5,114 matches
-
cu glas cântat, scoțându-și pălăria decolorata de soare din cap. Crezusem că e vorba de o confuzie și nu-i răspunseserăm. De altfel, nu voiam să suportam consecințe din pricina faptului că discutăm cu un individ dubios ce încalcă dispozițiile paznicilor noștri. Bună ziua! își repetase el spusele, venindu-ne mai aproape. Eu is Echim... Echim? îl întrebase atunci Lămpi. Mă ierți, dar nu cunosc niciun Echim. Și vezi că ne iau ăștia la ochi că discutăm aici fără voia lor... Dar
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
Voicu-Arnăuțoiu, fiica lui Toma Arnăuțoiu și a Mariei Pop, al cărei tată a fost executat la Jilava, care a reușit de abia în 1990 să-și cunoască mama. Cele mai grele abuzuri erau abuzurile sexuale, ca modalități de represiune. Pe lângă paznicii care le batjocoreau, condamnatele politice erau lăsate pe mâna unor brute care își băteau joc de ele. În afara violului, femeile care făceau greva foamei erau hrănite cu furtunul, ca în cazul doamnei Brătianu, care pe motiv că făcea des greva
FEMEILE-MARTIR ÎN ÎNCHISORILE COMUNISTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364094_a_365423]
-
plină zi. Tragodas își propusese să înceapă treaba dintr-o parte a orașului în care știa că se afla un șir de căsuțe sărăcăcioase. Dar nu nimerise tocmai bine căci, după ce colindă vreo două străduțe, fusese luat la ochi de paznici de care scăpă doar cu fuga. Se opri în partea cealaltă a orașului. Un negustor trecu pe lângă el și văzându-i chipul întunecat, clătină din cap și zise înciudat: - Uf! Iată un cerșetor. De unde a mai răsărit și ăsta, căci
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
Sevilla, bărbieritul cere mila. Observații indispensabile pentru feciori și dame cantabile. A murit și Pythia, ei ce zici Mitea Karamazov, să moară Pythia, păi se poa”? Preoteasa Pannykis un bufet a redeschis. Tiresias, numele tău este de azi Mizerias. Uriașul paznic așteaptă , umil, ordine în vestibul. E un pitbull. Spirit-cămilă-leu-copil, triada lui Nietzsche târziu și debil. Așa sunt geniile, mese și scaune, la donna-i mobile, adună moliile. Boala-i sursă de inspirațiune, ca un tăciune pe o piele delicată de crocodil
POPESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364139_a_365468]
-
regelui Agatos, unde mai fusese el de câteva ori, dar unde treburile cerșitului îi mergeau nespus de prost căci, de cum apărea în cetate, ba era luat la bătaie de alții din breasla lui, ba era amenințat să fie prins de paznici cerșind în fața ușilor templelor. Nu se temea însă deloc că va fi prins și aruncat în temniță, acolo unde ar fi avut adăpost și hrană asigurată. Însă, odată închis în hrubele temniței, s-ar fi dus pe copcă cea mai
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
galerie întortochiată pe sub pământ și ajungea dincolo de zidul cetății. Ca orice cerșetor care se respectă, mai folosise și în vremurile bune acest drum ca să ajungă în cetate, căci pe poartă nu era întotdeauna comod să pătrundă, fiind înhățat repede de paznici și alungat, așa cum se întâmpla cu orice cerșetor care încerca să se pripășească pe acolo. Pătrunzând în vizuina adăpostită sub mal, Tragodas regăsi imediat gura galeriei care pornea de acolo și începu să se târâie prin hruba subterană în plină
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
decembrie 1989 și multe lucruri aveau să schimbe. Din faimoasa întreprindere minieră cu multe mii de muncitori aproape nu a mai rămas decât istoria acesteia. Prin sediul cu patru nivele bate acum vântul căci mai există doar biroul directorului și paznicii acestei clădiri. Minele Suvarov, Florimunda și Vărad au fost închise una după alta. Cariera de banatite s-a închis fiindcă nu mai existau utilajele necesare adică; excavatoare și mijloacele de transportul minereului. Astfel că încetul cu încetul și uzina de
CAPITALISMUL ÎN MOLDOVA NOUĂ PARTEA II A de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364148_a_365477]
-
totul. Nu era necesar să îi spună nimeni acest lucru, îl știau cu toții, de la ultimul îngrijitor de grajduri și până la contabilul-șef. Problema lui era că furturile, începute odată cu numirea lui în funcție, nu încetaseră nici după ce mai angajase doi paznici. Îl vedeau tânăr, îl credeau fără experiență și îi puneau bețe-n roate cu toții. O simțea pe pielea lui de fost student eminent și proaspăt director de fermă. Ferma era a partidului. Totul era proprietatea partidului: animalele, pășunile, clădirile... angajații
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
Trebuia să-l găsească pe hoțul care îi punea în pericol cariera, cu orice preț. Câteva zile urmări cu atenție întreaga activitate din fermă, de la primele ore ale dimineții când soseau îngrijitorii și până la ultimele ore ale zilei, când soseau paznicii. Începuse să cunoască fiecare animal după culoare, forma greabănului, a capului sau a urechilor. Într-una din zile fusese vândut un lot de animale unei firme străine, iar el închisese ochii când sesizase cum îngrijitorii strecuraseră în seara dinaintea vânzării
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
materialului seminal. Preda îi era dator, tehnicianul era mai mult plecat pe câmp să supravegheze culturile... chiar nu putea raționa corect din acest punct de vedere. Rămase surprins văzându-l pe milițian așteptându-l la poartă după ce angajații plecaseră iar paznicii își împărțeau sectoarele de supraveghere. I se strânse inima ghem și îi coborî în stomac, cu toate că omul părea destul de pașnic. Opri mașina în dreptul lui și îi făcu semn să urce. Milițianul părea că tocmai acest lucru îl aștepta. Se așeză
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
la frumoasa Primăvara, salvatoarea noastră. Iar norii m-au învăluit și m-au purtat până în Grădina Fericirii Veșnice. - Hei, vrăjitor viclean, cum vrei să-ți cred minciunile sfruntate? Prin vrăji ți-ai făcut sclavi toți norii. Cum oare ai adormit paznicii grădinii, agerii căpcăuni ai mei? De astea n-ai spus nici o vorbă! Dar faptul că ai vrăjit-o pe prințesă, de asta nu spui nimic? - Dimpotrivă, prealuminate, cu frumusețea ei prințesa m-a vrăjit! Văzându-i chipul îngeresc, eu de
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
gâdilă suav nările. Îmi chemăm prietenii toți pe stradă, Cotrobăiam ulițele, mergeam la scăldat tragand-o de lanț pe Fetiță, cățelușă mea bătrână cât veacul. Mă cătarăm în copaci, furând cireșe și gutui în pârga, Alergând de vecinul Stan sau paznicul livezii Care ma amenință ocărând cu bâtul lui lung cât nasul lui Pinochio când mintea. Făceam din fiecare dimineață primăvară, Zburăm cu păsările, aleargam, trup ușor, fără griji, Făceam coroane de flori furate din grădini și cimitirul din sat, Zburdam
COPILARIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368056_a_369385]
-
putea funcționa și azi dacă ar fi pusă în funcțiune, cu ceva remedieri se înțelege, gresări, drenări de noi torenți pentru mărirea debitului firului principal de apă. Fără acoperiș decât în parte, lângă zidurile de cărămidă roasă stau ca niște paznici în poziție de paradă cu recomandarea legendei a ceea ce au reprezentat, afișate într-un înscris dăltuit în piatră pe un suport de lemn gros și înrămat și tighelit pe margini pentru a împiedica franjurarea și eroziunea și a deveni literalmente
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
DESTINE PARALELE, editat de catre Editura GRINTA - Cluj Napoca in martie 2011. cap. I La mai bine de doi ani de la instalarea Săndicăi la I.A.S. Dorobanțu ca inginer zootehnist, tatăl ei s-a prăpădit. Se întorcea acasă de la bostană, unde era paznic de zi, în cotiga trasă de măgărușul Ghiță, pe drumul desfundat de țară, când l-a surprins o ploaie torențială. Nu a avut unde să se adăpostească, ploaia l-a udat ciuciulete și a răcit. Dintr-o simplă răceală a
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
viață, dar mai ales în pușcărie și în pustie, n-o duci. S.G. - Unde credeți sfinția voastră că a fost mai greu: la pustie sau în închisoare? P.A.P. - Acum, vă dați seama, în închisoare nu credeau în Dumnezeu, nenorociții paznici. Și erau foarte sălbăticiți, îndârjiți. La Aiud am avut un șef de gardieni acolo, la zarcă, se numea biro. Pe ungurește înseamnă primar. Era rău de tot. Să revin: cei de la pușcărie nu credeau în Dumnezeu. Și erau primejdioși. În
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
spor la picioarele mărimilor zilei, iar amploaiatul a dovedit-o cu brio și imediat, cu un zel demn de o cauză mai bună: am fost împresurați „cât ai zice pește”, „încolonați” și duși însoțiți de doi milițieni și vreo trei paznici de la unitățile vecine taberei de vară, direct la sediul miliției comunale. A urmat pentru cei câțiva băieți - cei mai mulți studenți și câțiva prieteni de-ai lor, toți localnici, elevi la școlile profesionale de pe lângă uzinele „ARO” din Câmpulung Muscel și „Tractorul” sau
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
dictatură comunistă, cu tot felul de îngrădiri și presiuni, fiind obligat chiar să părăsească pentru un timp mănăstirea, în urma Decretului abuziv nr. 410 din anul 1959, locuind cinci ani în comuna Corbi din jud. Argeș, și doi ani ca simplu paznic la mănăstirea Dintr-un lemn din jud. Vâlcea. Împlinirile sale misionar-pastorale și administrativ-gospodărești de la mănăstirea Slănic i-au luminat sufletul și chipul, pregătindu-l pentru ziua întâlnirii sale cu Mântuitorul Hristos, Păstorul cel Bun, Căruia i-a închinat întreaga viață
PARINTELE TEOFIL BADOI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366826_a_368155]
-
după Revoluția din Decembrie 1989, asupra vieții din închisorile comuniste, cititorii au aflat multe din suferințele celor întemnițați. Dar una este să citești despre suferință și alta este s-o trăiești. Astfel, lipsa totală de libertate, zăvorât pe dinafară de paznic, într-o celulă mică cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
după Revoluția din Decembrie 1989, asupra vieții din închisorile comuniste, cititorii au aflat multe din suferințele celor întemnițați. Dar una este să citești despre suferință și alta este s-o trăiești. Astfel, lipsa totală de libertate, zăvorât pe dinafară de paznic, într-o celulă mică cu mai mulți, între care bătrâni și bolnavi, cu pături suprapuse, cu tineta deschisă, în care fiecare își făcea necesitățile mari și mici, cu aerul infect, cu miros de closet, cu becul aprins zi și noapte
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
astfel de-ntrebare ! Zăpadă-Albă, mândra ta copilă, pierdută-i pe vecie de când Zmeul, o ispiti, țesându-i curcubeul ca nadă. Și-a răpit-o fără milă. O ține în castel în vârf de munte, cu porțile în fiare ferecate și paznici doar dihănii blestemate, pe nepoftiți degrabă să-i înfrunte. S-a juruit hidoasa creatură balaurul și veste-a dat în țară, ca peste ani să-i fie soțioară, Zăpadă-Albă, frageda făptură. Acum e un copil, dar o așteaptă păzind-o
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
și împăcata mențiune a lui Vasile Gogea: „Biografia omului, care a fost pe rând profesor, librar, sudor autorizat, revizor contabil se încheie aici. Biografia poetului, însă, abia începe!” Dar nu începe prea ușor. Poezia lui Simi se deslușește greu pentru că „paznicul întoarcerilor fără flori” a ales, în expresie, ruperea de realitate, cu legături, în schimb, din afara posibilului obiectiv (aparente fabulații). Un imaginar neliniștitor, plăsmuit în singurătate, din pustietate. Concretul se abstractizează, comunicarea pune blocaje. Lectura nu se poate face decât schimbând
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
și frumos. De la gară am mers pe jos până la internat cam o oră. Aici am dat de militărie. Program strict. Erau două blocuri de internat, cu câte 4 etaje, cantină și școală. Toate în aceeași incintă. La poartă era un paznic. Am înțeles mai târziu de ce. La ora 5 ne trezea pedagogul de serviciu, ne scotea pe hol și făceam cinci minute exerciții. La 6,30 mergeam la cantină unde serveau ceai și pâine cu gem. Același mic dejun 2 ani
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
analiză lucrarea și, mulțumit, îi strânse mâna. Lucru care urma să-l coste... Joi lipsiră de la lucru, în cifre statistice, patruzeci la sută din forța de lucru a instituției, iar vineri dimineața , Leopold nu-l găsi în poartă nici măcar pe paznicul de serviciu. El, ce-i drept, încercă să lucreze, dar treaba nu mergea de loc din cauza numeroaselor telefoane care ajungeau direct la el. Centralista, cine știe cum, se îmbolnăvise și ea. Sâmbătă, la emisiunea de știri de la televiziune, Leopold se simțea deja
SĂNĂTATE ŞI NOROC de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367063_a_368392]