1,560 matches
-
afine poate să mai aștepte până mâine. Eu o să merg în plimbare. Dar ce or să zică ceilalți pitici când or să vadă că Pălăriosul își părăsește munca și pleacă în drumeție tocmai în mijlocul săptămânii. Pasărea care cânta cu mare patos îi citi gândurile și-l încurajă spunând: - Lasă lumea să vorbească și să nu-ți pese, așa cum fac eu și pornește la plimbare, că în curând o să fie frig și ploi și nu o să mai poți merge. - „Prieten drag
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
viitor! Eu însumi și timpul Încercăm o nouă nuanță, De-un roșu aprins... Ce-mi dă elan,...viață! Zilele de fericire au apus. Dar,... vine-un nor cu parfum de început, de dor... Iar încerc să uit De-al meu patos pentru absolut! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu E tare greu... e noapte, e beznă și e greu, e tare greu ecoul stropilor de ploaie răsună grav; și-așa e vremea, așa e timpul zici c-așa a fost mereu
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
adolescenți adunați pe stadioane, lansând din când în când și câte o ghiulea antiimperialistă, mai bine s-ar duce chiar în groapa cu lei, să le miroase excrementele de aproape. După aceea să vină și să declame în fața noastră, cu patos și cu convingere! Însă nu vreau să mă bag acolo unde nu-i resortul meu, că îmbătrânesc repede (!), și nu mă încântă în nici un fel pensia, nici măcar aceea pe caz de boală cu comisie aranjată. Eu am un principiu: munca
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
britanice) a victoriei, lipsa colocvialității (franco) salonarde și crunta carență a disciplinei (ger mane) a muncii în spațiul valah. De unde atâta Max Weber și „ethosul protestant al muncii“, atâta cult al economiei, prudenței, eficienței și slujirii, atâta simț civic și patos comunitar, atâta educație (sanitară, religioasă, gastronomică, vestimentară, militară, juridică, sexuală, estetică, arhitectonică, financiară...) într-o geografie iremediabil alterată de laxismul ortodoxiei, cu o latinitate paradoxală, deopotrivă slavizată, turcizată și țigănizată, variat colonizată și incandescent parohială, bovarizând catolicizant în contexte istorice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și noi."). Trădăm la scenă deschisă, în sunet de fanfare, sub răpăit de gloanțe (ca-n decembrie 1989), trădăm din greu, vital, triumfător, împrăștiat. Trădăm și suntem trădați cu o frenezie multicoloră, ce ține loc și de inteligență, și de patos, și de instinct. Trădăm cum respirăm și nu mai putem respira normal decât aerul fetid al trădării. Și totuși, de ce ne apărăm, plini de oroare, când cineva ne acuză c-am trădat? Dacă acesta e mediul natural al vieții noastre
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
țara noastră" 13). Invitația la responsabilitate față de soarta țărănimii - "singura care n-a desperat de soarta noastră în Orient" - nu este nici populism, nici țărănism, nici opacitate față cu sensul progresului, ci pur și simplu expresia spiritului său tragic, al patosului veracității. Cultura și experiența de viață iar nu accidentele biografice l-au apropiat pe Eminescu de conservatorism. Poetul nu a devenit conservator doar fiindcă era antiliberal 14), cum nu a fost nici mai conservator decât conservatorii înșiși 15). Privit din
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
prevede un "un mare destin literar". Octav Șuluțiu consideră întâmplări... "o carte uluitoare", "o carte unică", "o carte mare", iar Blecher este din punctul lui de vedere un scriitor nou și original. Pompiliu Constantinescu, destul de temperat de obicei izbucnește cu patos "rareori se întâmplă (...) să întâlnim un debut mai revelator", dar este conștient de faptul că prima scriere blecheriană nu va cunoaște succesul de public din cauza "caracterului ei special" și a îndrăznelii acestei experiențe. Ca și Sebastian, Pompiliu Constantinescu pare a
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
evident încîntată, deși cu calm, de omagiile lui Ioanide, irezistibile prin siguranța cu care acela le debita, și ce să facem cu templul? - La ce slujesc templele? se întrebă ca și un solitar Ioanidefoarte serios. La nimic... ele dau un patos, excită spiritul. De pildă, templul pe care ți-l propun ar putea servi ca loc de întîlnire pentru depunerea primului sărut între îndrăgostiți... Un loc de cununie materială, solemn, maiestuos. Ioanide își dădea seama că nu putea fi crezut a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și ea pasională, în sensul că sugera pasiunile. Felul dramatic cu care lăsa pleoapele sau încovoia mâna spre a-i fi sărutată, cadența maiestuoasă a pașilor ei inspirau gândurile cele mai voluptoase. Adeseori Ioana punea în vorbă accente pline de patos și participa cu temperament la viață. Ochii săi erau profunzi și inteligenți. În total, însă, impresia era de așa natură încît porecla Indolenta se motiva deplin. Ioana solicita atenția bărbaților, nu făcea nimic spre a-i capta, juca pasiunea ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
admite femei. Cam astfel era dialogul, din care am citat numai spre a se stabili contrastul între accidentul serios, cu consecințe aproape istorice, care era pe cale a se întîmpla, și stupiditatea unui text de melodramă de cartier. Actorii jucau cu patos, savurați de copiii din sală. Veni și momentul în care soțul arată din fundul sălii pe Jack îmbrățișat cu nevastă-sa. Apoi urmă actul final. Cagularzii erau strânși în vestibul și preocupați a termina piesa, fiindcă afară începuse să ningă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apăru imaginea lui Molly Tierney, ca o boare răcoroasă peste o frunte înfierbîntată. Se culcă simțind cum se umple încet cu o senzație de ușurare. Va merge la ea a doua zi și-i va explica foarte calm și fără patos că doar ea putea să-l împiedice să înnebunească. Dacă va refuza să-l iubească, responsabilitatea pentru ce se va întîmpla după aceea îi va aparține ei, nu lui. S-ar putea să-l ajute. Nu era o lume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu arma în mână, atunci o foaie poate vorbi astfel cum o face "Romînul". Când însă nu e vorba de altceva decât de instituirea unei comisiuni mixte pentru elaborarea și supravegherea regulamentului pe Dunărea inferioară, atunci un asemenea esces de patos este cel puțin foarte de prisos. Singur cuvântul "comisiunea" exclude orice element tragic și "Romînul", care face gălăgie când tocmai nu e timpul, ne aduce aminte de omul care în casa sa zbiară și strigă amenințând că se va împușca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bătăliile însemnate de la Târgul Ocna, Mărăști, Mărășești și a dirijat operațiile de izgonire a bolșevicilor din Basarabia. Schinetea reprezintă deci o etapă hotărâtoare în războiul care a adus libertatea neamului și întregirea hotarelor”. În ziarul ,,Universul”, Romulus Șeișanu rememora cu patos și realism pe regretatul mareșal în articolul Moartea mareșalului Prezan: ,,Numele 46 mareșalului Constantin Prezan va rămâne înscris în paginile istoriei războiului nostru din 1916-1919, el fiind strâns legat de acțiunile încununate de succese ale armatei române, după grelele încercări
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
acest zâmbet care plutește peste tot și peste toate, încercând zadarnic să facă lumea să pară ceva mai veselă decât este. Dacă în aprecierea zâmbetului deschis al domnului Iliescu există un consens și despre el pot să scrie cu același patos atât unii dintre cei mai renumiți disidenți de altădată, cât și unii dintre cei mai convinși adepți ai predecesorului său, zâmbetul la fel de senin al domnului Petre Roman, nu știu de ce trece aproape neobservat, iar eu cred că i se face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
necaz. BOMILKAR (încet lui PSAMIS) Ai răbdare... el plătește pentru toate. PSAMIS (încet) Da LAIS Și pleci? ARIOBARSANES Da, îți zic "rămîi cu bine" și cu bine să petreci. Domni iubiți, rămâneți numai. Despărțirea dintre noi Se va face fără patos, fără lacrimi în șiroi. {EminescuOpVIII 450} LAIS O, desigur! (aparte) Câtă scârbă mie-mi fac a lui batjocuri! ARIOBARSANES În curând, iubiți prieteni, părăsesc aceste locuri. (leapădă lanțul de la gât și brățarele sale; cătră LAIS) Drept aducere aminte ia podoabele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dumnealor acasă și produc pagube care nu te pot lăsa indiferent. Ei trebăluiesc acolo și-i las în pace, de ce să-i deranjez? Totuși, la un moment dat mă intrigă pasiunea pe care o pun în ceea ce meșteresc, cam mult patos pentru repararea vreunei bude obscure. Așa că îi întreb ce e cu bucata aia de tablă pe care iete că lipesc o fotografie. Cică unul dintre ei are o expoziție și ăilalți doi îi ajută. Și plouă la expoziție, întreb? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lucruri de bună calitate. Eu jucam un oarecare, dar care avea un monolog scurt și dramatic la față de scenă; îmi plăcea, aveam un costum negru de stofă, cizme lungi de piele, arătam și eu a om și spuneam vorbele cu patos, cred că cineva a și scris câteva cuvinte despre asta - vă imaginați ce mândru am fost. Curios, nu-mi amintesc cum a murit spectacolul. De fapt lucrurile astea nici nu vrei să ți le amintești, spectacolele mor singure, ca elefanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
senin. Pun pariu că nu-i de pe-aici, uite-l cum adulmecă, așteaptă ceva, locul ăsta-i destinat să găzduiască întîlniri importante. Allegretto, menuetto, moderato, și apoi ce-o mai fi, aceeași temă festivă, care alunecă întîi către un patos sumbru, apoi către o melodie de marș acompaniată de timpane, tobe și cinele. Trăim într-o țară tristă, își reveni brusc la normal, ăsta e adevărul, spuse, ce poate fi mai trist decît să te simți mereu ca prins într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pronunțat caracter publicistic și se datorează nu unui „critic de profesie”, ci unui prozator constant preocupat de producția confraților săi, sunt inevitabile unele accente subiective care pot - când și când - crea impresia de partizanat. Îndeobște aceste sublinieri au Însă un patos afirmativ, nu negator. Laudele sunt cele care ar putea, uneori, să pară exagerate - dintr-o mare (mult prea mare, vor spune unii) generozitate. Volumul e patronat de simpatie pentru tot ceea ce Norman Manea consideră a fi de valoare printre scriitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fi, la fel de bine, „soțiile frizerilor ori ale capelmaiștrilor”... Vechiul cartier al „articolelor cu defecte” se translează, fără convingere, Într-o nouă „realitate subțire ca hârtia”, doldora de pitoresc și fisuri, dar și de „tensiunea pozei, gravitatea artificială a măștii”, acel „patos ironic” prin care „spiritul antrenat și interesat” al noii antreprize umane, atât de asemănătoare „unei călătorii demente, monotone, zadarnice, a unui cortegiu de marionete”, Își autoparodiază drama - prefigurând deja, În zorii modernismului, artificiile postmoderniste de mai târziu, o Întreagă tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nume, În roman (printre ele, Cioran), Eliade nu este menționat ca atare sau faptul că romanul păstrează un derutant amestec Între datele care s-ar potrivi biografiei cărturarului român și altele care o contrazic flagrant nu pare să fi restrâns patosul incriminărilor cu care a fost Întâmpinat romanul În România și În exilul românesc. Nici chiar faptul că acuzațiile contra lui Grielescu nu vin, de obicei, din partea naratorului, fostul amic Chick, ci a soției sale Rosamunda și a lui Ravelstein și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ori, asta se mai Înțelege, se mai iartă. Bărbați, femei, oameni suntem! Dar să ajungi la 62 de ani călcând orbește dintr-o groapă În alta, dintr-o iluzie În alta?”. Dincolo de gropi și iluzii, pierdute cu vârstele pierdute, rămânea patosul angajării, al interogației, oroarea juvenilă față de minciună și oportunism, păstrată dincolo de vârste. Exacta evaluare a inevitabilului schimb de acomodări cu realitatea era mai ales un proces al maturității, desigur, când trecutul poate fi evaluat fără iluzii și narcisism, dar fraternizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
abia după apariția cărții. Când am ajuns, până la urmă, la Berlin, traducerea nu era Începută, Böll era mort, Societatea O.-O. lentă, birocratică, nu prea prospera. Întâlnirea cu autorul zăpăcitoarelor mesaje a Însemnat Însă autentificarea vie, acută, În cotidian, a patosului epistolar. Mi-ar fi greu să uit figura stânjenită și disperată a prietenului care asista, la Check Point Charlie, de cealaltă parte a Zidului, cum grănicerii est-germani Îmi verificau, din nou și din nou, pașaportul și bagajele și mă trimiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nuanțat conflictele cărții; au speculat topografia , la fața locului; au redimensionat eroii ; au ironizat poncifele comuniste; l-au Înțeles mai bine pe genialul scriitor... Ruxandra Cesereanu, spre exemplu, cea care deschide mărturiile de față, scrie cu ... frivolitate intelec tualizată, cu patos și seducătoare alinturi de autopro clamată vrăjitoare ( de altfel, În unele fotografii, chiar apare cu o pălărie ascuțită de vraci!), despre experiența mosco vită : relatarea scriitoarei conține descrieri dezamăgitoare pentru fanul din mine („ Patriarșie Prudî, locul locul unde sau Întîlnit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
taburet să-și Plângă Amarul o dată pentru totdeauna. Pleacă după ore cu Melvin Weiner și se-mbuibă cu cartofi-pai. Jack, stai tu de vorbă cu el, eu îi sunt doar mamă. Spune-i cum o să sfârșească. Alex, continuă ea cu patos, văzând că dau s-o șterg din încăpere, tatele 1, totul începe cu o diaree, dar știi la ce duce? Cu un stomac sensibil ca al tău, știi la ce-o să ajungi până la urmă? O s-ajungi să porți o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]