1,257 matches
-
și teamă. Ajung la momentul pe care îl așteptam de luni de zile. Ca o îngrozitoare linie a orizontului, o colină desfigurată - și nu știi ce se ascunde în spatele chipului ei hidos. Ajung la dimineața aceea sordidă. La oprirea tuturor pendulelor. La acea cădere infinită. La moartea stelelor. În definitiv, Berthe are dreptate. Cuvintele inspiră teamă. Chiar și celor care le cunosc și le descifrează. Sunt aici și nu reușesc să o spun. Nu știu cum s-o fac. Degetele îmi tremură. Stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o simt față de ea și fericirea plecării, și frumusețea ei tristă, și tristețea vieții ei, și teama de a nu ajunge ca ea, și teama de a nu ajunge ca el, ca tatăl meu, dar se pare că peste noapte pendulul care se legănase deasupra capului meu toată viața a ajuns în sfârșit la o concluzie, sunt ca el, de partea celor părăsiți, a celor care încasează lovituri, nu a celor care le dau, de partea celor care se acomodează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai întâlnit oameni ca Umberto Eco XE "Eco, Umberto" , Paul Ricœur XE "Ricoeur, Paul" ... M.I.: ...Derrida XE "Derrida, Jacques" , o mulțime. Cum s-a întâmplat? Eco XE "Eco, Umberto" mi-a citit cărțile înainte de a mă întâlni: când a scris Pendulul lui Foucault citise ceva, și apoi o elevă comună mi-a spus că el scrie un roman despre Abulafia XE "Abulafia" . Eu îi cunoșteam opera, citisem Numele trandafirului și multe altele. Dar a fost ceva extraordinar să-l întâlnesc. Ajung
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
jetul galben. Vasile Elisav nu-l auzi (sau se făcu că nu-l aude). Îl auzi doar Carmen Carpen (dar se făcu, și ea, că nu-l aude). Se auzi, apoi, cascada. Se auzi,-n perete, lanțul closetului, ca un pendul. Se auzi, în fine, robinetul. Prosopul nu se auzi. Se auzi declicul pudrierei, rujul — nu. Era târziu: aproape miezul nopții. Vasile Elisav crăpă fereastra. Nora Aron se opintea, acum, să scoată dopul unei sticle de trei sferturi, albe, ascunse în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ceasuri!, zile! săptămâni! Ai zice că-i mort (și umflat cu aer, altfel s-ar duce la fund), dacă n-ar da din degetul-mare; dacă nu i-ar bate pula Încolo, Încoace, ca o limbă de clopot, răsturnat; ca un pendul (și el) - ca și pendulul, ca și limba de clopot căpătâiul i-i uite-așa de gros: ca o măciulie; ca o măciucă - ca o ghioagă. Și eu Îl văzusem - și aveam să-l văd mereu. Băietanii care mă călăuzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că-i mort (și umflat cu aer, altfel s-ar duce la fund), dacă n-ar da din degetul-mare; dacă nu i-ar bate pula Încolo, Încoace, ca o limbă de clopot, răsturnat; ca un pendul (și el) - ca și pendulul, ca și limba de clopot căpătâiul i-i uite-așa de gros: ca o măciulie; ca o măciucă - ca o ghioagă. Și eu Îl văzusem - și aveam să-l văd mereu. Băietanii care mă călăuzeau prin stuhării, sălciiș, răchitnă, mlaștini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
entuziastă ca ea. Să fi fost acela motivul pentru care astăzi nu simțea nici o dorință de a se lupta cu orașul sau, cel puțin, cu ploaia? Pe când indiferența creștea și scădea Înlăuntrul ei Într-un ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie și eșarfe sintetice viu colorate, o priveau amuzați. Reuși să le ignore privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pătrundă lumina și de la răsărit și de la apus, s-ar trezi din nou într-o casă pustie, încărcată de mobile moștenite din veacul de dinainte, trosnind fără rost în catranul nopților prea lungi, acoperind până și ticăitul nenumăratelor ceasuri și pendule care merg acum anapoda. S-ar trezi - mai bine spus, se trezea - înfiorându-se la orele când toți dormeau, își vâra cu atenție picioarele în papucii de pâslă vișinie, pe atunci noi, mergând în lung și-n lat de la dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dar cum ai reușit? ― Prietenii armeni de pretutindeni... Prin amabilitatea prințului, desigur. Citește-o! Mărturisesc că eu am devorat-o deja. Mii de scuze, nepotache, dragule! Ah, să vezi! Am dat și peste o chestie de-a dreptul comică despre pendulul lui Campetti. Știi, celebrul pendul care oscilează deasupra zăcămintelor aurifere și așa mai departe. Ca un vero italiano ce este, omul susține că, în mâinile femeilor, pendulul ar descoperi cu mult mai repede filonul. Cică propriile lor oscilații interioare l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
armeni de pretutindeni... Prin amabilitatea prințului, desigur. Citește-o! Mărturisesc că eu am devorat-o deja. Mii de scuze, nepotache, dragule! Ah, să vezi! Am dat și peste o chestie de-a dreptul comică despre pendulul lui Campetti. Știi, celebrul pendul care oscilează deasupra zăcămintelor aurifere și așa mai departe. Ca un vero italiano ce este, omul susține că, în mâinile femeilor, pendulul ar descoperi cu mult mai repede filonul. Cică propriile lor oscilații interioare l-ar sensibiliza și pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să vezi! Am dat și peste o chestie de-a dreptul comică despre pendulul lui Campetti. Știi, celebrul pendul care oscilează deasupra zăcămintelor aurifere și așa mai departe. Ca un vero italiano ce este, omul susține că, în mâinile femeilor, pendulul ar descoperi cu mult mai repede filonul. Cică propriile lor oscilații interioare l-ar sensibiliza și pe el, sărmanul, până-ntr-atât, încât ejacu... pardon, oscilația s-ar produce aproape instantaneu. Lucrează afinitățile astea ceva teribil! Cei doi se tăvăleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
PiatraNeamț (21-31 octombrieă, ajuns deja la a 22-a ediție, nu știu dacă o să mai merg la teatru. La început am crezut că orașul e de vină: citeam într-un ziar local că oamenii de aici vor să construiască și pendulul lui Foucault, și Turnul Babel. Dar nu, orașul e minunat, iar clădirea teatrului e chiar simpatică. Holurile ciudate, care duc peste tot, legenda că pe aici toți monștrii sacri (sau moanstrele sacre, cum am auzit că se mai zice pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
fără zare, cu scrisori rare, cu bani adunîndu-se prea Încet, cu vorbe noi și sucite dincolo de care nu se Întrezărea nimic, s-a oprit În pragul verii. Au bătut la poartă doi bărbați Întrebînd dacă nu cumva sînt prin casă pendule stricate, că ei le-ar putea pune din nou În mișcare. Floare chiar avea una oprită de mult, cine știe din ce pricină. Oamenii au cercetat-o, au umblat Înăuntru și au făcut-o să meargă. — Dar de ce faceți voi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce pricină. Oamenii au cercetat-o, au umblat Înăuntru și au făcut-o să meargă. — Dar de ce faceți voi aiesta lucru? i-a Întrebat gazda. Vrem s-adunăm bani și să merem la America... Dacă om afla de lucru la pendulele oamenilor și la ceasuri, om izbîndi În vreo doi ani... — CÎt Îi drumu’ pentru un om pînă la America? a Întrebat ea. — Atîta. Floare a socotit repede, s-a gîndit la perna ei, a mai soco tit o dată și a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Însoțitorilor ei. Floare le-a Întins americanilor plicul cu adresa omului ei de la Chicago. Slujbași În mai multe feluri de uniforme l-au cer cetat pe față și pe dos, s-au privit Între ei, l-au arătat meșterilor de pendule, au ridicat din umeri. Nu se putea citi nimic. Nici Floare, neștiutoare de carte, nu se dumirise din ce fel de hîrtie Își făcuse dop la sticla cu atît de prețioasa apă de băut În Întunericul și sub urletele furtunii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și după șaizeci de ani. Pretindea că știa unde se află bărbatu-său și le tot spunea, „la Cigagău“, dar ăia nu pricepeau. Ba mai mult, au aruncat-o, zicea ea, „În temniță“, și pe ea, și pe dregătorii de pendule, dar separat, ca să nu se poată Înțelege Între ei. Blestema mai ales Femeia, că, dacă În locul ei ar fi fost, tot așa, sclipitor și de aramă, dar Încă mai Înalt, un bărbat, nu s-ar fi ținut nenorocul de ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a scînteia cît mai tare. S-au servit băuturi În pahare și ele la fel de scăpărătoare. Domnul Bailey a apărut În frac, făcînd semn că dorește să fie ascultat. Și-a salutat pe rînd invitații, neuitîndu-i pe cei doi dregători de pendule, poftiți și ei ca martori a ceea ce avea dumnealui să spună. Și-a amintit apoi de părinții părinților lui alungați din Irlanda de foametea de la mijlocul seco lului al XIX-lea, a lăudat cum s-a priceput Întinderea Atlanticului și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
când fațadă și ceasurile de pe fiecare față sunt iluminate. Atunci când Parlamentul se află în sesiune o lumină strălucește peste fațadă ceasului. Cadranele ceasului au o suprafață de peste doi metri patrati, iar minutarul are peste 4 metri. Big Ben are un pendul uriaș care este reglat de un sac de monezi și este un ceas excelent care s-a oprit foarte rar. Numele de Big Ben nu se referă de fapt la turnul ceasului propriuzis, ci la clopotul de 13 tone din
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Brînză Ştefania () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107371]
-
mărci pe lună, o cameră de subînchiriat la o văduvă cu părul alb și ondulat. „Bineînțeles că fără vizite feminine“, a spus ea. În camera îndesată cu mobile inutile, chiriașul avea la dispoziție un pat de pe vremea bunicilor. Ceasul cu pendul nu mergea și trebuia să garanteze că timpul stă în loc. Mie mi s-a spus: „Numai soțul meu avea voie să-l întoarcă, nimeni altcineva, nici măcar eu“. În soba de teracotă, a promis văduva, avea să facă ea focul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de lînă devenea neagră și grea, îmbibată cu apă a două sau trei valuri care se revărsau în barcă, apă care rămasă la fundul bărcii se înclina încoace și încolo, în ritmul bătăilor noastre, dar în direcție opusă, ca un pendul de apă aflat dedesubtul laborioasei noastre mașini. Ne udam în fiecare zi, dar visul din ziua cu ploaie din mai nu s-a repetat niciodată. Cel mult, am dobîndit un fel de stabilitate în truda noastră, o așezare în a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la ce-mi folosește succesul dacă n-am cu cine să-l împart? strigă Șam cu un patetism teatral. Trăiesc singur cuc la ferma mea supermodernă, mă-nvârt de colo colo prin camerele puștii, pășesc pe covorul pufos, ascultând ticăitul pendulelor, și aștept să sune telefonul. — Adineauri ai spus că ești prea ocupat ca să ne faci o vizită, i-o întoarse Eleanor. — Sunt și ocupat, și singur. E bine cunoscută boală a zilelor noastre. Și, oricum... Șam lasă frază neterminata. — Zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de vid. Într-o lume a formelor se mișca o singură formă. Răsucindu-se În Întuneric, bărbatul se transforma În femeie și femeia În bărbat. Lumină, beznă. Sus, jos, dreapta, stânga. Reveneau mereu dintr-o stare În alta, asemenea unui pendul ce-și găsise pentru o clipă echilibrul, ajungând În punctul critic. Urcau și coborau, ținîndu-se Înlănțuiți În brațe, Într-o parte și În alta a propriei lor zodii desenate de Închipuire. Lumină, beznă. Naștere-moarte. Sus, jos, dreapta, stânga. CÎt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ce gară prăfuită și cât de pustiu e locul”, va gândi el. „Ți-e și groază să cobori aici...” Ceea ce are Însă mai insolit gara ieșeană este WC-ul public privatizat, o adevărată hrubă suprarealistă din care s-a scos pendulul lui Foucault și În locul lui au fost amenajate cabine, pisoarul și camera de dușuri. Intrarea În WC-ul public se face prin butic - Non Stop -, unde găsești pe stânga benzi de magnetofon, casete video, discuri, iar pe dreapta trei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răcoroasă. SECOL Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăiri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o dăruiesc poeziei, jumătate să o dau prozei. Dar nu Îndrăznesc să fac nimic... Inițierea În scrierea marelui poem mă azvîrle de la o evanghelie la alta, de la ana dorinței ei pînă la caiafa durerii mele, Arcușul limbii sale, aidoma unui pendul mișcat de la dreapta la stînga, așa cum se sfințește altarul, așa cum se stropește mormîntul, Începe să dea În vileag ineditele taine. O, cît mai aștept ca poetei bătrîne să i se rupă praporul harului și să fete!, să-i smulg din
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]