1,200 matches
-
harta ce i se arăta, pătată cu sângele pe care el Însuși Îl făcuse să curgă. Recunoștea imaginile pe care le studiase cu maestrul său, Brunetto. Forma lumii. Marea lucrare a lui Ptolemeu, transcrisă de o mână iscusită pe acel pergament. Cu fragmentarea ei În părți, lanțurile de munți, lungile șerpuiri de râuri, marile oceane. Dar mai apoi exista și un dincolo, imens. Dante observa semnele cu pupilele mărite și compara alegoria de pe zid cu exactitatea reprezentării din fața lui. Așadar, anticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însă Își Înfrână gestul. — Îți mulțumesc, messer Alighieri. Învoiala e echitabilă. Însă, dacă păstrezi harta, vei lăsa deschise gurile iadului. Inteligența dumitale știe asta, zise el, după care scrise un număr, cu un deget Înmuiat În propriul sânge. Dante strânse pergamentul În pumn. Acum, nimeni și nimic nu i l-ar mai fi smuls. — Ce știm noi despre iad? Ce știe despre el inteligența noastră? Doar lumina lui Dumnezeu ne luminează pașii, nu vechile voastre hârțoage. Dacă Dumnezeu ne Încredințează cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acelei călătorii. I se părea că e Înconjurat de umbre, ca și când un grup de spectre și-ar fi dat Întâlnire În spatele lui. Harta celui de-al cincilea pământ era Întinsă sub ochii lui. În lumina tremurătoare a torței, suprafața de pergament, lucioasă de ani și de uzură, părea să ardă precum aurul pe care Îl promitea. Dante reflecta asupra pericolelor despre care Veniero Îl pusese În gardă. Se Întrebă cu cine ar fi putut Împărtăși secretul. Cu nimeni. Numai el, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care Îl promitea. Dante reflecta asupra pericolelor despre care Veniero Îl pusese În gardă. Se Întrebă cu cine ar fi putut Împărtăși secretul. Cu nimeni. Numai el, În toată Florența, avea căderea de a ști. Nimeni altcineva. Deodată, apropie marginea pergamentului de flacăra lămpii. O fixă Îndelung, În timp ce flăcările o mistuiau. În spate, i se păru că deslușește o prezență prietenoasă, care Îi scruta acțiunile. — Am procedat bine, părinte? — Da, răspunse vocea străveche care sălășluia În sufletul său. Dar nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ziua de azi, este considerat sfântul ocrotitor al artelor marțiale din China, Coreea și Japonia. Chipul său posomorât și încruntat, cu ochii săi pătrunzători și cu perpetua barbă de o zi, rămâne una dintre temele preferate în pictura tradițională pe pergament. Pentru a învăța formele tradiționale de arte marțiale chineze, mai ales cele ale școlilor interne subtile cum ar fi Tai-Chi ( Forma Fundamentală Supremă), Ba-Gua (Forma celor Opt Trigrame) și Hsing-Yi (Forma Minții), este absolut necesară instruirea personală din partea unui maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ani... Nu chiar, admise cu modestie Iolanda. Petru se așeză În genunchi, sub afiș și deschise tubul. Din el alunecă Încet, pe mochetă, ca un șarpe captiv În iarbă, un sul gălbui de hârtie Ingres, ușor striat parcă precum un pergament sau o veche diplomă nobiliară. Petru netezi hârtia, atât cât teama de a nu o primejdui prin grabă Îi permitea, și descoperi un nud de femeie. Înainte chiar de a aprecia starea desenului, nudul se răsuci cu spaimă și grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi strâns un fir de orzoaică între măsele. În contul izvorului, care atâta îl înfrigura, însemnă lacul Bulindroiului, o baltă cu apă posacă și puturoasă. La vărsare, cârmi o cruciuliță peste dâmbul din vecinătatea cârciumii lui Laharie Tralala. Unde pișca pergamentul cu vârful creionului, locul atins se sucea ca o piele uscată de găină și fumega. În vinilinul plafonierei Daciei 1300, după atâtea pișcături, mai-mai se impregnase miros de friptură. Genel nu zărea ce face ăla în spate și clămpănea cam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Încet cu mâna ușa o descuie, Se uită-nluntru și-o minune vede Cum ca să vadă n-a fost dat altuie. Privi-ntr-o sală-ngustă însă naltă Și cărți în rafturi, una peste altă, Mașini și sticle, topitori, metaluri, Ici pergamente, colo o unealtă. Iar un bătrân cu o frânghie udă Lovea-ntr-un tânăr, ce-n durere crudă Se svîrcolea: "Mai dă, te rog în mine, Ca Domnul a ta rugă s-o audă ". Bătrânul însuși îi plângea de milă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am vrut special pentru tine, ai să-i simți imediat duhurile de apă. Ca și cum ar fi așteptat replica, același garçon apăru de îndată și le mai turnă în pahare. Aerul dintre ei se satură brusc de arome de scoarță, de pergament și de crabi uscați, plus o boare de prună coaptă. Lui Omar, mirosul de mare i-o luă razna în cap, înaintea vinului. Parcă e descântat, murmură, deși nu gustase. — Ce zici? Reușesc să-ți iau mințile în seara asta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înainte de-a se însura: „Nu îi spune totul femeii“ și își ținuse gura pecetluită. Dar, în țara lui nouă, aproape îl uitase. Îl uitase ori se temea să îl arate străinilor. În mansardă, Soarele nopții stătea legat ca un pergament și sprijinit de peretele cu tablouri. De mai multe ori întrebaseră ce covor e acolo și pentru ce nu îl așeza lângă pat. Omar nu răspundea, însă după ziua în care i se păruse că fusese la un pas de-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nas! Ușa veche, șuie, abia ținută în țîțînele ruginite, neunsă cu gaz de când lumea, scârțâia lung, și în prag se arăta mama pământului, a de-o 344 seamă cu timpul, Marghioala. Mai albise, te uitai prin ea: obrazul, cum e pergamentul. Nu mai vedea, dar de auzit, tot auzea. Punea palma descărnată la ochi, să n-o dovedească lumina, își subția genele ca o buză și se uita lung pe câmp. - Care ești? > - Eu, Chirița. - Ei, bată-te să te bată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apă puțin adâncă. Avea o formă extraordinară, cea a unui sân senzual, cu sfârcul chiar în centru, îndreptat către cer. Suprafața, vedea Maggie acum, era formată din mii de cărămizi albe, minuscule. —Altarul Cărții, spuse Uri cu vioiciune. Unde țin Pergamentele de la Marea Moartă. Știți că au fost găsite într-o, cum îi spuneți în engleză? O urnă? Așa că asta a dat forma vasului. — Deci nu e un sân atunci, zise Maggie fără să se adreseze cuiva anume. Dar Mustafa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
șa doi călăreți. Sub respectiva dală, muncitorii mai află și o urnă conținând monede de aur și alte bijuterii. Și pentru ca misterul să fie complet, stâlpul mișcat de la locul lui se dovedește a fi excavat pe dinăuntru și plin cu pergamente scrise Într-o limbă necunoscută. Sunt Întrunite toate condițiile pentru nașterea unei legende, cu atât mai mult cu cât, În anii următori, pauperul abate Saunière Începe să se comporte ca un veritabil nabab, permițându-și cheltuieli de-a dreptul exorbitante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
călugării-soldați, iar faptul că nu-și desfășura lucrarea la vedere ar explica supraviețuirea sa, după masacrul templierilor, până În zilele noastre. Dacă ai citit Codul lui Da Vinci, știi că la Biblioteca Națională din Paris au fost descoperite În 1975 câteva pergamente alcătuind așa-zisele Dosare Secrete unde figurează, printre Marii Maeștri ai Sihăstriei, numele celebru al autorului Cinei cea de Taină, alături de altele nu mai puțin celebre: Sandro Botticelli, sir Isaac Newton, Victor Hugo, Claude Debussy, Jean Cocteau etc. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
legitime, eroina din Codul lui Da Vinci, Sophie Neveu, numărându-se printre ei. Ei bine, abatelui Bérenger Saunière i se pune În seamă deținerea nu numai a tezaurului Templierilor, ci și a unui mare secret preluat din textele descifrate ale pergamentelor găsite În biserica parohiei sale. Un secret teribil, capabil să facă să tremure Întreaga Biserică Catolică și pe Suveranul Pontif de la Vatican. Nu e cazul să-ți mai precizez cam despre ce secret ar fi vorba. Culmea este că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
citez din memorie): Așa cum ar spune toți cei care au studiat aramaica, termenul ,,Însoțitoare” Însemna, pe atunci, soție. Din păcate, ceea ce ar spune specialiștii În aramaică este complet irelevant, dat fiind faptul că Evanghelia lui Filip - ca și textele celorlalte pergamente scoase la iveală la Nag Hammadi - este scrisă În limba coptă! Asta e: până și bunul Homer mai ațipea uneori și mai scăpa câte-o perlă. Dan Brown picotește și el destul de frecvent... Dar nu despre inadvertențe sau forțări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
incendiara listă a Marilor Maeștri ai Stăreției Sionului, de care am mai amintit (aceea cu Newton, Leonardo, Victor Hugo și ceilalți), Dan Brown afirmă În preambulul cărții că a fost descoperită la Biblioteca Națională din Paris, printre niște suluri de pergament care au fost denumite ulterior Les Dossiers Secrets. Corect. Titlul Întreg al documentului sună Însă astfel: Genealogia regilor merovingieni și originea diferitelor familii franceze și străine de stirpe merovingiană, după abatele Pichon, doctorul Hervé și pergamentele abatelui Saunière din Rennes-leChâteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
printre niște suluri de pergament care au fost denumite ulterior Les Dossiers Secrets. Corect. Titlul Întreg al documentului sună Însă astfel: Genealogia regilor merovingieni și originea diferitelor familii franceze și străine de stirpe merovingiană, după abatele Pichon, doctorul Hervé și pergamentele abatelui Saunière din Rennes-leChâteau (Aude). Elocvent, nu? Să ne Înțelegem: nu este nici o acuzație, nici un reproș În ce spun eu acum despre sursele Codului, care este un roman, cu toate că mulți au căutat și chiar cred că au găsit În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doi procedează la oarece expediții nocturne prin cimitirul satului, unde efectuează săpături și cercetări În scopuri nu tocmai creștinești. În atare condiții, e lesne de Înțeles că slujnica-amantă ajunge și cea mai probabilă confidentă a stăpânului pe linie de comori, pergamente, templieri și alte mistere care Încep să-l Înconjoare pe preot Încă din timpul vieții. Cel puțin aceasta este convingerea pe care o Împărtășesc consătenii Împricinaților, fie ei contemporani cu aceștia sau numai urmași ai lor. Nu pot băga mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
hotelierul Începe să dea pe goarnă În dreapta și-n stânga tot felul de povești aiuritoare despre viața secretă a abatelui, despre comoara pe care o găsise fericitul restaurator al bisericii, făcând din el un om putred de bogat, și despre pergamentele misterioase care Îl transformaseră Într-un personaj extrem de puternic și de temut, de la Rennes-le-Château la Roma și retur. Într-o comunitate rurală restrânsă, nu există loc mai potrivit pentru vânturarea aprigă și cu folos a vorbelor decât un hotel - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
eu martor? Trăgătorul de funii pretindea că avusese un rol covârșitor În minunata aventură a tezaurului, respectiv că el descoperise și ascunzătoarea, și conținutul ei, dar, ca un subaltern devotat și cu simț ierarhic, depusese atât monedele, cât și primele pergamente În mâinile mai-marelui său care, șmecher, a bagatelizat și a minimalizat totul, explicându-i clopotarului că e vorba de creițari fără valoare și de niscai Înscrisuri fără nici un Dumnezeu. Insul i-a indicat abatelui să-i spună chestiile astea lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era doctorul ori altcineva, dacă era vorba despre un fragment sau despre ceva de sine stătător, nimic. Un text, pur și simplu. Ți l-am pregătit și pe acesta, poftim. Îl poți folosi oricum consideri de cuviință. Timpul - un imens pergament, Înfășurat asemenea unui sul ce se derulează cu viteză uniformă. Oamenii sunt incrustați În țesătura lui invizibilă - nu se mișcă nici Înainte, nici Înapoi. Ceea ce numim trecut este partea care s-a desfășurat și care se Întinde În urma noastră. Contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
speță matricea evenimențială În care vor evolua generațiile următoare - este inutilă și zadarnică. Timpul Însuși n-are conștiința propriei prefigurări, existența lui Începe de la desfășurarea sulului, din clipa În care dobândește o formă lizibilă. Nimeni nu poate citi textul unui pergament nedesfășurat și, tot astfel, timpul, ascuns În sine-și, nu oferă nici o premisă pentru prezumții logice. Textul este necunoscut și va rămâne pururi astfel. Rolul lui Dumnezeu nu este decât al unui banal truditor la manivela roții care asigură eterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tot astfel, timpul, ascuns În sine-și, nu oferă nici o premisă pentru prezumții logice. Textul este necunoscut și va rămâne pururi astfel. Rolul lui Dumnezeu nu este decât al unui banal truditor la manivela roții care asigură eterna desfășurare a pergamentului, a Marelui Text. Biblia o spune limpede: La Început a fost Cuvântul. La Început, deci și Înaintea existenței lui Dumnezeu Însuși. Restul se precizează că este creația Lui - Cuvântul L-a precedat. După expirarea săptămânii creației, Dumnezeu a fost condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
față pe cel mai bogat om al planetei și pe unul dintre cei mai puternici. Marie Dénarnaud Îi lăsase un set de documente, Între care jurnalul preotului din Rennes-le-Château, câteva hărți și - cel mai important - un număr de hârtii și pergamente care aparținuseră lui Bérenger Saunière și care făceau din deținătorul lor stăpânul tainei Cavalerilor Templieri și al tezaurului lor. Sau, poate, al tainei comorii regentei Blanche de Castilia, nepoata lui Ludovic cel Sfânt. Pe acestea din urmă (despre documente vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]