1,259 matches
-
puțin timp printre urzici. Bocancii și pămîntul de la picioarele lor erau acoperite de var. Jim ridică o bucată de ceramică cenușie. Nici unui paznic japonez nu-i păsa dacă lucrau la pistă, dar Basie ținea deja În mîini o piatră de pavaj. Jim porni În urma unui soldat chinez dezbrăcat spre pistă. Urcă panta și străbătu terenul accidentat. Chinezii Își aruncară jos coșurile și se Întoarseră la basculantă. Jim lăsă bucata de ceramică În tranșeea puțin adîncă, plină cu pietre și cărămizi sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vîrstă, bărbații Își descheiară pantalonii largi și urinară pe trepte. La zece metri mai jos de ei, chinezii urmăreau fără un sunet cum jeturile arcuite de urină formau un șuvoi spumos, care curgea În jos, spre stradă. CÎnd ajunse la pavaj, chinezii se dădură Înapoi, cu fețele lipsite de expresie. Jim se uită la oamenii din jurul lor, funcționari, hamali și țărănci, știind foarte bine ce gîndeau. Într-o bună zi, China va pedepsi restul lumii și se va răzbuna crunt. Proiectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doamna Reilly după ce îl privi mai bine. Fusese gata să țipe când văzuse un om cu barbă roșie apărând în curte. Ce faci, domnu’ Mancuso? Ce-au zis oamenii ăia? Cu papucii ei cafenii de pâslă, păși cu grijă pe pavajul, stricat, de cărămidă. Hai înăuntru să bem o ceașcă bună de cafea. Bucătăria era mare, cu plafon înalt, fiind încăperea cea mai spațioasă din casă și mirosea a cafea și a ziare vechi. Ca toate celelalte camere din locuință, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
arătau ca niște mori de vânt albe. Ignatius privi un timp cu furie picturile, de unul singur, deoarece doamnele se îndepărtaseră de gard, formând ceva ce părea să semene cu un pichete de apărare. Căruciorul stătea de asemenea părăsit pe pavajul de piatră, la câțiva pași de noul membru al asociației artistice. — Mamă Doamne! mugi Ignatius după ce se plimbase în sus și în jos de-a lungul gardului. Cum îndrăzniți să prezentați asemenea orori publicului? — Vă rog avansați, domnule, spuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu tocuri înalte coborâră din mașină, îndreptându-se spre ușă. Un grecotei solid, într-o haină mult prea strâmtă și pantaloni mult prea scurți, venea în urma lor. Femeia mai înaltă își prinse unul din tocurile ascuțite într-o gaură din pavaj și căzu într-un genunchi. Buzz o recunoscu pe Audrey Anders, cu părul prins într-o plasă și de două ori mai frumoasă decât în fotografia cu ea. Cealaltă femeie - „Juicy Lucy” din fotografiile publicitare - o ajută să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Narco. De-acord? Sifakis încercă să-și înalțe degetul mijlociu de la mână, care-i era zdrobit. Buzz își mângâie bastonul și le zări pe Audrey Anders și Lucy Whitehall în cadrul ușii deschise, cu gurile căscate. Grecul își ridică scăfârlia de pe pavaj, cârâind: — Î-îmi ce’ scuze. Buzz și-i imagină pe Lucy și pe partenerul ei canin, pe Sol Gelfman punând capăt carierei fetei cu niște pelicule de mâna a enșpea, pe sărmana fată târându-se înapoi la grec pentru o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în torpedou, găsi actele de înregistrare a mașinii pe același nume și un teanc de amenzi de circulație neplătite, în plicurile lor oficiale. Danny puse carnetul, țigările, banii și actele mașinii într-un plic, dându-i drumul să cadă pe pavaj, apoi își trase pistolul de sub bărbia tânărului și îi întoarse capul spre el. De aproape văzu fața ciocolatie a unui golănaș cu ochii aproape în lacrimi și cu buzele tremurânde. Mărul lui Adam îi sălta în sus și-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
semnul crucii în versiunea pachuco, mângâindu-și cu mâna dreaptă testiculele. Tricou Murdar se cruci în stil tradițional. Buzz aruncă bastonul în aer, îl izbi cu interiorul cotului, îl prinse, îl aruncă în spate, îl lăsă să se lovească de pavaj, apoi îl aduse în poziția de repaus, ca la paradă, printr-o rotire a curelei de la mâner. Mexicanii rămaseră cu gurile căscate. Buzz îi abordă imediat, înainte s-apuce măcar să le închidă: — Mondo Lopez, Juan Duarte și Sammy Benavides. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi urăște pe cei din 1st Flats ca un câine. Ca un câine turbat. Buzz se întrebă dacă lui Audrey Anders i-ar fi plăcut chestia cu bastonul. — Deci indivizii ăia au tulit-o cu 1st Flats? Javier scuipă pe pavaj - o flegmă elocventă. — Ăia-s trădători, omule. Cred că prin ’43 sau ’44 White Fence și 1st Flats au făcut un consiliu, ca să cadă la pace. Lopez și Duarte trebuiau să facă parte din el, dar în loc să lupte lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trebuie împăcat prin vărsare de sânge omenesc”. Unii autori consideră că altarul de andezit de la Grădiștea Muncelului era folosit la sacrificii de oameni și animale. Acest lucru pare să fie dovedit de un „lighenaș” colector, tăiat în piatră, descoperit sub pavajul de andezit. (Pentru sacrificarea rituală a unor prizonieri, criminali, sclavi etc. la celți, scandinavi, greci, vezi 23, p. 103 ; 65, p. 229.) Mult mai târziu, rolul de „țapi ispășitori” a fost jucat, de multe ori, de indivizii alogeni, mai ales
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
am trezit târziu cu o senzație apăsătoare de chin. Nu știam unde sânt și am luat-o spre fereastră pe care am deschis-o și am sărit jos în stradă. Am căzut pe brânci și mi-a clănțănit bărbia de pavaj. Asta parcă mai m-a răcorit. Am intrat îndărăt pe poartă și m-am întors în pat. Dimineața m-am uitat să văd de la ce distanță sărisem. Mi s-a părut că am visat deși aveam bărbia vânătă și mă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Augustin: „Diavolul și-a așezat orașele la Miazănoapte.“ Se gândea la asta des. În Cracovia Înainte de Primul Război Mondial avusese o altă versiune a textului - Întunecime disperată, noroiul sumbru galben lichid cu o adâncime de doi țoli pe piatra de pavaj de pe străzile evreiești. Oamenii aveau nevoie de lumânările lor, de lămpile și ibricele lor de aramă, de feliile lor de lămâie după chipul soarelui. Aceasta era cucerirea lugubrului cu ajutorul mereu al simbolurilor mediteraneene. Medii Întunecate răzbite de simboluri religioase importate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
piatra și le dă un aspect murdar. În Jakarta nu izbutea nicidecum să scape de sentimentul că se află Într-o mahala. Când a intrat În piața străjuită de ultimele clădiri impozante ale Bataviei olandeze, s-a Împiedicat de rămășițele pavajului de piatră. Înghesuiți sub o copertină În fața porticului vechii primării, frumoasă pe vremuri, acum aproape o ruină, niște soldați o priveau și Își treceau de la unul la altul un chiștoc de kretek, al cărui fum mirosea a cuișoare. A făcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
voia să fie ascuns de amenințătorii bărbați întunecați în galeria atelierului meu și m-a rugat să-i cumpăr un aparat de fotografiat special, tocmai de aceea nu chiar ieftin, cu care, așa spunea el în șoaptă, se putea fotografia pavajul prin cracul de la pantaloni. Plângea și râdea în același timp. Se izbea cu fruntea de pereți mai rău ca oricând, era pierdut fără flaute și într-o bună zi a dispărut, nu s-a mai întors niciodată. Cu puțin înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Stăpânul examina cu grijă dar repede picioarele cailor. Mini admiră și ea picioarele fine ale roibilor, încheieturile delicate care nu se flinseseră, când comanda bruscă îi oprise, și forța aceea imensă în acele fusuri fragile, care cutremurase atât de zgomotos pavajul inert. Vinele se întindeau încă dureros parcă subt pielea mătăsoasă cu păr bronzat. Hallipa urcase scara cu capul întors spre dog-cart-ul pe care, stângaci și încet, băiatul cerca să-1 urnească. Mini făcu observația detectivă că acel băietan nu atârna altădată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sigur, cineva mă va urmări. Thorson nu poate să mă lase așa, s-o întind și să dispar." Fu singurul care urcă în autobuzul care opri în capul străzii. Prin geamul din spate al mașinii, privea defilând în sens invers pavajul cenușiu. Cam la două blocuri mai în urmă, rula în același sens o limuzină neagră sau bleumarin ― nu era sigur de culoare; oftă când o văzu cotind pe o stradă laterală și dispărând. O altă mașină se apropie în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pic și aveam, uneori, voie să ies din casă de unul singur, îmi era interzis să merg mai departe de colțul străzii. Trebuie să fi stat de sute de ori în dreptul liniei imaginare care desparte Topaasstraat de Smaragdstraat, Smaragdstraat cu pavajul ei de piatră care, știam prea bine, ducea întins și sigur spre lumină, spre rîu. Dar mă opream la un centimetru de linia de demarcație. Îmi imaginam că ceva ar exploda sub pietrele pavajului dacă aș fi făcut un singur
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
desparte Topaasstraat de Smaragdstraat, Smaragdstraat cu pavajul ei de piatră care, știam prea bine, ducea întins și sigur spre lumină, spre rîu. Dar mă opream la un centimetru de linia de demarcație. Îmi imaginam că ceva ar exploda sub pietrele pavajului dacă aș fi făcut un singur pas dincolo de limită. Unul dintre ornamentele artistice din cărămidă al căror design era destinat să dea străzii noastre aspectul unui tot elegant, un obiect utilitar cu decorațiuni, o protuberanță din cărămidă pe care am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi minimalizată și pe care o simțeam ca pe o certitudine, deși această certitudine era fără nici un temei. Pentru că în ciuda a tot ce-mi devenise familiar, distanța rămînea, o linie despărțitoare mai dificil de trecut decît aceea dintre pietrele de pavaj dintre Topasstraat și Smaragdstraat. Granița o constituia chiar rîul, sau mai precis, cele două maluri. Cel pe care stăteam eu, cu cărămida proaspătă a apartamentelor noastre închiriate în spatele meu, și celălalt, la mai puțin de două sute de metri distanță, cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cafenele de pe marginea apei, un chelner cu un șorț lung curăța mesele, cu cîrpa într-o mînă, iar în cealaltă un mănunchi de halbe de bere. Soarele apunea, ultimii consumatori plecau, în șarete sau cu bicicletele. Picioarele mele goneau peste pavaj, iar ochii îmi erau plini de lacrimi. Stăteam în pat, cu ochii larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă, o propoziție din conversația lor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pînă atunci, dar am mers și de-a lungul uneia dintre largile străzi de acces în oraș, printre șinele de tramvai, pe mijlocul străzii. Totul în jurul meu era neobișnuit de limpede, conturat parcă cu ascuțișul unei lame, casele, frunzele copacilor, pavajul străzii ca și cum desăvîrșitul maestru al realismului și-ar fi pictat capodopera. Dacă nu ar fi fost atît de frumos, mi-aș fi rănit ochii. M-am întins, cît eram de lung și am eliberat un strigăt sălbatic, ciudat. În depărtare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
odihnă, întinzîndu-se și legănîndu-se ca și cum ar fi știut că avea să înghețe. Aerul iernii care era înarmat cu ace și cuțite și-mi rănea ochii. Undeva la stînga mea, cartierul nostru cu străzile numite după nestemate, cu pietrele sale de pavaj care sugerau valuri care însă nu se mișcaseră niciodată, greoaie și solide, fără trecut. Aceste străzi ar fi trebuit cruțate, împreună cu tatăl și cu mama mea, pentru că nu aveau noțiunea degradării. Erau clădiți pe nisip, nu pe apă. Oamenii trăiau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ci pe o alee mică și îngustă la marginea apei care, cu timpul, devenise neregulată, din pricina ploii și a rădăcinilor copacilor. M-am împiedicat, într-un rînd, dar sprijinindu-mă în iarba udă m-am ridicat din nou. Pietrele de pavaj se suprapun precum sloiurile de gheață. Se clătinau, sau eu mă clătinam și ele se mișcau cu mine. Apa de lîngă mine nu făcea nici un zgomot. Casele înalte de pe cealaltă parte priveau în jos, spre mine, cu milă. Îmi imaginam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și ele se mișcau cu mine. Apa de lîngă mine nu făcea nici un zgomot. Casele înalte de pe cealaltă parte priveau în jos, spre mine, cu milă. Îmi imaginam cutiile lor de scrisori închise precum niște buze disprețuitoare. În apropierea clubului, pavajul dispăruse în întregime, fiind distrus odată cu demolarea. Simțeam nisipul sub picioare. M-am oprit și am privit în sus. Scările de aici conduceau spre primul etaj, unde se afla ușa din față, deasupra adăpostului pentru bărci. Pe aici am mers
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
bine fără cuvinte. Am accelerat. Mi-am croit cale printre bucățile de beton din care răzbătea fierul în gheare diforme, printre grinzi și stîlpi. Picioarele mele se tîrau printre dărîmături de neidentificat ce rămîn în urma demolării unei structuri, cremene din pavaj, plăci, cioburi, praful anilor irosiți. Uneori, piciorul meu lovea ceva care crăpa sau ceda; carton sau hîrtie, sedimente ale camerelor dispărute, o arhivă care nu a meritat salvată. Demolarea e precum părăsirea unei case, nu iei niciodată totul cînd te
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]