echilibru fragil. Avea picioare fine și o talie subțire, de fetiță. Era incredibil de ușoară. Am Început să ne deplasăm Împleticit, bucuros că reușeam să o mențin Într-un plan aproape vertical. Părul ei emana un parfum plăcut! Ne mișcam mai mult caricatural, bălăngănindu-ne În toate părțile ca bătuți de un vânt puternic. Șontâc-șontâc, reușirăm să găsim pentru un timp o cadență comună. În dreptul unei clădiri, cineva de deasupra fluieră scurt și strigă obscenități. Am Început
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ieșit impasibilă, fără a-mi arunca măcar o privire de mulțumire ori vreun salut. Ca și cum am fi locuit Împreună de foarte multă vreme, iar acum ne-am certat și ea a plecat rece În oraș. A lăsat În urmă un parfum amețitor, care răvăși toate lucrurile din odaie. Și ființa mea bicisnică, totodată. Am alergat ca un ridicol la fereastra de la bucătărie să o urmăresc cum dispare În seară, cu un mers ușor săltat, dar destul de sigur, trecându și mâna prin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mi-a vorbit Întâia dată despre ei, cu mulți ani În urmă. De-atunci, În fiecare vară, Îi vizitez de câteva ori. Sunt cu totul aparte, altfel decât oriunde altundeva. Juri că-s făcuți din catifea multicoloră. Și au un parfum nemaiîntâlnit. Am venit Îmbrăcat În sacoul meu gri-cenușiu și În pantalonii bej. Dacă tot va trebui să mă despart curând de hainele acestea (am hotărât să le dăruiesc cuiva, unui om nevoiaș, pentru că oricum le-am ținut prea mult În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În acest... colț de rai. Părintele Severin (care azi nu mai este) mi-a povestit odată, În mare taină, că demult (era foarte tânăr pe-atunci), Întro vară caniculară, după o ploaie răcoroasă, când Întreaga grădină se afla străbătută de parfumurile fără seamăn ale trandafirilor, un preot-călugăr a găsit căzută Între florile acestea o ființă plăpândă, de un alb roziu, nu mai Înaltă de-o șchioapă, cu chip de copil. Între umeri avea o pereche de aripi de toată frumusețea, foarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sorbea din paharul cu șampanie și aștepta. 126 La mulți ani fericiți, lebădă grațioasă, am spus eu banal, frizând din nou ridicolul. Dar ea râdea cu toată ființa, coborând uneori capul spre umărul meu și amețindu-mă din nou cu parfumul părului ei bogat. Mi-a spus că se duce până la baie și a dispărut ca o ciută sălbatică. Am așteptat-o Îndelung, aranjându-mi puțin pletele nepieptănate și căutând În mintea mea alte asocieri de cuvinte pentru a-mi distra partenera
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
felul de mizerii, de insinuozități pe seama noastră). Nici nu mi-e sete, nici foame nu-mi este. Trăiesc În mijlocul unei mari disperări, care mă macină tot mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-mă cum țipam ca un apucat mai mult de spaimă și de ciudă decât de durere. Fumul se Întețise cumplit, iar aerul din bar devenise irespirabil. O chelneriță cu o fustiță ca o batistă, ce Împrăștia un miros insuportabil de parfum ieftin trecu prin dreptul meu. Mi-a surâs „profesional”, dar și eu am privit-o țintă, ca pe... ceea ce și cred că era. Lângă colțul mesei, un pui de cerșetor Îmi tot cerea „un ban, nenea, un ban ca să-mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
semn că mă urmează. Hotelul nu era foarte departe. Am salutat barmanul, care mi-a zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne mângâiară obrajii. Lola mă luă de braț și se ghemui lângă umărul meu. Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul nevoilor de zi cu zi, care-i făceau atât ne neimportanți, de caraghioși, de proști
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care se apropia cu fiecare pas, îl trăiau la cea mai înaltă tensiune. * Deși dulcele târg al Ieșilor le oferea o paletă de tentații: numeroase filme cu titluri atractive, spectacole de teatru, de operă, grădina Copoului neîntrecută în frumusețe și parfum..., fetele alungau voit toate aceste ispitiri, chiar și strada cu multitudinea ei de atracții. Nimic nu era în stare să înlocuiască orașul lor natal unde își aveau toate amintirile copilăriei și adolescenței. Străine într-un oraș străin, fetele au parcurs
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
unui dialog care avea să se deruleze cu siguranță, Jan scoase imediat o sticlă de Busuioacă de Bohotin, vinul lui preferat, și turnă în două pahare. În timp ce umplea cupele cu o licoare de o culoare dumnezeiască ce răspândea rarele sale parfumuri, intră Valentina, soția lui Jan. Alex salută respectuos, la care Valentina îi răspunse cu un gest al mâinii, grăbită să motiveze de ce Jan, Înainte de a respecta protocolul casei, în care se aflau destule alte tentații culinare, alergase la acea sticlă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ocazii totul, absolut totul trebuie așezat pe certitudini? Deși Alex nu primise o confirmare certă din partea Inei, lua fiecare cuvânt de pe buzele ei cu grija culegătorului de fragi, de teamă să nu strivească vreunul, să nu le risipească dulceața și parfumul. Tocmai de ce îi era teamă lui Alex, se întâmplase: Ina nu alerga spre el, să-și rupă gâtul, așa cum de fapt îl avertizase și avocatul. Dacă stătea bine și reflecta, deși nu-i convenea, era o notă bună pentru o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]