9,077 matches
-
să facem", a subliniat premierul Victor Ponta. Grota Sfântul Apostol Andrei, primul lăcaș de cult de pe teritoriul României Pe drumul care șerpuiește printre coline, între Cernavodă și Ostrov, la capătul unui drum lateral lung de 3-4 kilometri se află Mănăstirea "Peștera Sfântului Apostol Andrei" cu cele trei biserici și corpul de chilii, situate într-un frumos cadru natural. Principala atracție a mănăstirii este Peștera Sfântului Apostol Andrei, o biserică adevărată săpată în stâncă și amplasată la baza unui mic munte împădurit
Ponta, la coadă la moaştele Sfântului Andrei. Pentru ce s-a rugat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33854_a_35179]
-
coline, între Cernavodă și Ostrov, la capătul unui drum lateral lung de 3-4 kilometri se află Mănăstirea "Peștera Sfântului Apostol Andrei" cu cele trei biserici și corpul de chilii, situate într-un frumos cadru natural. Principala atracție a mănăstirii este Peștera Sfântului Apostol Andrei, o biserică adevărată săpată în stâncă și amplasată la baza unui mic munte împădurit, în care ar fi locuit o perioadă Sfântul Andrei, apostolul care a adus creștinismul în Doobrogea.
Ponta, la coadă la moaştele Sfântului Andrei. Pentru ce s-a rugat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33854_a_35179]
-
faptul că mulți Sfinți Părinți au fost monahi atât în Orient cât și în Occident. Și Sfântul Ioan s-a entuziasmat la gândul unei astfel de vieți și, după moartea mamei, a experimentat o timp de patru ani într-o peșteră. Însă, din cauza austerităților excesive și-a compromis sănătatea; cu toate acestea, și-a îmbogățit comoara spirituală. Pe tot parcursul vieții a avut un respect și o admirație deosebite pentru monahi, pe care-i menționează în repetate rânduri în predicile sale
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
deosebește este faptul că unul are o soție iar celălalt (monahul) nu. În rest, ei au aceleași obligații. Hrisostom ține la această idee ca la un principiu fundamental și el este convins că perfecțiunea nu înflorește doar în pustie, în peșteri și în chiliile călugărilor, ci se regăsește și în lume30. În ceea ce-l privește, atât ca diacon, preot cât și ca episcop, el nu doar că a rămas călugăr în sufletul său, dar a continuat, atât cât îi permiteau noile
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
reprezintă deopotrivă chipul Margaretei și sexul ei, ambele auratice, ambele inefabile, ambele transfigurate extatic. Mefisto îi permite lui Faust accesul la sexualitatea lui Gretchen, iar felul în care procedează e aproape un act de magie. Prin coridorul întunecat al unei peșteri, Faust ajunge în lumină la marginea unul lac glaciar, unde pe o stâncă iubita lui pare să contemple oglina apei. Pe furiș, Faust se apropie de ea și o îmbrățișează pe la spate. Gretchen întoarce capul și chipul i se luminează
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
îi este din nou alături. Îi spune să se urce într-o mașină, care oprește ca din senin pe stradă. A ajuns la Timișul de Sus. Un deceniu în munți A urcat în munți și s-a ascuns într-o peșteră. Acolo a improvizat un mic altar și a trăit izolat un deceniu. A coborât în 1970 pentru a-și vedea tatăl, care-i făcuse cruce. Îl credea mort. În 1989, s-a întors la Mănăstirea Neamț. A urmat seminarul teologic
Părintele Gherontie Puiu a murit. Povestea vieții sale miraculoase și a mănăstirii ctitorite într-un loc unic by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29529_a_30854]
-
realitate, de responsabilitate, ca o broască în ghiveciul ei de lîngă un trotuar circulat. Ca o albină încremenită în celula ei din fagure. Învelit în ceară, tăcut, indiferent, prăbușit în disperare, în sine, croindu-mi pe bîjbîite drumul înapoi în peșteră, astfel încît la gura ei să nu fie nimeni care să aibă de-a face cu trecătorii. Doar o voce, supărată că a fost deranjată, zbiară din întuneric peste umărul meu. O extraordinară inversare a afecțiunii. Fiindcă eu însumi nu
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
viață („Tenacitatea copilului care își pune în cap să nu-și trădeze părintele nu poate fi distrusă” - Mirela Oțoiu-Truică, p. 218). În fine, sînt cazuri care ies din tiparul verosimilității în virtutea nefirescului împrejurărilor: fiica lui Toma Arnăuțoiu se naște în peștera de la Rîpa cu Brazi de lîngă satul Poienărei, nepoata lui Ion Samoilă, luptător parașutat în Apuseni și executat în 1953, se naște în închisoarea de la Văcărești, Mariuca Vulcănescu face pușcărie din cauza stigmatului de criminal de război al tatălui, iar fiul
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
auzim roata carului cu care se întoarce soarele din ochii condorului vânat de mine pentru cina ta nu răzbate până la noi plânsul învinsului când prinzi de veste că eu nu sunt eu gemând tu mă vezi în flacăra ce încălzește Peștera Lie Ren Zhi și știi că așa începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
vasul de lut se îndrăgostește de apă și cifra unu se sărută cu cifra doi vaporul uită marea în port meteoritul se scufundă în pîntecul femeii ... Nu pot să mor pînă cînd teoria numerelor frumoase nu va mîna cuvintele în peștera în care a fost zămislit deșertul care inspiră neputinței noastre o cale Nu poți muri tot timpul uneori e deșertăciune moartea ... Poți să mori iubind? Cine să moară dacă dragostea e o multiplicare de vieți de chipuri în fiecare clipă
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
tămâie. Maibătrânul ca gorunul deștele rotește-le prin a bărbii rădăcină și se-aud și se arată pe tipsia-nsângerată picătura milei lină melosul aleanului desfrunzirea neamului. Sună cornul clăbucet - chip și buze de ascet - luminișuri să imite stalactite/ stalacmite peștera epithalam eva oarbă-orb adam. Pod de frânghii luna spală și pe-al soarelui genunchi pare o femeie goală tristă vergură vestală bolnavă de poesie - vecinica epilepsie - la-nserare să-ngenunchi. Scrib/aed la curtea lor sângele nevăzător le punea la dezbrăcare
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
vechile iluzii trufașe-odinioară? Sunt eu cocorul cel bătrân ce duce Elanul răstignit pe cerul cruce? De nu te-aș ști pe tine alăturea vâslind Cu áripi înmuiate în cețuri de argint, Ar îngheța văzduhul și golul mi-ar trimite În peșteră să-mi crească din lacrimi stalactite... 2005 Odă transilvană Viața literară transilvană - Litere de sânge și de foc, Mângâieri pe o străveche rană De prea mult noroc și nenoroc. Răstignit în lemn și plumb - Cuvântul E și lance, dar e
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
face pipi Nu se vede nimic nu se aude nimic N-are pe unde fiindcă așa sunt îngerii După mine Floarea de vișin face mâțanii pe toțI ne clătește în dansa sufletul ni-l afânează și ne deschide ușa la peșteri Floarea de vișin veni și trecu în zigzag prin copaci norocoși ingenua florentină-i grăbita ghicește în palmă Ca o năluca pierii ca amăgirea unei noi pubertăți După ea flacăra șI umbră după ea aceleași chei pentru alte uși După
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
Florin Costinescu Mareea amurgului Nimic nu mai este la fel, numai gongul, același, cu sunetul lui prelung , ca un strigăt de om rătăcit într-o peșteră părăsită de ultimul dinozaur... Pe scenă alți actori jucând în piese nescrise, se-nclină plini de respect în fața publicului absent aplaudând în picioare... Nu poți privi nici înapoi, nici înainte- captiv, șansa ta e înotul prin sinele-ți încă liber
Poeme by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/2471_a_3796]
-
lui Acteon. Fie și câinii sălbăticiți ai zeiței Hecate. O noapte la fel de mincinoasă ca o meduză. Și nici nu știu încotro sunt dus de șubreda barcă: s-ar putea să urmeze trecerea printre versanții unei strâmtori sau chiar printr-o peșteră. S-ar putea să fi fost chemat pentru unele mici reparații pe la casele lunii. Această barcă șubredă în care voi sfârși ținându-mi de plete - în chip de felinar - propria țeastă. Iată a început să mă cuprindă moleșeala, sub negrul
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
masă, ținând în mâini o ceară groasă, iese o floare de lumină. Cântec despre țara de mâine Vom face o țară în munte de piatră, vom face un cuib în ținutul înalt, din cremenea tare vom face o vatră, din peștera mută vom face un pat... În stâncă va sta România de mâine, în codrul cel verde vom pune zăplaz să nu intre-acolo al vremilor câine să nu treac-acolo al morții ucaz. Vom ține cu dinții de inima noastră, vom
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
discută zeii între ei: - Ce faci? - Ce să fac? Niște cîmpuri, niște dealuri. - Îmi dai mie muntele acela? - De ce nu? Cît dai...! - Cinsprezece milioane de oameni ...! - Puțin, foarte puțin...! Că e un munte din granit, poți să îl compartimentezi în peșteri, în camere secrete, în sihăstrii, l-am lucrat două veșnicii și ceva ... - Cît ceri? - Păi, îmi dai cincizeci de milioane de oameni și o sută de mii de capre, trei sute de cașaloți albaștri, un milion de licurici cu care să
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3292_a_4617]
-
cobora pe solul translucid. Planeta era gustoasă ca dropsul. Planeta maimuțelor Aș fi vrut să fiu om pe planeta maimuțelor să mă-ntorc în găoacea oului spart: după furtuni electromagnetice nava îngropată-n nisip. Pe planeta maimuțelor există pisici? Există peșteri inundate, cu pești orbi? Văi cu lasere și licurici și draci mocnind ca tăciunii? Unul din tribul meu se visase toată viața mongol, mecanicii tineri teoretizau însă vegetarianismul, supremația culturii bonobo. Leneșul Tu își treci mîinile prin pieptul meu ca
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
hotelului, aceștia vor ierna în foste sedii de CAP, cămine culturale, grajduri, dormitoare CFR etc. și alte locuri de cazare prin acoperișul cărora se văd stelele viitorului hotel... - Noa, și?, zice Haralampy. Strămoșii noștri trăiau și dormeau prin codri și peșteri, și ce urmași viteji și înțelepți ne-am ridicat!... Iacă-tă, de pildă, domnul senator Antonie Iorgovan ce fain bate iarăși la televizor șaua imbecilității spre înțelepciunea domnului Mircea Geoană care, auzi-l, numa', ce spune: ,Universul nu se învârte în jurul
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
echivala cu ridicarea deasupra acestora: trebuie să mă preocup doar de lucrurile asupra cărora am un control direct - toate celelalte, nefiind capabil de a le influență, nu îmi vor irosi resursele intelectuale, emoționale sau materiale. La fel, mitul platonician al peșterii poate fi interpretat în registrul libertate-necesitate: cei aflați în peștera, incapabili să vadă altceva decât umbre proiectate pe ziduri, iau această aparentă drept realitate și se consideră liberi, în ciuda constrângerilor fizice și cognitive la care sunt supuși. De abia după ce
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de lucrurile asupra cărora am un control direct - toate celelalte, nefiind capabil de a le influență, nu îmi vor irosi resursele intelectuale, emoționale sau materiale. La fel, mitul platonician al peșterii poate fi interpretat în registrul libertate-necesitate: cei aflați în peștera, incapabili să vadă altceva decât umbre proiectate pe ziduri, iau această aparentă drept realitate și se consideră liberi, în ciuda constrângerilor fizice și cognitive la care sunt supuși. De abia după ce, ipotetic vorbind, vor găsi drumul afară din peșteră și vor
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
aflați în peștera, incapabili să vadă altceva decât umbre proiectate pe ziduri, iau această aparentă drept realitate și se consideră liberi, în ciuda constrângerilor fizice și cognitive la care sunt supuși. De abia după ce, ipotetic vorbind, vor găsi drumul afară din peșteră și vor vedea lumina soarelui, nu a focului, respectiv lucrurile autentice, nu umbrele lor - își vor da seama că nu erau decât sclavii condițiiilor la care fuseseră supuși, pășind astfel din domeniul necesității înspre cel al libertății. Mai tarziu, în
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
la capătul lumii arată un prozator fermecat de proza Virginiei Woolf. Un pasaj din Jurnalul scriitoarei explică viziunea împărtășită de romancierul american încă de la prima carte: "Aș putea povesti o mulțime de lucruri despre Orele & descoperirea mea, cum dezgrop aceste peșteri frumoase în spatele personajelor mele; cred că aceasta dă exact măsura lucrului pe care-l doresc: umanitate, umor, profunzime. Ideea este că peșterile se vor lega între ele & fiecare apare la lumina zilei în acest moment." Acest pasaj apare ca moto
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
încă de la prima carte: "Aș putea povesti o mulțime de lucruri despre Orele & descoperirea mea, cum dezgrop aceste peșteri frumoase în spatele personajelor mele; cred că aceasta dă exact măsura lucrului pe care-l doresc: umanitate, umor, profunzime. Ideea este că peșterile se vor lega între ele & fiecare apare la lumina zilei în acest moment." Acest pasaj apare ca moto al romanului Orele, este cheia care i-a îngăduit autorului american pătrunderea în propriile ficțiuni. Cvartetul vocilor Romanul se compune din alternanța
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
o știință a schimbărilor de ritm, cu momente de intensitate insuportabilă - ca petrecerea în cursul căreia moare fratele lui Bobby sau plecarea hotărâtă de Clare, dar și altele cu o lentoare parcă fără sfârșit. Îndărătul fiecărui personaj se află o "peșteră", iar darul neobișnuit al prozatorului stă în explorarea acestor profunzimi. Iată de ce unele întâlniri capătă valoarea de fatalitate pentru că produc schimbări ireversibile. Și întâlnirile curg ca o reacție în lanț: Bobby a apărut în existența lui Jonathan și acesta devine
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]