3,522 matches
-
scena metropolitană numeroase stele de primă mărime ale liricii universale, dar și regizori și dirijori de prim rang. Producțiile sunt de mare anvergură, dominând regiile tradiționale care respectă cu fidelitate o atmosferă și un anumit stil de interpretare impus de partitură. Cu toate acestea, își fac loc și spectacole în regii neoclasice, chiar moderne, elaborate însă cu mare simț artistic, cu rafinament, păstrând o anumită stilistică imperios necesară. Publicul american, plătitor al unor bilete piperate ca preț, dorește să fie satisfăcut
Eveniment în lumea operei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6698_a_8023]
-
fost dirijat de Joseph Colaneri și s-a bucurat de o echipă de interpreți de înaltă clasă. în Floria Tosca am ascultat-o pe soprana finlandeză Karita Matilla, într-o formă excelentă vocală. Ea posedă o voce potrivită pentru această partitură, cu acute puternice, cu accente dramatice evidente, având un registru grav bine pus la punct. Are senzualitate în glas, a fost bine îndrumată de regizor pentru a marca acele momente de tensiune dramatică care se creează de-a lungul evoluției
Eveniment în lumea operei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6698_a_8023]
-
antrenându-se uneori în accente pasionale sugestive. Am putea reproșa unele excese de senzualitate, chiar de vulgaritate din actul I în atitudinea aproape provocatoare a Toscăi față de Cavaradossi în contextul sacru al bisericii. Alteori, regizorul nu mai respectă indicația din partitură a compozitorului, eludând gestul acesteia de a-i așeza la căpătâiul cadavrului crucifixul și lumânările. în schimb, în loc să părăsească cu repeziciune scena, ea se așează pe o sofa, prăbușită de oboseala săvârșirii crimei, încercând să se relaxeze, făcându-și vânt
Eveniment în lumea operei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6698_a_8023]
-
probabil, cuvântul definitoriu al "zumzăitului textual" propus de Faulkner: un impromptu, un zig-zag dezinhibat printre concepte, situații, teorii și stiluri. Tipologia destul de amplă a personajelor nu este și o garanție a profunzimii demersului. Ca într-o vitrină, ele își rostesc partitura, pentru ca în secvența următoare să fie înlocuite de alte voci și chipuri. Conveția iahtului, a spațiului închis, e folosită pentru a imprima o anumită viteză de reacții, fără ca discursul să câștige în profunzime sau calitate. Faulkner pare mai interesat să
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
televiziune, a jucat în două sezoane din drama "Run for Your Life", în 1965 și 1968, având rolul unui avocat de succes care își părăsește slujba când află că are o boală în stadiu terminal și pornește într-o călătorie, partitură care i-a adus două nominalizări la Emmy. Gazzara a câștigat un Emmy în 2002 pentru rolul secundar din filmul HBO "Hysterical Blindness".
A murit actorul Ben Gazzara () [Corola-journal/Journalistic/67379_a_68704]
-
șes compatriotes et de șes contemporains. Îl est le complice de tout le mal commis dans son pays ou par șes compatriotes". Cuvinte ce i se par epistolierului potrivite pentru a și le însuși drept o deviza proprie. Cum arata partitura lui Adrian Ălui Gheorghe? Ea se armonizează cu cea susținută de interlocutorul d-sale printr-o multitudine de reacții similare: "Ce eram noi, astfel, într-o societate decăzuta din democrație, cu bieți oameni care trăiau larvar, între granițe fixe, care
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
Ucraina, Polonia, Moldova, Italia, România...; sunt tineri ce aparțin unor etnii diferite, unor culturi și religii diferite, unor populații aflate - unele dintre acestea - până mai ieri în conflict deschis. Se vor pregăti împreună, vor cânta împreună aceeași muzică, de pe aceleași partituri, opus-uri simfonice semnate de George Enescu, de Verdi, de Elgar, de asemenea Concertul pentru vioară de Beethoven... Protagonistul concertului bucureștean este marele violonist italian Uto Ughi, unul dintre ultimii importanți elevi ai lui George Enescu, un muzician de faimă
Momentele muzicale ale lunii noiembrie by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6741_a_8066]
-
cântă nu-i om rău" ne amintește o vorbă din bătrâni. E o vorbă pe care aproape am uitat-o. De vreme ce cântul, muzica, au fost îndepărtate din școli. Devenim o populație de soliști, de însingurați zgomotoși care-și caută mereu partiturile. De multe ori nu le găsesc. Și atunci improvizează.
Muzica îi apropie pe cei tineri! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6601_a_7926]
-
încărcată de neliniște, hipertensionată. Interpreții se izbesc adesea de ziduri invizibile dincolo de care nu pot trece, capetele omenești zboară prin scenă ca niște mingi și omulețul păpușă asistă la toate aceste scene, uneori fiind și el antrenat în iureșul scenei. Partituri întinse sunt încredințate Vandei Ștefănescu și lui Valentin Stoica, foarte buni dansatori de dans contemporan. Ultimul este angajatul Operei Naționale București, unde a făcut roluri de prim balerin, dar în mod cert este precumpănitor dotat pentru formele de dans pe
Exil în pământul uitării by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6604_a_7929]
-
de salon, oferă destule exemple. Pildele lui Bolintineanu, ancorate într-un trecut fără prihană, așa cum l-au vrut și nu l-au găsit romanticii, obligați la minuțioase recondiționări, rămîn simple înșiruiri de strofe, cu oarecare valoare pedagogică, în timp ce, pe lîngă partitura, stridentă, chiar nefirească, a fidelității începe să-și facă loc, mult mai viguroasă, aria trădării. Fidelitatea presupunea o anumită discreție (Iubind în taină, am păstrat tăcere... e tot o rețetă romantică). Abia călcătura strîmbă, dată în vileag, luminează retrospectiv ceea ce
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
doar unul distins cu Premiul Nobel, dar meritându-l cu prisosință și ceilalți trei), care își au propriul public la noi, fani împătimiți și lectori devotați. Jurnalul unui an prost de J.M. Coetzee este cel mai îndrăzneț ca experiment: o partitură pe trei voci (doar două la început), care în fiecare pagină exprimă păreri, înregistrează fapte și dezvăluie emoții. Se desprinde și povestea care leagă între ele rostirile diferite: un scriitor australian celebru (purtând aceleași inițiale, J.C., ca autorul; proiecție sau
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
Vechiului și Noului Testament. Psalmii lui David, preluați în Psaltirea creștină, i-au inspirat lui Igor Stravinsky Simfonia Psalmilor, iar când, cu un an și ceva în urmă, Ioan Tugearu a montat pe scena Operei bucureștene un spectacol pe această partitură, nici măcar nu a visat că va poposi, nu peste mult timp, langă locul îngropării acestui - între altele - mare poet, căruia îi plăcea să și danseze în cinstea lui Dumnezeu. Iar eu, cu doua zile înaintea plecării, pierdusem pe cineva drag
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
al revistelor glossy, Stephanie (Kate Hudson), și o amintire din copilărie, femeia care probabil l-a inițiat erotic, Saraghina (Stacy Ferguson), amestec de nebună și prostituată. Rând pe rând, Rob Marshall reușește să rateze aceste prezențe, Judie Dench interpretează o partitură frivolă à la Folie Bergère care nu i se potrivește și unde franceza se amestecă grotesc cu engleza într-un fel de quebequeză jalnică; Penelope Cruz merge pe o partitură care amintește nu în cel mai fericit mod de Marlin
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
Marshall reușește să rateze aceste prezențe, Judie Dench interpretează o partitură frivolă à la Folie Bergère care nu i se potrivește și unde franceza se amestecă grotesc cu engleza într-un fel de quebequeză jalnică; Penelope Cruz merge pe o partitură care amintește nu în cel mai fericit mod de Marlin Monroe din Unora le place jazzul (Some Like It Hot, 1959) al lui Billy Wilder, Saraghina este vulgară și atât, dar nu atât partitura ei este nepotrivită, Be italian adunând
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
jalnică; Penelope Cruz merge pe o partitură care amintește nu în cel mai fericit mod de Marlin Monroe din Unora le place jazzul (Some Like It Hot, 1959) al lui Billy Wilder, Saraghina este vulgară și atât, dar nu atât partitura ei este nepotrivită, Be italian adunând o serie de stereotipii plictisitoare despre ceea ce crede americanul că reprezintă italianul, cât alătuarea cu o retrospectivă aluziv felliniană a copilăriei. Ceea ce este magic în acel decupaj strică cântecelul neinspirat, modesttrivial al Saraghinei care
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
foarfecă inutil picioarele pentru a sugera ce dorește italianul. Kate Hudson se potrivește rolului de administrator al glamour-ului revistelor pentru celebrități și coafeze, strălucire intensă dar fără conținut, iar Nicole Kidman se stinge lent cu un mister cam contrafăcut. Singura partitură care se detașează prin sensibilitate pe fondul celorlalte îi aparține lui Marillon Cotillard jucând rolul soției, Luisa. My Husband Makes Movies reușește să impresioneze poate și pentru că Luisa nu apare în luminile strălucitoare ale rampei, iar personajul retractil, cu o
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
o scenă mare. Aici am văzut - și, dacă nu mă înșel, chiar cu această montare s-a inaugurat acest spațiu - montarea cu „Oh les beaux jours" de Samuel Beckett, în regia lui Tompa Gabor. Cu Aurora Leonte în Winnie, o partitură dificilă, fină, specială. Exact ca ea. Un spectacol ca o miniatură, delicată și rafinată, care, nu știu deloc din ce pricini, s-a jucat puțin, puțin de tot. Decorul lui Helmuth Sturmer a la japonaise plasa perspectiva jos, la nivelul
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
-l ajute pe protagonist să diversifice discursul, să lumineze diferit prin tonuri și accente mesajul, povestea unui artist torturat de vanitate, de bisexualitate, de ipocrizia uriașă, de compromisuri, de neîmplinire, toate înghesuite sub masca succesului absolut. Mi se pare o partitură grea acest Dirijor. Și este interesant de urmărit cum Tudor Chirilă încearcă să abordeze un personaj cu o carismă ciudată, arogant, antipatic, pervers, încercînd să se descopere pe el însuși, cel de acum. Punctul slab al tripticului cred că este
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
celor O sută de scrisori din Paris. Nu-i greu, dar cere răbdare și, cum să zic, ureche muzicală. Ureche pe care, fără discuție, Lucian Raicu însuși o posedă. De multe ori îl surprindem descifrând, cel puțin până la un punct, partitura cărții pe care o citește. De pildă aici, unde îl interpelează pe Starobinski fără a se neglija totuși pe sine: „Citind cu vădită plăcere a auzului din Tablourile pariziene ale lui Baudelaire versurile ce dau glas dorinței poetului de a
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
Grav este cînd atitudinea artiștilor devine disprețuitoare față de propria profesiune. Cînd atmosfera funcționărească predomină, cu ierarhii ce se dispută mai ceva ca niște roluri barosane - la urma urmelor, în loc ca artiștii cu răspunderi administrative să se bată și ei în partituri, se bat în funcții și în atitudinea gomoasă a acestora. Excepțiile, puține, confirmă regula. Cînd repetițiile sînt ca o bifare sau ca o semnătură în condica de prezență a unei fabrici. Lumea stă cu ochii pe ceas cu o atenție
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
ca și când ar urma să plece și apoi petrecerea continuă și tot astfel, cei doi servitori, care de altfel aduc o notă comică bine plasată, dansează însă în rând cu stăpânii, ceea ce nu corespunde uzanțelor epocii. Actul doi încântă însă prin partiturile clasice, bine susținute și de costumele spumoase semnate de Carmen Siminie, dar excelează mai ales prin dansurile de caracter -dansul spaniol, cel chinez, cel rus (trepak) și cel indian și se impune prin excelenta interpretare, de un autentic profesionalism al
Teatrul de Balet Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6532_a_7857]
-
juca rolul unui alcoolic abandonat, Ben Sanderson, decis să se sinucidă turnând în el alcool până la ultimul penny. Avem același cuplu rătăcit, sudat prin sentimentul de afecțiune și solidaritate al celor singuratici purtând un stigmat, același vertij al disoluției. Însă partitura se schimbă totuși, Terence nu este un sinucigaș, chiar dacă nu știm cât va rezista în cursa sa psihedelică, dacă există pentru el șansa unei recuperări într-un nou climat: iubita devenită femeie cinstită, viitoare mamă, familia reunită, pacificată, cu tatăl
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
totul specială a fost creată și ne-a fost accesibilă de Vlad Massaci și trupa lui. Ceva din această atmosferă am regăsit și în spectacolul lui Cristian Juncu, în relația, dificilă, a personajelor, a actorilor cu rolurile lor și cu partiturile celuilalt. Construcția filmică, pe detaliu, pe schimbul de replici, pe tăceri și priviri este atent stabilită și condusă de regizor pînă la capăt. Chiar dacă destul de monoton în anumite privințe - schema se repetă, în formă, în structura dramatică a fiecărei povești
Un dramaturg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6580_a_7905]
-
nimic emoționant în filmul lui Cameron, regizorul toarnă și ceva melodramă în coctailul său. Însă asemeni lui Jake, actorul, corpul său, spiritul său devin expendable, au tot mai puțină importanță, iar avatarurile lui 3D îi vor juca tot mai mult partitura. Ne putem imagina pe supraviețuitorul comisar Moldovan intrat pe mâna matricii, făcând triplu salturi mortale fără probleme cu sciatica. Această tensiune există în film, neproblematizată serios, cuantificată la nivelul unei replici afective, „I see you”. A vedea cu ochii tăi
Avatarul soldatului Jake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6582_a_7907]
-
Liana Tugearu Trecând de la această perspectivă generală la programul Galei de Balet de la Sibiu, el îndreptățea o aplecare asupra resorturilor intime ale actului de creație încercată Programul Galei de Balet de la Sibiu a cuprins șapte pas de deux-uri, toate partituri celebre, interpretate de dansatorii Teatrului de Balet Sibiu, dar și de invitați de la Opera Națională București. Dansatorii companiei sibiene au interpretat cu acuratețe pas de deux -ul din Frumoasa din Pădurea Adormită, de P.I.Ceaikovski (Alexandra Nicoară-Rus și Yuki Seki
Gala de Balet de la Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6454_a_7779]