5,213 matches
-
probabilitățile, de la turcii osmanlâi ai secolului XVI, care au dat un nume nou, turcesc, vechiului Haemus. Așadar, România face parte, geografic, din spațiul carpatic, așa cum face și Ungaria, și Slovacia. [...] România aparține, prin urmare, spațiului carpatic sau carpato-danubian, iar nu Peninsulei Balcanice (subl.ns.). Ea a avut și are însă legături strânse cu peninsula, legături politice, economice și culturale. De aceea și nordul Dunării și sudul ei pot fi înglobate într-o unitate mai mare, care este sud-estul european. Sub acest
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
turcesc, vechiului Haemus. Așadar, România face parte, geografic, din spațiul carpatic, așa cum face și Ungaria, și Slovacia. [...] România aparține, prin urmare, spațiului carpatic sau carpato-danubian, iar nu Peninsulei Balcanice (subl.ns.). Ea a avut și are însă legături strânse cu peninsula, legături politice, economice și culturale. De aceea și nordul Dunării și sudul ei pot fi înglobate într-o unitate mai mare, care este sud-estul european. Sub acest nume cuprinzător, sudestul european, urmează a fi înglobat, deci, atât sudul cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
economice și culturale. De aceea și nordul Dunării și sudul ei pot fi înglobate într-o unitate mai mare, care este sud-estul european. Sub acest nume cuprinzător, sudestul european, urmează a fi înglobat, deci, atât sudul cât și nordul Dunării, Peninsula Balcanică și regiunea carpatică sau carpato-danubiană“5. În perioada tranziției, dezbaterile privind poziția geopolitică a României, raportarea la Europa sunt, firește, marcate de noul context politic intern și internațional. De pe poziția geografului, Vasile S. Cucu scria în anul 1994: „Regional
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
problemele care preocupau opinia publică românească, guvernul și pe domnitor, era aceea a mănăstirilor închinate. Puse de către ctitorii sau urmașii acestora sub autoritatea Patriarhiilor de Constantinopol, Ierusalim, Antiohia sau Alexandria, sau a marilor mănăstiri de la Athos, din Orientul creștin sau Peninsula Balcanică, cu un scop foarte bine definit - s-a urmărit conservarea ctitoriilor din țară, asigurarea împotriva vicisitudinilor politice interne sau a unei nepotrivite gospodăriri și, concomitent, introducerea sub o autoritate spirituală recunoscută care să le mărească prestigiul - instituțiile cărora le
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
par la Scuola normale superiore et l’École française de Rome avec la collaboration du Centre de recherches d’histoire ancienne de l’Université de Besançon, Roma, 1983, passim; M. Gras, Trafics tyrrhéniens archaïques, Roma, 1985; Los Feniccios en la Peninsula Iberica, I-II, obra dirigida por G. del Olmo Lete y M.E. Aubert Semmler, Sabadell (Barcelona), 1986; Navies and Commerce of the Greeks, the Carthaginians and the Etruscans in the Tyrrhenian Sea. Proceedings of the European Symposium held at Ravello
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
geografice a persoanelor care le poartă, a reușit să identifice mai precis zonele de proveniență ale unor imigranți italici din Orientul elenofon. De exemplu, s-a stabilit că un anumit număr de nomina aparțin în mod exclusiv unor orașe din peninsulă, mai ales din Latium și Campania de nord, cum ar fi Magulnius, Mantius, Orcevius, Saufeius din Praeneste sau Betilienus din Aletrium, cele din Italia sudică fiind reduse 25. Astfel s-a putut trage concluzia că „il est difficile de refuser
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cauzele sunt multiple. Astfel, pentru epoca republicană responsabile sunt mai ales înnoirea constantă a onomasticii, „tendința de unificare a dreptului privat în Italia anterior războiului social prin adoptarea dreptului roman în cetățile latine sau aliate“31 și generalizarea cetățeniei în peninsulă prin lex Iulia de civitate latinis (et sociis) danda din 90 î.H., lex Plautia Papiria de civitate sociis danda din 89 î.H. și [lex Iulia Municipalis] Tabula Heracleensis din 45 î.H., care au dus la unificarea statutelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
însă ca elementul oriental să devină vreodată predominant în această parte a romanității 57; acesta a acaparat „aproape tot comerțul“ din zonele răsăritene ale statului roman 58. Cauzele estompării migrației italicilor sunt, pe de o parte, secătuirea resurselor umane ale peninsulei 59, care a dus, printre altele, la organizarea de către principi a instituției numită alimenta 60, și, pe de alta, lipsa de apetență a • El a utilizat mai multe corpora de inscripții, respectiv CIL, CIG, IG, Cagnat, Dittenberger, Sterrett, Jullian, Boissieu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de vedere pârvanian viabil îl constituie cel despre deznaționalizarea și asimilarea aproape completă, prin grecizare, a negustorilor italici și romani ajunși în Orientul elenofon. Așa se explică numărul covârșitor de mare al inscripțiilor în limba greacă ale comercianților originari din Peninsula Italică și restrângerea treptată, începând din secolul I d.H., a mărturiilor despre acei §Rwmaîoi pragmateuómenoi în zona elenofonă a Imperiului 77. Într-adevăr, studiile prosopografice mai noi arată că, chiar din timpul Republicii, în multe părți ale spațiului grecesc, italicii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
literaturii române, G. publică Geschichte der rümanischen Literatur (1900), pe care o considera „prima încercare de a utiliza peste 500 de manuscrise, fie necunoscute, fie complet ignorate” și care a fost folosită „ca bază și model de către mari învățați din Peninsula Balcanică în descrierea propriilor lor literaturi naționale”. Parțial realizate au rămas alte scrieri ale lui G. Astfel, Tetraevanghelul lui Radu de la Mănicești, din 1574, manuscris păstrat la British Museum, cercetat și pregătit pentru tipar cu sprijinul financiar al lui Take
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
fără motiv, un turc. Chinuit după aceea de remușcări, nu-și găsește liniștea până nu se spovedește unui pustnic. Acesta îi dă drept canon să încalțe gratuit o mie de desculți. Ca urmare, Savu cutreieră tot sudul țării și întreaga Peninsulă Balcanică, cu sentimentul de a fi un nou Cain, care își ispășește crima săvârșind fapte bune, ca fratele său Abel. Viața lui sfârșește în drum spre Istanbul, pe un vapor, unde, având în sac o pereche de iminei împărătești, i
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
g. a căpătat, cu vremea, funcții predominant distractive. În Grecia antică, la mesele filosofilor, era folosită frecvent ca mijloc de întrecere. Latinii au cultivat-o mai puțin decât grecii. Între g. românească și cele întâlnite mai ales la popoarele din Peninsula Balcanică există mari asemănări. Nu rezultă de aici că trebuie căutate neapărat anume canale de influențe, pentru că g., ca și alte specii folclorice, a putut apărea independent la mai multe popoare. În nordul Moldovei și în câteva localități din nordul
GHICITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
cablurile submarine utilizate de un stat inamic. De exemplu, în anii ’70, scafandrii aflați pe un submarin american au fixat un dispozitiv de interceptare, în adâncul Mării Ohotsk, pe un cablu submarin ce lega baza navală sovietică de la Petropavlovsk, din Peninsula Kamceatka, de Vladivostok și Moscova. Scafandrii au atașat un dispozitiv care înregistra convorbirile; înregistrările erau ridicate în timpul vizitelor periodice la locul respectiv 69. De asemenea, prin mijloace clandestine, este posibil să fie accesat chiar echipamentul folosit pentru transmiterea sau primirea
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
a avut loc o răsturnare a situației pe câmpul de luptă, victoriile inițiale ale arabilor (în special, traversarea de către egipteni a Canalului Suez și străpungerea liniilor defensive ale israelienilor) au asigurat contextul psihologic pentru recâștigarea, în cele din urmă, a Peninsulei Sinai. Ignorarea posibilității de asumare a unor astfel de riscuri, străină experienței militare israeliene și americane, poate reprezenta un exemplu de proiectare a unei imagini simetrice. Un alt exemplu concludent poate fi găsit în raportul Comisiei Church, o comisie specială
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Războiului Civil, condusă de generalul George McClellan în primăvara și vara anului 1862, reprezintă un exemplu clasic de eșec al serviciilor de informații. McClellan și-a deplasat armata unională alcătuită din 85.000 de combatanți pe mare, de la Washington în peninsula formată de râurile James și York din Virginia. El intenționa să avanseze în interiorul peninsulei și să ocupe Richmond (capitala Confederației), punând astfel capăt războiului. Cu toate acestea, la Yorktown, McClellan s-a lovit de rezistența Confederației. Pe baza informațiilor secrete
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
un exemplu clasic de eșec al serviciilor de informații. McClellan și-a deplasat armata unională alcătuită din 85.000 de combatanți pe mare, de la Washington în peninsula formată de râurile James și York din Virginia. El intenționa să avanseze în interiorul peninsulei și să ocupe Richmond (capitala Confederației), punând astfel capăt războiului. Cu toate acestea, la Yorktown, McClellan s-a lovit de rezistența Confederației. Pe baza informațiilor secrete furnizate în mare parte de celebrul detectiv particular Allan Pinkerton, McClellan a crezut că
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
a fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a vandalilor din 455, rămâne guvernată de împăratul din Apus până în 476, când acesta e uzurpat de Odoacru, regele herulilor, iar stabilirea acestei populații barbare în peninsulă pune capăt - conform interpretării tradiționale - Imperiului Roman de Apus. În interiorul său, încă de la sfârșitul secolului precedent, prin legile lui Theodosius reconfirmate și de fiul său Honorius în 415, imperiul este, oficial, în întregime creștin. Însă, în ciuda invaziilor barbare, literatura creștină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu de aceea a celorlalte regate romano-barbare. Dacă în secolul al cincilea Italia fusese mai puțin vie din punct de vedere cultural decât Galia, în epoca regatului ostrogoților condus de Teodoric (439-525) apare o serioasă schimbare în condițiile culturale ale peninsulei. Se știe că Teodoric, cel puțin în prima parte a domniei sale, încercase să stimuleze împăcarea între elementul gotic și cel roman; regele privea cu interes cultura latină încercând să ajute, când era posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
il suo tempo, Atti del XII Convegno sulla spritualità Medievale, Todi 1971; B. Vetere, Strutture e modelli culturali nella società merovingia. Gegorio di Tours: una testimonianza, Congedo, Galatina 1979. IV. SCRIITORI DIN REGATUL VIZIGOT În raport cu celelalte regiuni ale Occidentului roman, peninsula iberică s-a bucurat de o relativă prosperitate în secolul al șaselea; invazia goților, în secolul al cincilea, fusese fără îndoială opresivă și devastatoare, dar nu se asociase și cu o persecuție propriu-zisă, așa cum se întâmplase în Africa unde creștinii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după moartea lui Teodor, în 428. În schimb nu-i poate fi atribuită lui o scriere dedicată Lui Teodul, despre cumpătare și virtute, alcătuită din două centurii de sentențe. Ar putea să aparțină, eventual, unui Esihie care era abate în peninsula Sinai în secolul al șaselea sau al șaptelea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii din care două sunt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sunt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacov. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
biografii (Istoria lui Mihai Viteazul, 1901, Istoria lui Ștefan cel Mare, 1904 ș.a.). Sintezele generale, detaliate sau succinte, savante sau de popularizare, alternează cu sinteze parțiale, având drept obiect mai ales istoria unor ținuturi românești, a unor zone ale continentului (Peninsula Balcanică îndeosebi), a unor instituții și ramuri de activitate (Biserica, armata, școala, justiția), a creației culturale (artele plastice, muzica, presa). Lui I. i se datorează prima istorie completă a literaturii române. Are și lucrări de teoria istoriei, precum Generalități cu privire la
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
din zilele noastre, în care atitudinea față de divorț a devenit mult mai îngăduitoare. De asemenea, s-a îmbunătățit substanțial grija socială față de familiile divorțate, existând dovezi că acolo unde aceasta - în particular asistența socială - este bine organizată, e vorba de Peninsula Scandinavă, consecințele divorțului și ale separării sunt mult diminuate. În acest context, se cuvin adăugate încă două remarce de ordin mai mult metodologic, sugerate, de altfel, pe parcursul analizei din acest capitol: 1. conceptul de „medii sociale asemănătoare” trebuie specificat mai
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a vandalilor din 455, rămîne guvernată de împăratul din Apus pînă în 476, cînd acesta e uzurpat de Odoacru, regele herulilor, iar stabilirea acestei populații barbare în peninsulă pune capăt - conform interpretării tradiționale - Imperiului Roman de Apus. în interior, încă de la sfîrșitul secolului precedent, prin legile lui Theodosius, reconfirmate și de fiul său Honorius în 415, imperiul este, oficial, în întregime creștin. însă, în ciuda invaziilor barbare, literatura creștină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de aceea a celorlalte regate romano-barbare. Dacă în secolul al V-lea Italia fusese mai puțin vie din punct de vedere cultural decît Gallia, în epoca regatului ostrogot al lui Teodoric (439-525) apare o schimbare notabilă în condițiile culturale ale peninsulei. Se știe că Teodoric, cel puțin în prima parte a domniei sale, încercase să stimuleze împăcarea între elementul gotic și cel roman; regele privea cu interes cultura latină, încercînd să ajute, pe cît posibil, tradiția romană chiar și prin facilitarea participării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Actele celui de-al XII-lea Congres despre spiritualitatea medievală, Todi, 1971; B. Vetere, Strutture e modelli culturali nella società merovingia. Gegorio di Tours: una testimonianza, Congedo, Galatina, 1979. IV. SCRIITORI DIN REGATUL VIZIGOT în raport cu celelalte regiuni ale Occidentului roman, Peninsula Iberică s-a bucurat de o relativă prosperitate în secolul al VI-lea; invazia goților în secolul al V-lea fusese fără îndoială opresivă și devastatoare, dar nu se asociase cu o persecuție propriu-zisă, așa cum se întîmplase în Africa, unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]